Recompensa în muncă

Înțelepții au spus (Tractatul Avot, partea a doua, paragraful 21): «Dacă ați studiat multă Tora, veți primi o mare recompensă, iar Creatorul este Clientul vostru, care vă va plăti pentru munca voastră.» La urma urmei, vedem că trebuie să muncim pentru plată. Mai mult, există o poruncă specială conform căreia trebuie să credem că Creatorul ne va răsplăti. Dar acolo, în prima parte, [înțelepții] au spus exact opusul: «El a spus: Nu fiți ca sclavii care slujesc unui Rav de dragul recompensei, ci fiți ca sclavii care slujesc unui Rav nu de dragul recompensei.» Și trebuie să înțelegem cum coexistă aceste două afirmații.

Se știe că fiecare ramură dorește să semene cu rădăcina sa. Și din moment ce rădăcina noastră – adică Creatorul – se află într-o stare de odihnă perfectă, creația este incapabilă de orice mișcare, cu excepția cazului în care acea mișcare îmbunătățește starea de odihnă a unei persoane. Altfel, o persoană alege [imediat] odihna. Și, așa cum este scris în Tes (partea întâi, pagina 20, paragraful yud-tet): ”Se știe că fiecare ramură va fi similară în natură cu rădăcina. Și, prin urmare, ramura va dori și se va strădui pentru ceea ce este acceptat de rădăcină. Și de ceea ce nu este acceptat de rădăcină, se va ține departe. Astfel, iubim odihna și urâm mișcarea într-o asemenea măsură încât nu facem nicio mișcare decât pentru a obține odihna.«.

Ideea este că nu facem nicio mișcare decât dacă știm că ne va îmbunătăți pacea. Această îmbunătățire a păcii pe care o primim se numește «recompensă». Aceasta înseamnă că, dacă, făcând o mișcare, obținem o plăcere mai mare din pace, atunci putem face acea mișcare - altfel, rămânem în repaus.

În ceea ce privește problema recompensei, există un pasaj în Tora care clarifică acest lucru: «Dacă împliniți judecățile Mele și păziți poruncile Mele și le respectați, atunci voi da ploaie la vremea ei și pământul își va da roadele.» Așadar, de ce au spus înțelepții că trebuie să muncim fără recompensă, așa cum spun ei, «nu de dragul recompensei»? Nu este acesta exact opusul a ceea ce spune Tora? Mai mult, acesta este un principiu care necesită credința în recompensă și pedeapsă. Așadar, cum au spus înțelepții că trebuie să muncim nu de dragul recompensei?

Totuși, trebuie să înțelegem sensul afirmației înțelepților: «Fiți ca sclavii care slujesc unui Rav fără recompensă». Nu este acest lucru contrar Scopului Creației? La urma urmei, Scopul Creației este de a aduce bunătate creaturilor Sale. Și din acest motiv, Cel Atotputernic a creat creaturile ca vase de primire, adică, pentru ca ele să aibă dorința și aspirația de a primi plăcere și bucurie.

Atunci de ce ar trebui să renunțe la dorința de plăcere și desfătare și să se străduiască doar să dăruiască Creatorului, în loc să-și îndeplinească propria dorință de plăcere? La urma urmei, El Însuși i-a creat cu o astfel de natură. Și de ce, la urma urmei, ni se mai spune că, în ciuda faptului că El ne-a creat cu o natură care se străduiește să primească plăcere, nu putem, în niciun caz, să folosim aceste vase numite «dorința de a primi pentru noi înșine».

Răspunsul este că, din moment ce fiecare ramură, așa cum s-a spus, dorește să semene cu rădăcina sa și, din moment ce Creatorul este Dătătorul, apare un sentiment de rușine în persoană, care trebuie să primească de dragul său. Și pentru a corecta acest sentiment de rușine, se face o corecție, numită «a primi de dragul dăruirii». Rezultă de aici că afirmația că cineva nu ar trebui să primească de dragul său nu este o interdicție de a se bucura, ci o corecție. La urma urmei, atunci când primește plăcere, o persoană nu este în forma Dătătorului și, prin urmare, atunci când primește plăcere, simte disconfort.

