Capitolul 1
Consideră prima contracție, când lumina infinitului a fost contractată pentru a crea creaturi și a crea creații.
Conține 5 puncte: 1. Înainte de contracție, lumina Infinitului umplea întreaga realitate. 2. Motivul creației a fost de a revela nume și desemnări. 3. Contracția luminii în jurul unui punct central. 4. După contracție, a rămas un spațiu circular. 5. Întrucât lumina Infinitului este uniformă, și contracția a fost uniformă, adică sub forma unui cerc.
Înainte de contracție, lumina infinitului umplea toată realitatea
1) Știți asta înainte (1), prin care creaturile au fost create și creaturile au fost create, lumina supremă simplă (2) a umplut toată realitatea (3). Și nu era loc liber (4) sub formă de aer gol (5) și spațiu (6), și totul era plin de o lumină simplă și nesfârșită (7), și nu a avut nici început, nici sfârșit în ea (8), și totul era unul, simplu (9), lumină complet uniformă (10), și se numește lumina infinitului (20).
(Sau pnimi)
Trebuie ținut minte că, că întreaga știință a Cabalei se bazează pe concepte spirituale care nu ocupă nici spațiu, nici timp, nu există dispariții sau schimbări în ele și toate schimbările despre care se vorbește în această știință nu înseamnă că prima stare dispare și ia o altă formă, ci o schimbare în Cabala înseamnă doar apariția unei stări suplimentare, în care starea originală rămâne neschimbată, deoarece schimbările și modificările se produc doar în materie.
Și aici rezidă dificultatea pentru începători, deoarece aceștia percep conceptele în termeni materiali, în cadrul timpului și locului, al substituției și schimbării, în timp ce autorii cărților kabbalistice folosesc termeni «pământești» doar ca simboluri pentru rădăcini superioare, spirituale. Prin urmare, străduiți-vă să interpretați absolut fiecare cuvânt în sensul său spiritual, independent de loc, timp și schimbare. Prin urmare, studentul trebuie să memoreze sensul precis al cuvintelor, deoarece este imposibil să revină constant la clarificarea adevăratului lor sens.
1. Conceptul de timp spiritual este examinat în detaliu în «Contemplarea interioară», la sfârșitul Părții 1 a cărții TE”S.
2. Adică lumina emanată din esența Creatorului. Să știți că toate numele și definițiile folosite în știința Cabalei nu spun nimic despre esența Creatorului, ci doar despre lumina emanată din esența Creatorului. Esența Creatorului în sine nu este descrisă într-un singur cuvânt. Și aceasta reflectă legea: «Orice este de neînțeles nu poate fi numit». Amintiți-vă acest lucru și nu greșiți.
3. Nu este clar: la urma urmei, aceasta vorbește despre ceva care exista înainte de crearea lumilor. Dar dacă da, ce realitate există pe care lumina superioară trebuie să o umple? Adevărul este că toate lumile și toate sufletele, atât cele deja existente, cât și cele care urmează să vină în existență, în toate varietățile lor, până la corecția lor finală - toate sunt incluse în infinitatea Creatorului, în toată măreția și plenitudinea lor, atât de mult încât nu le putem separa de lumină decât prin faptul că în această realitate comună trebuie să distingem două stări:
- mai întâi, în ce formă există ele constant în Infinit, în toată perfecțiunea și grandoarea lor;
- al doilea este modul în care sunt ordonate, coboară și se reînnoiesc înaintea noastră după prima contracție, în cele cinci lumi numite Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, Asiya.
Și exact asta vrea să spună Ari când spune că lumina supremă, emanând din esența Creatorului, «a umplut întreaga realitate» – adică realitatea generală care există în prima sa formă, adică așa cum se manifestă și există în Infinit, înainte de prima contracție. Din aceasta, este clar că lumina supremă a umplut-o complet, astfel încât nu a rămas niciun spațiu gol în interiorul ei pentru a putea fi adăugată vreo perfecțiune sau corecție.
4. Explicație: Înainte de crearea lumilor, când exista doar Infinitul, nu exista spațiu liber, adică nicio deficiență - niciun spațiu care trebuia corectat (corectat), deoarece lumina superioară umplea acest spațiu atât de complet încât nu lăsa loc celor inferioare pentru a-i defini și adăuga ceva la perfecțiune. Abia ca urmare a reducerii ulterioare a apărut nevoia și a apărut spațiul liber pentru corecții. Dar nu vă imaginați în mod greșit că în carte se vorbește despre spațiul material.
