Ce înseamnă în lucrarea spirituală «Și Mă vei vedea din spate, dar fața Mea nu se va vedea»?

Se știe că ordinea muncii pentru atingerea scopului creației, care este de a ne bucura de creații, are două puncte:

1) categorie moha (minte), ceea ce înseamnă credință mai presus de rațiune și înseamnă împotriva rațiunii, adică (de obicei) rațiunea unei persoane determină dacă ceva merită făcut sau nu. Și conform regulii conform căreia o persoană este incapabilă să meargă împotriva rațiunii sale, se dovedește că acceptă lucrarea Creatorului asupra sa, chiar dacă rațiunea nu vede niciun rost în ea. Cu toate acestea, o persoană acceptă credința înțelepților, cum au stabilit pentru noi că trebuie să îndeplinim lucrarea Creatorului.

Și au spus că trebuie să meargă conform legilor Torei și nu conform legilor rațiunii, ceea ce înseamnă categoria de mocha.

2) categorie liba (inimi) Înseamnă dorința de a primi, iar el trebuie să acționeze împotriva acestei dorințe. Adică, trebuie să lucreze și să îndeplinească acțiuni pentru a dobândi dorința de a dărui, iar aceasta se numește liba, inima.

Omul se naște cu dorința naturală de a primi pentru sine, iar atunci când dorește să muncească de dragul de a dărui, i se dezvăluie că dorința de a primi este rea. Dar nu i se poate arăta imediat cât de mult domină o persoană dorința de a primi - adică nu poate afla cât de mare este acest rău și cât de mult domină o persoană. Și o persoană nu este capabilă să se elibereze de puterea lui pe cont propriu.

Și asta pentru că, dacă o persoană vede forța rea din interiorul ei și cât de departe este de Creator din cauza acestei forțe malefice, va spune că puterea acestui rău din interiorul ei este mai puternică decât în toți ceilalți oameni și cum o poate depăși? Și dacă da, atunci este păcat pentru astfel de eforturi zadarnice, căci toate eforturile vor fi în zadar, deoarece nu văd nicio modalitate de a scăpa de puterea dorinței de a primi. Iar dorința de a primi este complet rea, adică numai ea împiedică pe cineva să atingă unitatea și egalitatea cu Creatorul. Prin urmare, este mai bine pentru mine să scap de acest sistem.

Prin urmare, nu tot răul i se dezvăluie dintr-o dată, ci doar treptat, adică îi dau o înălțare și i se pare că nu are niciun rău, deoarece în timpul înălțării, omul își simte apropierea de Creator. Și nu mai are nevoie de Creator să-l ajute din nou, deoarece crede că acum va rămâne pe înălțare pentru totdeauna. Căci acum vede că totul este deșertăciune și cel mai important lucru este să se apropie de Creator. Se dovedește că o persoană trebuie să-și vadă tot răul pentru a se ruga din inimă, căci numai atunci are un Kli complet, adică o nevoie adevărată. Prin urmare, suferă o cădere de sus. Adică, îi dezvăluie puțin mai mult din răul care este prezent în dorința de a primi, de care nu era conștient. Și astfel se repetă și, de fiecare dată, un rău mai mare este dezvăluit în el. Și dacă nu fuge de «câmpul de luptă», ajunge la cel mai de jos nivel al răului său, atunci Creatorul îi oferă ajutorul necesar, care vine la el pentru a-l salva de puterea propriului său rău. Și apoi unei persoane i se acordă dorința de a dărui, numită a doua natură, și ochii i se deschid către Tora.

Din cele spuse, rezultă că lucrurile nu se întâmplă așa cum o persoană gândește la ordinea lucrării, conform propriei rațiuni. Dar Creatorul are o altă rațiune. Și trebuie spus acest lucru: «Căci gândurile tale nu sunt gândurile Mele, nici căile tale nu sunt calea Mea.» (Isaia 55). Aceasta înseamnă că o persoană înțelege că ordinea lumii este de așa natură încât, atunci când studiază o anumită înțelepciune sau o profesie, progresează în fiecare zi, înțelegând de fiecare dată tot mai mult, până când stăpânește ceea ce studiază. Prin urmare, după ce o persoană s-a obișnuit să muncească, conform educației sale - adică trebuie să lucreze doar la acțiune - este învățată să își asume credința, să creadă în Creator. Și crede, de asemenea, în înțelepți, în ceea ce au stabilit pentru noi, cum ar trebui să împlinim Tora și poruncile. O persoană trebuie pur și simplu să-și amintească, în timp ce studiază Tora și poruncile, că îndeplinește instrucțiunile Creatorului, pe care El ni le-a transmis prin Moise și înțelepții care au venit după el, și pentru aceasta vom primi răsplată în această lume și în cea viitoare - aceasta este ordinea în care o persoană își începe lucrarea în Tora și porunci.