Pe de altă parte, dacă primește plăcere pentru că dorește să-i facă pe plac Ființei Supreme, el dobândește astfel o anumită măsură de asimilare a formei. Și apoi, în timp ce primește plăcere, are două calități:

1. El nu se distanțează de Creator;

2. Nu simte nicio lipsă atunci când primește plăcere.

Și din cele spuse, rezultă că interdicția de a primi pentru sine este în beneficiul creației și nu provine din nevoia Creatorului de a fi dăruit sau de a fi iubit. Totul este exclusiv în beneficiul creației, care primește plăcere de la El, astfel încât aceste plăceri să fie perfecte.

Și pentru a repara lumea, au fost create două sisteme:

1. Lumile pure ale lui ABYA (ABYA de-Kedusha), unde operează doar ordinea primirii în scopul dăruirii;

2. Lumile impure ale lui ABYA (ABYA de-tuma), unde operează recepția de dragul recepției.

Prin urmare, înainte ca o persoană să-și corecteze acțiunile astfel încât să dobândească intenția de dragul dăruirii, ea se hrănește cu ceea ce a extras din lumile impure ale lui ABYA de Tuma.

Și din cele de mai sus, înțelegem ce s-a întrebat: pe de o parte, trebuie să credem în recompensă și pedeapsă, dar, pe de altă parte, ni se spune că trebuie să muncim nu pentru recompensă, adică să muncim fără nicio recompensă. Și iată răspunsul. Creatorul dorește să dăruiască, ceea ce a fost scopul Său - să aducă bunătate creațiilor Sale. Și a fost făcută o corecție «pentru a dezvălui perfecțiunea acțiunilor Sale», conform căreia vom lucra nu pentru recompensă. Și numai în această corecție - nu pentru a primi recompensă - trebuie să investim muncă și efort mare, deoarece este împotriva naturii noastre. Și numai prin acțiunea miraculoasă a Torei și a Mițvot putem merita dobândirea acestor vase, numite vase ale dăruirii («kelim de-hashpa'ah»).

Și aceasta este răsplata noastră: trebuie să credem în recompensă și pedeapsă. Adică, dacă respectăm Tora și Mițvot, vom fi considerați demni să devenim vase ale dăruirii. Dar dacă nu respectăm Tora și Mițvot, vom rămâne vase ale primirii, care sunt incapabile de orice ține de Kedushah (Sfințenie). Cum vor putea atunci să primească binecuvântările și plăcerile pe care Creatorul dorește să le dăruiască?

Pe de altă parte, când începem să urmăm calea dăruirii, corpul începe imediat să reziste. Și trebuie să credem cu credința înțelepților în ceea ce au spus ei: «Cel care vine să se purifice este ajutat». Și trebuie să credem în dictonul înțelepților că Creatorul a spus: «Am creat înclinația rea și Tora ca un condiment», crezând că Tora conține «lumina care se întoarce la Sursă». Trebuie să credem că aceasta este recompensa pe care Creatorul ne-o va da pentru munca noastră asupra Torei și Mițvot. Și, bineînțeles, nu va exista nicio contradicție între a crede în recompensă și pedeapsă și a fi «ca sclavii, slujindu-L pe Cel Mare, nu pentru recompensă».

Răspunsul este că trebuie să muncim nu pentru recompensă – aceasta este contrar naturii noastre și nu avem nicio modalitate de a ne corecta. Este scris: «Natura umană ne învinge în fiecare zi și, dacă Creatorul nu ne ajută, nu ne putem descurca singuri.» Doar Creatorul ne poate ajuta oferindu-ne vase de dăruire. Și trebuie să-I cerem Creatorului această recompensă în rugăciune, pentru că nu putem ajunge la vasele de dăruire singuri.

Mai mult, o persoană este obligată să creadă că Creatorul îi va acorda această putere. La urma urmei, o persoană poate investi muncă și efort în mod repetat pentru a obține vasele dăruirii. Dar nu reușesc să înțeleagă că, în timpul corecției, se întâmplă uneori să înceapă lucrarea dăruirii, dar să vadă altceva: ca și cum ar merge înapoi. Adică, este ca și cum, acum că au început lucrarea dăruirii, au devenit și mai cu picioarele pe pământ. Aceasta înseamnă că dorința de a primi pentru sine a început să acționeze în ei cu o energie și mai mare.