5. Desigur, nu vorbim despre aer material, ci mai degrabă despre conceptul de lumină spirituală: în fiecare Partzuf întreg există două tipuri de lumină: Lumina Hochma și Lumina Hassadim. Lumina Hochma este esența Partzuf-ului, măsura vieții sale. Iar Lumina Hassadim este doar o lumină de îmbrăcare a Luminii Hochma, deoarece Lumina Hochma nu poate îmbrăca Partzuf-ul fără a fi mai întâi îmbrăcată în Lumina Hassadim. Dar uneori, când Partzufim-ii se află într-o stare mică, katnut, ei conțin doar Lumina Hassadim. Și să știți că această Lumină a Hassadim se numește aer, avir sau ruach. Și când este singură, de la sine, fără Lumina Hochma, se numește «aer gol», avir reikani, adică este liberă de Lumina Hochma și așteaptă ca Lumina Hochma să se răspândească în ea și să o umple. Și, așa cum spune Ari, înainte ca lumile să fie create, adică înainte ca lumile să fie create, în Infinit, nu exista deloc aer gol în realitate, deoarece nu este nevoie de nimic acolo.
6. Înainte de a explica acest cuvânt, este necesar să înțelegem esența Kli-ului spiritual. Din moment ce creația primește plăcerea vieții de la Creator, trebuie să existe în mod necesar o dorință și o aspirație de a primi această plăcere. Și să știți că măsura acestei dorințe și aspirații este esența întregului material din creație. Într-atât încât tot ce există în creație, în afară de acest material, nu se referă la materialul în sine, ci la plăcerea (lumina) pe care o primesc de la Creator.
Și tocmai acest material determină «magnitudinea» și «dimensiunea» fiecărei creații, fiecărui Partzuf, fiecărei Sefire. La urma urmei, răspândirea Luminii Supreme de la Creator a fost, desigur, fără măsură sau limită. Și numai creația însăși determină gradul de plăcere pe care îl primește în funcție de propria sa putere, căci nu primește nici mai mult, nici mai puțin decât gradul aspirației și dorinței sale de a o primi. Și această dorință de a primi plăcerea creației este adevărata sa măsură, operând în tărâmul spiritual, căci nu există constrângere în acțiunile spirituale, ci totul depinde de dorința din cadrul creației.
Și astfel spunem că «dorința de a primi» este Kli-ul primitor, vasul creației. Este definit ca materialul creației și, prin urmare, separat de Creator, primind propriul nume - «creație», deoarece este definită ca o calitate complet absentă de la Creator, deoarece dorința de a primi este complet inactivă în Creator, căci de la cine ar putea El primi?.
Am stabilit anterior că există patru etape de dezvoltare în acest material, de la katnut - starea mică - la gadlut - marea stare de recepție. Iar a patra etapă, care este cea mai mare etapă de recepție, gadlut, a fost umplută doar în Infinit, înainte de crearea lumilor. Și numai această etapă a fost supusă contracției. După cum vom discuta mai departe, ca urmare a contracției, toată lumina pe care o avea în Infinit a dispărut din a patra etapă, lăsând-o într-o stare de spațiu gol. Ari vorbește despre aceasta, că înainte de crearea lumilor, adică în Infinit, nu exista un «spațiu» gol.
7. Adică este imposibil să adaugi ceva la ea prin acțiunile celor de jos.
8. Conceptele de rosh (cap) și sof (sfârșit) vor fi discutate mai jos.
9. Nu există trepte în ea, nici mici, nici mari, ci totul este omogen.
10. Adică, nu există nici subtilitate (zakut) nici grosime (aviut) prin care nivelurile sunt construite și distinse, deoarece aceste proprietăți au apărut în lumi după schimbările datorate contracției, așa cum se va discuta mai jos.
20. Nu suntem capabili să înțelegem Infinitul. Dar cum putem atunci să numim această stare pe nume? La urma urmei, fiecare nume indică un sens și o semnificație pe care le putem înțelege, iar numele «infinit» nu indică o lipsă de înțelegere; în acest caz, am putea să o numim «de neînțeles». Adevărul este că acest nume ne dezvăluie întreaga diferență care există între Infinit și toate lumile de sub el, datorită contracției care are loc după lumea Infinitului. De fiecare dată când această forță se trezește, ea comprimă și scurtează lumina și, astfel, strălucirea ei încetează.