Și această lucrare se numește acțiune, adică ceea ce o persoană trebuie să-și amintească în timpul împlinirii Torei și a poruncilor, că îndeplinește porunca Creatorului, iar aceasta se numește lucrare generală și se numește și nivelul sfințeniei nemișcate (domem de-kedusha).

Și după aceasta, adică după ce cineva s-a obișnuit deja să lucreze la acțiune și o îndeplinește cu bucurie, fiind considerat demn să îndeplinească poruncile Creatorului, se poate vorbi despre intenție. Dar înainte ca o persoană să îndeplinească Tora și poruncile la nivel general, adică la nivelul acțiunii, nu se poate vorbi cu o persoană despre intenție, iar Rambam a afirmat acest lucru, că intenția aparține lishmei. Și nu toată lumea este obișnuită cu acest lucru, ci doar «Când acumulează cunoștințe și devin mai deștepți, secretele li se dezvăluie treptat.».

Aceasta înseamnă că masele poporului Israel aparțin unui nivel spiritual neînsuflețit, iar credința strălucește asupra lor sub forma Luminii Înconjurătoare. Datorită acestui fapt, o persoană are puterea de a îndeplini Tora și poruncile la nivelul acțiunii, dar cu cei care nu îndeplinesc încă Tora și poruncile, nici măcar la nivel general, intenția cu siguranță nu este discutată.

Și cei care sunt în general bine, dar simt o dorință interioară, că există și o intenție, care au auzit despre necesitatea îndeplinirii tuturor acțiunilor de dragul Creatorului - ceea ce înseamnă lișma - atunci în inimile lor se trezește o dorință de a deveni acei oameni care se angajează în Tora și mitzvot de dragul Creatorului. Și există mai multe explicații pentru acest «de dragul Creatorului».

1) A te implica în Tora și mitzvot de dragul cerului nu înseamnă a te implica în Tora și mitzvot de dragul onoarei și banilor, ci doar pentru că Creatorul ne-a instruit prin Moise că trebuie să îndeplinim mitzvot-urile Sale și, prin urmare, facem acest lucru, nu pentru onoare, bani sau altceva. Prin urmare, aceasta înseamnă a te implica în Tora și mitzvot de dragul cerului, adică pentru că Creatorul ne-a instruit să îndeplinim Tora și mitzvot-urile.

Dar pentru că acest om vrea ca Creatorul să-i plătească, așa cum au spus înțelepții: «Fidel promisiunii Sale, Stăpânul tău te va răsplăti pentru munca ta» (Învățăturile Părinților, 2:14 ).

Și există o a doua explicație, «de dragul cerului», adică nu câștigul personal este motivul care îl obligă să îndeplinească Tora și poruncile, ci doar importanța și măreția Creatorului, adică faptul că el Îl slujește pe Rege și îndeplinește instrucțiunile sale este motivul pentru care el dorește să se angajeze în Tora și porunci.

Se pare că răsplata nu este motivul, așa cum am explicat în prima explicație, «de dragul cerului», când motivul îndeplinirii Torei și mitzvot este dorința ca Creatorul să-l răsplătească. Întrucât el îndeplinește Tora și mitzvot nu de dragul oamenilor, ci lucrează cu modestie, astfel încât nimeni din afară să nu știe despre lucrarea sa în Tora și mitzvot, ci numai Creatorul, el îi cere, prin urmare, Creatorului să-l răsplătească.

Se pare că motivul este câștigul personal. Dar când vrea să lucreze exclusiv de dragul măreției Regelui, aceasta înseamnă «de dragul cerului», adică plata este în slujirea Creatorului și, așa cum se spune în Sulam (Akdamat Sefer Zohar, § 191): «El se teme de Creator și, prin urmare, îndeplinește Tora și poruncile – pentru că El este mare și domnește peste toate.».

Din cele spuse, rezultă că tocmai atunci când o persoană lucrează nu pentru recompensă, ci de dragul cerului, care este măreția Creatorului, atunci este obligată să îndeplinească Tora și poruncile. Aceasta se numește lișma, adică nu pentru recompensă, ci de dragul măreției Creatorului. Acesta este motivul pentru care îndeplinește Tora și poruncile. Dacă da, atunci se pune întrebarea cu privire la semnificația următoarelor: «Fidel promisiunii Sale, Stăpânul tău te va răsplăti pentru munca ta»?Dacă o persoană nu muncește pentru recompensă.

