Rezistența eternă: Cabala și dușmanii ei

---

A merge înainte este întotdeauna o depășire. Dacă nimic nu-ți stă în cale, atunci te duci la vale.

Întreaga noastră viață este un război și o lume a contrariilor. Oriunde mergem, orice ne străduim să facem, ceva ne ajută întotdeauna și ceva ne împiedică. Fiecare persoană, la fel ca umanitatea în ansamblu, se dezvoltă sub influența a două forțe, într-o confruntare dinamică între pozitiv și negativ, sprijin și rezistență.

Sunt numite cu nume diferite: Yin și Yang, bine și rău, inhalare și exhalare. Dar ambele forțe sunt părți integrante ale unui proces, două laturi ale unui întreg. Împreună, ele asigură dezvoltarea - cu ascensiuni și inversări, expansiune și contracție, înflorire și declin. Numai în acest fel se poate avansa: prin contrast, prin conflict, prin fuziunea contrariilor. Când roata se rotește, diferitele sale părți se mișcă în direcții opuse. Și dacă viața unei persoane nu pulsează cu suișuri și coborâșuri, este mai degrabă moartă decât vie.

Rebeli

Istoria Cabalei este, în multe privințe, o istorie a rezistenței. Nu ar putea fi altfel, căci din timpuri imemoriale, această știință ne-a ajutat să atingem noi culmi, să pătrundem în necunoscut și să ne transformăm. Oamenii care încep să studieze Cabala simt nevoia de a descoperi scopul creației, de a înțelege Natura și universul. Ei se străduiesc să se ridice deasupra vieții obișnuite, deasupra lor înșiși; au nevoie să atingă esența, sensul, culmile unde este dezvăluită adevărata imagine a unei lumi unificate, a unei umanități unificate.

Abia acum începem să operăm cu astfel de concepte, obișnuindu-ne cu «globalitatea», cu interconectarea universală – dar Cabaliștii o studiază de mii de ani și trag treptat întreaga lume după ei.

De aceea sunt «stingute». Dorința care arde în ei este străină naturii umane, opusul ei. Sunt ca niște extratereștri dintr-o altă lume.

«Am ajuns un străin într-o țară necunoscută…» (Șemot 2:22)

Rebelându-se împotriva percepției fragmentate, împotriva diviziunii dintre oameni, ei sunt acolo – în avangarda dezvoltării interioare, în vârful atacului. Viața lor este grea, plină de obstacole – dar totuși, este frumoasă!

Marea Confuzie

Fondatorul poporului evreu, o figură care a lăsat o amprentă de neșters asupra istoriei omenirii, Abraham a fost primul cabalist care a răspândit pe scară largă știința Cabalei. Nu s-a opus autorităților, nu a instigat, nu a escaladat, dar răspunsul, desigur, a fost dur. A fost respins de preoții curții, conduși de propriul său tată, Terach. A fost închis și umilit. Copiii au alergat după el pe străzi, arătând cu degetul, aruncând cu pietre și strigând că este nebun.

Desigur, doar un nebun ar fi putut vorbi despre o singură Lege în acele vremuri și să ceară distrugerea idolilor, subminând imaginea «divină» a regelui babilonian Nimrod. Dar, fără rezistență, ar fi devenit preotul Avram patriarhul Avram? Ar fi părăsit el Babilonul antic împreună cu adepții săi? Ar fi pus el temeliile unui popor al cărui scop era «iubirea aproapelui»?

Pe această cale spinoasă, uneori era imposibil să faci un singur pas fără luptă. Cu toate acestea, rezistența le-a dat oamenilor putere, căderile au dus la ridicări, iar dragostea a fost făurită din ură.

Și iată ce este semnificativ: cel mai greu s-a dovedit a fi lupta cu noi înșine.

Greutățile lui Moise nu au început atunci când a ucis un egiptean care bătea un evreu, ci atunci când conaționalii săi evrei «l-au predat». Cine știe dacă ar fi devenit conducătorul poporului dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru?

Când Moise i-a scos pe oameni din Egipt – cu alte cuvinte, din egoism și dăruire de sine – cine i-a urmărit «cu șase sute de care»? La urma urmei, Tora spune că animalele egiptenilor au pierit în întregime în timpul plăgilor.