Și vede că dorința de a primi crește în el de fiecare dată, până la punctul în care uneori disperă și simte că nu există nicio șansă de a-și atinge vreodată dorința de a dărui. Și apoi spune: «Am muncit în zadar. La urma urmei, am crezut că prin eforturile mele în Tora și Mițvot voi primi o recompensă; că ar fi un dar pentru mine să primesc ceea ce am sperat întotdeauna; că aș fi vrednic să pot face bine Creatorului și să scăp de puterea egoismului.”.

»Dar acum văd că nu este pentru mine, pentru că sunt mai afundat în materialism decât alții. Și la începutul muncii mele, credeam că nu eram atât de profund cufundat în egoism, așa că am presupus că această muncă - atingerea intenției de dragul dăruirii - probabil nu va dura mai mult decât învățarea oricărei alte profesii.”.

Nu este ușor să dobândești o profesie; este nevoie de mult studiu pentru a deveni un profesionist în domeniul pe care îl studiezi - indiferent de domeniul specific: tâmplărie, prelucrare a metalelor sau chiar medicină. Toată lumea are nevoie de timp. Unele profesii necesită trei sau cinci ani de studiu, dar există și răbdarea de a aștepta până la sfârșitul perioadei convenite. O persoană este încă capabilă să muncească, pentru că se vede progresând în fiecare zi. Apoi, înțelege, în mintea ei, că în trei sau cinci ani, respectiv, va veni momentul în care va primi un certificat de absolvire, semnificând că își poate găsi un loc de muncă în specialitatea sa.

În schimb, atunci când lucrează [la dobândirea intenției] de dragul dăruirii, o persoană se vede alunecând înapoi cu fiecare zi care trece. Poate trece un an sau doi și va vedea că nu a avansat niciun fir de păr. Apoi disperă, spunând că nu va putea niciodată să primească un certificat de lucru cu intenția de dăruire. Mai mult, nu va putea niciodată să atingă nivelul Torei, care este deschis doar oamenilor de încredere care nu vor corupe nivelul Torei care le este dat. Și din moment ce vede că nu este capabil să primească un certificat de lucru «lishma» (de dragul Creatorului), nu va fi niciodată considerat demn de nivelul secretelor Torei, așa cum au spus înțelepții: «Secretele Torei sunt dezvăluite celor care studiază Tora cu «lishma»».

Și astfel vrea să fugă din luptă. Înțelepții au vorbit despre această stare: o persoană trebuie să se întărească și apoi să creadă că «Creatorul este Clientul tău, care te va răsplăti pentru munca ta». Adică, dacă o persoană depune efort în Tora și Mițvot cu intenția de a primi o recompensă - să i se dea puterea de a dărui - atunci nu ar trebui să fie descurajată de lipsa sa de progres, ci ar trebui să creadă: dacă o persoană depune efort pentru a merita vasele dăruirii, Creatorul i le va acorda cu siguranță. Rezultă că aceasta este recompensa pe care o cerem pentru munca noastră și anume că vom putea lucra fără compensație, doar pentru că «El este Mare și Puternic».

Și din cele spuse, ar trebui să clarificăm ce este scris (în rugăciunea «Yehi Ratzon», care precede recitarea Psalmilor): «Și dăruiește-ne din comoara darurilor». Aceasta înseamnă că ne rugăm și recităm Psalmii, iar intenția este ca «nu numai să cerem o recompensă, ci vrem și ca Tu să ne dăruiești din comoara darurilor». Și acest lucru trebuie înțeles, căci se știe că o persoană trebuie să facă totul fără recompensă.

Și acest lucru trebuie clarificat: vrem să ne dai abundență din comoara darurilor, pentru că dacă primim abundență de acolo, vom putea lucra liber, nu pentru recompensă. După același principiu, cineva care are nevoie de vindecare Îi cere Creatorului să-i trimită vindecare din comoara vindecărilor. Iar cineva care are nevoie de curaj Îi cere să-i trimită curaj din comoara curajului.