Explicație: Cei care muncesc fără recompensă înseamnă că muncesc de dragul de a dărui, dar trupurile lor se opun și nu pot rezista dorinței de a primi pentru ei înșiși. Dar au o dorință și o aspirație pentru aceasta și se roagă Creatorului să îi ajute, astfel încât să poată lucra fără nicio plată. Apoi, Creatorul le aude rugăciunea și le acordă o a doua natură, numită dorința de a dărui, iar aceasta este recompensa lor, atunci când sunt considerați demni să lucreze exclusiv în beneficiul Creatorului.

Este important să înțelegem că tocmai atunci când o persoană începe să lucreze pentru dăruire - adică atunci când își dorește să atingă acest nivel - acest lucru este nefiresc și, din moment ce este incapabilă să o realizeze pe cont propriu, doar Creatorul trebuie să le acorde dorința de a dărui. Și, din moment ce există o regulă conform căreia nu există împlinire fără dorință, căci este imposibil să umpli ceva fără recipientul său, numit dorință, și din moment ce dorința este imposibilitatea de a efectua acțiuni pentru dăruire - iar acest lucru este dincolo de capacitatea unei persoane de a simți - atunci, cu acest simț al ceea ce o persoană trebuie să facă pentru a dărui, o persoană întreabă: «De ce vreau să efectuez acțiuni pentru dăruire?» Atunci, fără îndoială, o persoană trebuie mai întâi să simtă că, fără dorința de a dărui, există într-o stare de lipsă. Adică, este separată de Creator datorită unei diferențe în calitățile sale. Dar omul nu este capabil să simtă nici acest lucru, și acesta, adică sentimentul răului, care se află în dorința de a primi pentru sine, prin care cineva se îndepărtează de Creator - și omul nu este capabil să simtă acest lucru, pentru că întreabă: «Ce se va întâmpla cu tine dacă faci totul de dragul dăruirii?» - din cauza acestor întrebări el pierde dorința și nevoia de a face totul de dragul dăruirii.

Prin urmare, tocmai prin lumina Torei, care strălucește asupra unei persoane chiar și atunci când aceasta învață Lo Lishma, această lumină o face capabilă să simtă dorința și nevoia de a atinge dorința de a dărui. Dar, așa cum s-a menționat mai sus, unei persoane nu i se arată tot răul care rezidă în dorința de a primi. Mai degrabă, i se arată puțin de fiecare dată. Adică, după fiecare cădere, când vede că este distant și nu are dorința de a munci, i se oferă o înălțare, iar după fiecare înălțare, este din nou supusă unei căderi - și așa mai departe, până când tot răul său îi este dezvăluit. Și apoi, când are deja dorința deplină, primește de sus dorința de a dărui. Dar în mijlocul muncii, când o persoană suferă o cădere și vrea să fugă de pe câmpul de luptă - această stare se numește verso, Adică, îi lipsește credința de a-și continua munca. Și înțelege că Creatorul trebuie să-l trateze așa cum înțelege o persoană, așa cum s-a spus mai sus. Dar Creatorul acționează în felul Său, nu așa cum și-ar dori o persoană care crede că ordinea muncii ar trebui să fie similară cu cea a tuturor profesiilor pe care o persoană le studiază, unde aceasta avansează în fiecare zi. Aici, însă, o persoană se vede mergând înapoi, adică, în fiecare zi se vede într-o stare de inversare. Dar, în realitate, așa cum s-a spus mai sus, Creatorul îl tratează așa cum înțelege El, nu așa cum înțelege o persoană.

Din cele spuse, devine clar că ordinea muncii este inversă înțelegerii umane. Oamenii înțeleg că, urcând cu un nivel de fiecare dată, vor atinge scopul perfect. Dar Creatorul înțelege diferit, căci dacă oamenii ar rămâne în această stare de ascensiune, s-ar considera deja perfecți. Adică, nu ar vedea niciun defect în munca lor și atunci ar rămâne la nivelul neînsuflețit. Iar răul din ei, provenit din dorința de a primi, nu ar fi perceput ca fiind rău, deoarece nu ar vedea că acesta împiedică angajamentul lor cu Tora și poruncile. Și nu ar ști care este cealaltă parte - adică ce înseamnă ca Tora și poruncile să nu fie de niciun folos - ci s-ar bucura întotdeauna să-L slujească pe Creator și să împlinească poruncile Sale. Și există o regulă conform căreia niciun exces nu este dat de sus; adică, atunci când o persoană nu simte că îi lipsește ceea ce este cel mai important, nu trebuie să i se dea nimic superfluu.