Cabaliștii explică faptul că evreii au fost persecutați de «acei slujitori ai faraonului care se temeau de Creator». Cu alte cuvinte, cei care cunoșteau Legea Unică, dar doreau să o folosească pentru propriile nevoi «l-au slujit pe faraon». Aceștia s-au alăturat fugarilor ca o «forță mixtă», pe care Tora o numește «erev rav».

Drept urmare, din Egipt au ieșit două tabere: Moise și adepții săi au fost urmați, nu în retragere, de cei care vedeau viața diferit - în slujba Creatorului, ci pentru ei înșiși. Din acel moment, «marea confuzie» nu se va mai retrage, nu-i va mai abandona pe cabaliști; aceștia vor deveni ținta sa și toată ura sa va fi îndreptată împotriva lor.

Astfel s-a format poporul Israelului – o unitate de oameni care se străduiesc spre ascensiunea spirituală și, în același timp, poartă semințele egoismului care aveau să crească în interior, zădărnicind succesele, aprinzând conflicte civile și apelând la forțe externe, alte națiuni, pentru a «rezolva problema evreiască». Această dialectică este destinul nostru, dar și imboldul nostru pentru dezvoltare.

Străini unul de celălalt

Ajunși la nivelul înalt al Templului, poporul lui Israel a început să coboare până s-a cufundat cu capul înainte în egoism. Apoi a apărut religia în înțelegerea sa actuală, cu reguli de conduită în lumea materială care simbolizează acțiunile spirituale, dar nu le înlocuiesc.

De-a lungul a două mii de ani de exil, oamenii s-au împrăștiat în «noul Babilon» – creându-și «idoli», «altare» și «ritualuri». Dorința după înălțimi spirituale a fost înlocuită de credința într-o «viață de apoi». Materia ne-a consumat și, treptat, oamenii s-au fragmentat, s-au dezintegrat în fragmente, uneori complet deconectați unii de alții.

La urma urmei, adevărata conexiune este iubirea. Și nimeni nu ne învață iubirea adevărată în afară de Cabala. Deși principiul iubirii aproapelui ca pe sine însuși este regula principală a Torei, însăși Tora - ghidul către unitate, știința luminii primită de la Avraam - nu mai trăiește printre oameni. Suntem exilați din moștenirea noastră, separați de propria noastră esență. Înțelegerea a ceea ce este Natura, cine este poporul Israel, care este misiunea sa, scopul dezvoltării sale, a dispărut... Forțe mixte la lucru.

«Oameni mărunți și îngusti la minte vin și ne îndesă indiferent cu tot felul de poțiuni, dar cel mai important lucru - elixirul vieții - este ascuns vederii. Se ajunge la punctul în care viața spirituală pentru noi și pentru întreaga lume care depinde de noi este umbrită de convulsii și leșinuri teribile...» (Rav Kook)

Aceasta este cea mai dificilă perioadă din istoria Cabalei și a oamenilor. «Convulsiile» nu sunt doar exil și persecuție. «Convulsiile» sunt atunci când noi înșine începem să ne urâm unii pe alții așa cum nimeni altcineva nu o poate face.

Cine altcineva decât «frații» l-au trădat pe rabinul Akiva în fața romanilor, și apoi pe rabinul Șimon Bar Yochai, care, împreună cu un grup de studenți, a scris Cartea Zohar? Talmudul afirmă: :

«Rabinul Yehuda, rabinul Yossi, rabinul Shimon și Yehuda ben Gerim discutau despre contribuția romanilor la dezvoltarea țării. Rabinul Yehuda a spus că romanii au făcut multe lucruri bune: au fondat piețe, poduri și băi publice. Rabinul Yossi a tăcut. Rabinul Shimon a spus că tot ce au făcut romanii a fost spre propriul lor beneficiu: piețe pentru a oferi un loc prostituatelor, băi publice pentru răsfăț, poduri pentru colectarea impozitelor. Yehuda ben Gerim a dezvăluit totul. Acest lucru a ajuns la autorități, care au decis că rabinul Yehuda ar trebui promovat pentru că a exaltat stăpânirea romană, rabinul Yossi ar trebui exilat la Zippori pentru că a păstrat tăcerea, iar rabinul Shimon ar trebui executat pentru că a criticat regimul aflat la putere.».

Totuși, acesta a fost doar un preludiu.