Pe de altă parte, cineva care dorește să primească puterea de sus pentru a lucra gratuit, fără nicio plată, îi cere Creatorului să-i acorde lumină din comoara darurilor. Adică, să-i acorde puterea care va fi un mare dar - căci atunci vor putea săvârși acțiuni gratuit. Aceasta se numește «dar», în conformitate cu versetul: «Unde sunt gratuit Eu, acolo veți fi și voi gratuit».

Și pe baza celor spuse, trebuie să clarificăm ce este scris (Psalmul 121): «Îmi ridic ochii spre munți – de unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul meu vine de la Creator, care a făcut cerurile și pământul.» Și trebuie să înțelegem că regele David a întrebat: «De unde îmi va veni ajutorul?» și atunci i-a devenit clar: «Ajutorul meu vine de la Creator.» Fiecare evreu credincios recunoaște că omul nu are nicio sursă de ajutor decât de la Creator. Așadar, ce este nou aici?

Și din cele spuse mai sus, este necesar să clarificăm: el vrea să ne spună că singurul lucru care ne lipsește pentru a primi bunătate și plăcere sunt vase de dăruire. Căci atunci vom deveni asemenea Creatorului în formă, în calitatea: «Precum El este milostiv, așa sunteți și voi milostivi». Și atunci vom putea primi bunătate și plăcere.

Prin urmare, în conformitate cu regula binecunoscută, trebuie clarificat faptul că toată creația, pe care o numim «creație», este doar o dorință de a primi pentru sine, creată ca ceva din nimic. Adică, Creatorul este Dătătorul, iar primirea este un aspect nou, creat de Creator din nimic. «Nimic» înseamnă că nu există nimic în ea legat de primire, iar acesta este atributul Creatorului, denotând că El este doar Dătătorul. Dacă o persoană poate atinge acest atribut, numit «nimic», atunci «ajutorul va veni la mine» și persoana respectivă va putea primi binecuvântări și plăceri.

Este scris despre asta: «Ajutorul pentru mine vine de la Creator, care a creat cerul și pământul.» Aici explică ce este «nimicul»: opusul primirii este dăruirea. «...Care a creat cerul și pământul» înseamnă că El a dăruit și a adus cerul și pământul în existență. Și când o persoană atinge calitatea de «nimic», numită «puterea dăruirii», atunci va putea primi binecuvântări și plăceri. Căci de partea Creatorului nu lipsește nimic; lipsesc doar vasele cu care inferiorul va putea primi.

Iată ce spune: «De unde va veni ajutorul meu?» O persoană să nu creadă că îi lipsește mult pentru a primi binecuvântările și plăcerile pe care Creatorul dorește să le ofere creațiilor Sale. Adică, atunci când o persoană se străduiește să atingă perfecțiunea Scopului pentru care a fost creată și vede că de la vârsta de nouă ani nu s-a ridicat încă la nivelul următor și nu înțelege lucrarea Creatorului în aceeași măsură, atunci, căutând cauza, spune: «Cu siguranță m-am născut fără abilități; îmi lipsește puterea de a depăși. Dacă aș poseda abilități mai mari, aș avea mai multă putere și aș putea atinge perfecțiunea.».

Se pare că, în opinia sa, îi lipsesc multe; dar adevărul este că omului îi lipsește doar asemănarea formei, numită «vasele dăruirii» - «așa cum El este milostiv, așa ești și tu milostiv». Iar calitatea dăruirii se numește «ayin» («nimic»).

Asta vrea El să ne spună atunci când spune: «”Me-ayin” (de unde, de asemenea: “din ”ayin“) îmi va veni ajutorul?« Asta lipsește – nu abilități, nu putere, ci mai degrabă »ajutor pentru mine de la Creator, care a creat cerul și pământul», astfel încât să-l pot dărui creaturilor Sale. Asta trebuie să realizez cu ajutorul Creatorului, căci acesta este Kli-ul. Și după ce o persoană a dobândit acest Kli, numit »vasul dăruirii«, lumina va veni de la El, căci acesta a fost Scopul creației – să aducă bunătate creaturilor Sale.