Există o regulă: atunci când unei persoane îi lipsesc esențialele – adică atunci când îi lipsește spiritul vieții, care semnifică unirea cu Creatorul, numită credință perfectă – este imposibil să i se dea ceva superfluu. Adică, dacă o persoană nu simte că îi lipsește ceva, ceva fără de care nu poate trăi, atunci, în termeni spirituali, aceasta înseamnă că are un exces. Tocmai atunci când o persoană îi cere Creatorului să îi dea ceva de care are atât de multă nevoie, până în punctul în care, fără el, viața ei este lipsită de sens, atunci acest lucru se numește esențial și este o dorință adevărată, o dorință gata să fie împlinită. Dar dacă dorința lor nu este atât de mare, atunci este considerată un exces.

Prin urmare, atunci când o persoană este mulțumită de Tora și de porunci în sensul împlinirii practice, nu i se poate acorda un nivel superior, deoarece nu are nevoie cu adevărat de mântuire.

Din aceasta rezultă că o persoană poate urca la nivelurile de sfințenie atunci când își simte josnicia absolută, ceea ce semnifică starea părții opuse. Adică, atunci când se află în starea părții opuse, poate dobândi un Kli, numit dorința de a primi ajutor de sus. Iar ajutorul care vine de sus se numește suflet, așa cum se spune în Zohar: «Cel care vine să se purifice este ajutat. Și întreabă: »Cu ce?» Și răspunde: «Cu un suflet sfânt».”.

Și de fiecare dată când cere ajutor, primește un nivel superior, până când este demn să înțeleagă NARANHAI-ul sufletului său.

Asta ar putea explica ce s-a întrebat: «Mă vei vedea din spate, dar fața Mea nu va fi vizibilă.». Și aceste cuvinte trebuie explicate.« și vei vedea"», Adică, dacă o persoană dorește să obțină viziunea, deschiderea ochilor către Tora - și către Tora, care sunt numele Creatorului - nu poate atinge acest lucru în timpul ascensiunii, când vede Tora și poruncile iluminându-l și când primește satisfacție. El dorește să atingă un nivel superior de fiecare dată, așa cum se întâmplă de obicei cu lucrurile materiale, când de fiecare dată când o persoană vede că adaugă la ele și se străduiește să obțină ceea ce își dorește, ca atunci când studiază o profesie sau o știință, se dovedește că o persoană este mereu în ascensiune, semnificând partea frontală.

Pe când în spiritual este invers. Vine din stări verso, Adică, din stări care nu luminează, și anume, din căderi, când de fiecare dată se dezvăluie un rău mai mare în interiorul tău, sau amploarea răului în dorința de a primi, iar acest rău împiedică pe cineva să atingă scopul pentru care a fost creat. Acest lucru se întâmplă deoarece cineva poate primi ajutor de la Creator doar în stările în care simte o dorință adevărată. Rezultă că nu se poate spune că Creatorul îl percepe pe cineva ca mergând înapoi, iar această stare a părții inverse este simțită doar de către sine. Aceasta vine de sus; adică, Creatorul îl ajută pe om făcându-l să vadă răul în dorința de a primi.

Se pare că o persoană avansează, așa cum s-a menționat mai sus, nu conform propriei opinii, ci conform înțelegerii sale despre Creator, și iată ce se spune – Nu gândurile mele, gândurile tale. Creatorul îi oferă inițial ajutor, astfel încât de fiecare dată să perceapă un grad mai mare de rău în dorința sa de a primi, deoarece este imposibil să i se dezvăluie tot răul dintr-o dată. De fiecare dată, i se dezvăluie o mică măsură, deoarece dacă o persoană ar vedea tot răul dintr-o dată, ar scăpa de sistem. Prin urmare, el este revelat treptat până când îi vede adevărata întindere, iar apoi va dezvolta o nevoie autentică de ajutorul Creatorului. Și atunci va fi vrednic să atragă NARANHAI-ul sufletului său.

Și se spune despre asta – «și Mă vei vedea din spate», deoarece tocmai din stările inverse o persoană poate atinge un scop.