În jos, în abis

Apogeul urii fraterne a avut loc în secolul al XVIII-lea, când evreimea est-europeană a fost literalmente sfâșiată de confruntarea dintre mitnagdim și hasidim. Iată faptele care ne demască.

Hasidimii, adepți ai Cabalei lurianice, au provocat proteste din partea mitnagdimilor ortodocși, care predicau un stil de viață ascetic și studiul intensiv al Torei și Talmudului. În Lituania și Belarus, a început o persecuție brutală: sinagogile hasidice au fost închise, iar evreii hasidici înșiși au fost expulzați.

Maggidul din Mezeritch, care a preluat mișcarea hasidică după moartea lui Baal Shem Tov, i-a trimis pe doi dintre discipolii săi, rabinul Menachem Mendel Schneerson și rabinul Shneur Zalman (Alter Rebbe), să negocieze cu Gaonul din Vilna. Cu toate acestea, acesta din urmă le-a trântit ușa în nas de două ori, provocând confuzie chiar și în cercul său apropiat. Când vizitatorii au început să insiste asupra unei întâlniri, Gaonul a părăsit orașul.

În toamna anului 1797, lupta dintre hasidimi și adversarii lor s-a intensificat din nou. După moartea Gaonului din Vilna, adepții săi au declarat că hasidimii nu numai că au fost «excomunicați și respinși din comunitatea evreiască, dar nu au fost deloc recunoscuți ca fii ai lui Israel». Discipolii lui Maggid, netulburați, au declarat un contra-herem (boicot).

Apoi, rabinii lituanieni au încercat să-l elimine pe Alter Rebbe cu ajutorul autorităților ruse. O denunțare a fost trimisă la Sankt Petersburg.

Un an mai târziu, după moartea Gaonului din Vilna, Alter Rebbe a fost arestat împreună cu douăzeci și doi dintre «complicii» săi. Dar ancheta a fost închisă rapid. Împăratul Paul I a ordonat eliberarea rabinului Shneur Zalman și a celorlalți hasidimi arestați.

Doi ani mai târziu, în urma unei noi denunțări din partea adversarilor hasidismului, Alter Rebbe a fost arestat a doua oară și adus la Sankt Petersburg. Dar în 1801, cazul a fost revizuit, iar rabinul Shneur Zalman a fost în cele din urmă eliberat.

Toate aceste măsuri nu au dus decât la răspândirea hasidismului și la unitatea strânsă a adepților săi. Tinerii și-au abandonat casele părinților, iar tinerii pe jumătate înfometați s-au alăturat comunităților hasidice.

Această schismă dintre hasidimi și mitnagdimi rămâne nerezolvată până în ziua de azi, în ciuda faptului că hasidismul modern și-a pierdut ideologia anterioară. La acea vreme, războiul a fost declarat practic împotriva Cabalei - știința care se află în inima poporului Israel și fără de care nu ar fi o națiune.

Cum s-a putut întâmpla asta?

Cum s-a întâmplat ca Ramchal, unul dintre marii cabaliști, să fie declarat sectar? Studenții săi «și-au asumat obligația de a se iubi unii pe alții și de a se trata unii pe alții ca frați, cu bunătate în inimă». Dar a fost condamnat și li s-a interzis să practice Cabala. Cărțile sale au fost arse, la fel ca cele ale hasidimilor. Și au fost la fel de urâte.

Și în prima jumătate a secolului al XX-lea, Baal HaSulam – unul dintre «uriași» – a auzit cam aceleași lucruri pe străzile Ierusalimului pe care le-a auzit Avraam în Urul Caldeei. El a scris, a făcut apeluri și a avertizat asupra Holocaustului care se apropia. A încercat să organizeze un exod în masă din Polonia către Eretz Israel, dar frații săi l-au expulzat pe el și familia sa, apoi au pierit în flăcările celui de-al Doilea Război Mondial.

«Mi-am exprimat deja opiniile fundamentale în 1933. Mai mult, am comunicat cu liderii generației, iar cuvintele mele nu au fost acceptate. Deși am strigat din toți rărunchii, avertizând asupra prăbușirii lumii, nu a făcut nicio impresie…» (Baal HaSulam)

Cum putem uni Kabbaliștii cu oamenii și să stabilim pacea între contrarii?