Aceasta poate explica ceea ce se spune (Vaetchanan 7:7): «Nu pentru numărul vostru v-a ales Dumnezeu dintre toate popoarele... căci voi sunteți cei mai puțini dintre toate popoarele.». Și trebuie să ne întrebăm, ce ne învață acest lucru? Se îndoiește cineva că poporul lui Israel este mai mare decât toate națiunile? Și aceasta este ceea ce este scris, ca să nu ne înșelăm gândind că Creatorul i-a ales nu pentru că poporul lui Israel este mai numeros decât toate națiunile. Mai degrabă, trebuie să explicăm că, atunci când vine vorba de muncă, Israel și națiunile lumii se găsesc într-o singură persoană, așa cum este scris în Zohar: «Fiecare persoană este o lume mică în sine.».

Prin urmare, trebuie explicat faptul că uneori o persoană se găsește într-o stare în care atributul lui Israel din interiorul ei o ridică deasupra atributului națiunilor lumii din interiorul ei. Adică, într-o stare de ascensiune, ceea ce înseamnă că o persoană își simte propria perfecțiune în Tora și porunci și, prin aceasta, poate merita dragostea Creatorului. Căci bunul simț dictează că atunci când o persoană simte că este pe calea cea dreaptă, conform rațiunii sale, atunci când lucrează la nivel general, Creatorul trebuie să o iubească.

Și la aceasta vine răspunsul – Nu din cauza numărului vostru v-a dorit Creatorul printre toate popoarele.Și se pune întrebarea: de ce nu-l dorește Creatorul pe om când omul se simte slujitorul perfect al Creatorului? Răspunsul la aceasta este, așa cum s-a spus mai sus: omul nu are nevoie de ajutorul Creatorului pentru a fi demn de iubirea Creatorului, deoarece omul se simte perfect la nivelul acțiunilor, ceea ce semnifică un nivel spiritual neînsuflețit.

Așa spune Scriptura «Vă doresc, pentru că sunteți puțini la număr printre toate popoarele.».Însuși faptul că vă simțiți puțini la număr printre națiuni vorbește despre faptul că toate dorințele națiunilor lumii vă domnesc, în timp ce calitatea de «Israel» nu se manifestă în voi și vedeți adevărata întindere a răului vostru interior. Atunci vă rugați ca Mine să vă ajut și, din moment ce există o dorință adevărată în voi acum (simțiți cât de departe sunteți de a acționa într-o manieră dăruitoare), atunci a venit momentul oportun pentru Mine să vă dau ajutor, căci acum cereți ceea ce este necesar, nu excesul.

Într-o stare de ascensiune, o persoană nu are nevoie de ajutorul Creatorului; dorințele sale sunt dorințe de exces. Se spune că «Voi sunteți puțini dintre toate popoarele, dar dorința după Creator este în voi.». Căci atunci nu ai nevoie de Mine pentru ceea ce este necesar, adică te afli într-o stare înălțată deasupra tuturor națiunilor, din moment ce simți că stăpânești peste răul care este în tine, care se manifestă în acțiune.

Dar de ce te-a dorit Creatorul tocmai într-o stare în care ești cel mai puțin numărat dintre toate națiunile? Adică, națiunile din tine domnesc asupra atributului «Israel» din tine, totuși strigi către Mine din toată inima: «Salvează!» Și astfel, te iubesc, căci acum pot împlini tot ce le-am promis părinților tăi cu privire la moștenirea țării. Căci acum ai vase pentru a primi binecuvântarea Mea, adică dorința de a dărui. La urma urmei, atunci când o persoană are dorința de a dărui, poate primi o binecuvântare de sus.

Concluzia din tot ce s-a spus este că o persoană nu ar trebui să se roage în timpul unei perioade de declin, când propriul său rău cade asupra sa. Nici nu ar trebui să o contrazică atunci când spune: «Vezi că nu faci progrese în munca ta, așa că te sfătuiesc să abandonezi această cale - să lucrezi de dragul dăruirii - și să te duci la muncă acolo unde toți ceilalți lucrează, adică, efectuând doar acțiuni fizice». Și acesta este un moment al alegerii, adică fie să depășești și să spui: acum văd adevărul, cât de departe sunt de Creator și numai Creatorul mă poate ajuta. Și el crede în ceea ce este scris. «Căci Tu asculți rugăciunea tuturor buzelor, chiar dacă nu merit ajutor, Creatorul tot mă va ajuta.». Prin urmare, el spune: «Sunt încrezător că voi primi ajutor de sus, pentru că simt că ajutorul pe care mi-l va da Creatorul acum este pur și simplu învierea morților. Sau o persoană nu este demnă, atunci părăsește câmpul de luptă și spune că această lucrare este pentru oameni talentați și el nu este unul dintre ei. Înțelepții au vorbit despre asta: «Căile Domnului sunt drepte: cei drepți vor umbla pe ele, dar cei răi se vor poticni.» Așadar, nu fugiți!