Actualizare

Acum două mii de ani, poporul lui Israel a fost exilat nu doar din pământul lui Israel - a fost exilat din fraternitate, din unitatea interioară. S-a întors în pământul său, dar încă nu la unitate.

În astfel de vremuri, un cabalist care lucrează într-o anumită generație nu are nicio șansă să fie recunoscut de contemporanii săi. Aceștia nu-l pot înțelege. Au valori diferite, criterii diferite, un «cadru de referință» diferit. Reînnoirea pe care un cabalist o aduce lumii nu este neapărat «instalată» pentru toată lumea în același timp și, prin urmare, multora le este greu, dacă nu chiar imposibil, să-l accepte.

Totuși, după un timp, situația se înmoaie. Unii încep să-i accepte pe cabaliștii generației anterioare; unii chiar aprofundează elementele de bază ale muncii spirituale, deși încă nu sunt capabili să-și înțeleagă adepții...

Era noastră nu face excepție. Și totuși, este specială - pentru că astăzi ne-am întors cu toții în Babilonul Antic. Vedem aceeași imagine uimitoare: o perioadă de înflorire, urmată de un impas în dezvoltare. Și aici, idolii, sau mai degrabă ideologiile, domnesc. Aici, zeitățile sunt vândute la televizor și online. Aici, ezoterismul neoliberal este în agonie. Aici, se ridică un turn Babel al egoismului exorbitant.

Doar scara este diferită acum, iar asta schimbă radical lucrurile.

Anterior, triburile urmau cu nerăbdare fetișurile, progresul și promisiunile egoismului. De aceea, Nimrod a alungat Cabala - ca să nu distragă atenția de la «lucrul principal». De fapt, faraonul chiar a spus: «Îngropați-i pe evrei ca Moise și Aaron să nu-i distragă».

Dar acum cercul s-a închis la un nou nivel. Lumea a devenit un mic sat și devine treptat clar: expansiunea egoismului și-a atins limitele, iar contradicțiile sale fundamentale rămân nerezolvate. Este imposibil ca toată lumea să trăiască împreună pe acest mic glob când toată lumea încearcă să profite și să se exploateze reciproc, când echilibrul fragil este constant perturbat de izbucniri, raiduri, redistribuiri, gemetele victimelor și strigătele răutăcioase ale triumfurilor de moment.

Se pare că există resurse, libertate și oportunități, dar nu există un limbaj comun, un acord sau încredere. Multe cuvinte frumoase, promisiuni și jucării de înaltă tehnologie - dar puțină căldură și grijă. Și nu există niciun sens - niciun sens superior, deloc.

De aceea, știința Cabalei își face simțită prezența. Este chemarea vremurilor - lumea are nevoie de unitate, de coexistență pașnică. Nu mai este nicăieri unde să-l urmezi pe Nimrod. Calea lui este epuizată. Calea lui Avraam, pe de altă parte, este pregătită pentru toți.

Desigur, unii încă se opun Cabalei sau îi preferă înlocuitorii. Dar milioane de oameni sunt deja interesați de ea, încep să o înțeleagă și văd un sâmbure de adevăr în ea.

Datorită adversarilor săi, a devenit atât de puternică încât nu mai are nevoie să se ascundă. Oferă unitatea inimilor ca cheie pentru rezolvarea problemelor umanității. Explică ce este natura umană, ce este o natură unificată și cum să le armonizeze astfel încât să interacționeze armonios și să se completeze reciproc, creând o societate calitativ nouă. O societate despre care profetul a vorbit:

«Lupul va locui cu mielul, tigrul se va culca cu iedul, taurul, leul tânăr și boul vor locui împreună, și un băiețel îi va călăuzi.».

Gata cu acest chin. Nici ideologiile, nici inovațiile tehnologice nu ne vor aduce pace și fericire. «Lupul nu va mânca mielul» doar dacă el însuși se schimbă, dacă motivația și atitudinea sa față de ceilalți se schimbă fundamental. Și atunci băiețelul – noua noastră unitate tinerească, abia înflorită – va căpăta puterea de a-i călăuzi pe toți pe calea cea bună.

A merge înainte este întotdeauna o depășire. Și poate fi frumos dacă ne corectăm pe noi înșine, nu lumea, și acționăm împreună.

---