Și, prin urmare, încetarea luminescenței în fiecare Partzuf este o consecință a acestei contracții. Și numai ca urmare a acestei încetări a luminescenței, toate obiectele și conținutul lor, în toate varietățile lor, se nasc și se reînnoiesc în toate lumile. Și, din moment ce conceptul de «contracție» nu se aplică Infinitului, nu există concepte de «sfârșit» sau «încetare» acolo și, prin urmare, este numit «infinit» pentru a indica faptul că nu există absolut nicio limitare sau graniță. Prin urmare, este clar că lumina din el este simplă și absolut omogenă, deoarece una o determină pe cealaltă.
Motivul creației este de a dezvălui nume și titluri
2) Și apoi El a avut o dorință simplă (30) să creeze lumi și să creeze creaturi, dezvăluind astfel perfecțiunea faptelor, numelor și titlurilor lor, care a fost motivul creării lumilor.
(Sau pnimi)
30. Nu vă lăsați confundați de modul în care dorința este definită în Infinit ca fiind cel mai înalt plan. Într-atât încât se poate spune că «a apărut și s-a manifestat în simpla Lui dorință». Și înțelegeți acest lucru împreună cu ceea ce s-a spus mai sus, că dorința de a primi plăcere de la Creator este prezentă în mod necesar în fiecare creație. Dar în Ein Sof - lumea Infinitului - această «dorință simplă» există în starea «El și numele Lui sunt una», așa cum este scris în Pirkei de Rabbi Eliezer, punctul 1, și aici, în textul de mai jos, de Rav.
Totuși, nu ar trebui să ne imaginăm separarea, distanța, convergența și fuziunea (unitatea) discutate aici ca separare și unitate în concepte materiale, separate prin mișcare, îndepărtare de un loc sau apropiere de un loc, deoarece conceptele spirituale, după cum se știe, nu ocupă spațiu. Și să știm că separarea în spiritual nu are loc decât ca urmare a unei «diferențe de proprietăți». Și dacă un obiect spiritual dobândește o imagine suplimentară, diferită de imaginea pe care o are deja, atunci această proprietate spirituală, în loc de «una», devine două proprietăți separate, separate una de cealaltă prin diferența existentă în aceste două imagini. Și așa cum obiectele materiale se îndepărtează și converg prin îndepărtarea de un loc sau apropierea de un loc, tot așa și obiectele spirituale se separă, se îndepărtează, converg și se unesc printr-o diferență de proprietăți sau o coincidență de proprietăți. Astfel, o diferență de proprietăți separă și distanțează un obiect de altul, în timp ce o similaritate a proprietăților aduce obiectele împreună și le unește. Și amintiți-vă acest lucru, căci... Aceasta este cheia Științei Cabalei.
Acum înțelegeți afirmația menționată mai sus, «El și numele Său sunt una», precum și conceptul de unitate simplă existentă în Infinit. Căci această unitate este unul dintre misterele puterii Creatorului. Așa cum s-a explicat mai sus la punctul 6, diferența dintre Creator și creație, care decurge din «dorința de a primi», care există în creație și este absentă de la Creator, duce la separarea creației de Creator ca urmare a acestei diferențe de proprietăți și a dobândirii propriului nume. A început să fie numită creație, nu Creator.
Însă, în conformitate cu cele spuse, este eronat să credem că lumina lui Ein Sof - Infinitul, numită «El», nu se contopește pe deplin în asemănarea sa cu Infinitul însuși, numit «Numele Lui», adică cu dorința de a primi lumină. La urma urmei, lumina superioară, numită «El», emană din atzmuto - esența Creatorului, iar toate proprietățile sale sunt doar dăruire și nu există nimic din dorința de a primi în ea. Pe când în Infinit, numit «Numele Lui», există o dorință de a primi, drept urmare diferă de lumina superioară. Căci, după cum este bine cunoscut, o diferență de proprietăți duce la separare.
Prin urmare, în Pirkei de Rabbi Eliezer și Ari, se afirmă că nu este așa, ci că El și numele Său există într-o unitate simplă și nu există nicio distincție între ele. Și deși, desigur, există o oarecare distincție de proprietăți între ele - între «El» și «numele Său» - aceasta este în orice caz complet ineficientă acolo. Și deși nu înțelegem acest lucru, este totuși, fără îndoială, adevărat. Și este scris despre asta că niciun gând nu poate înțelege pe deplin Infinitul, deoarece acest concept este dincolo de înțelegerea noastră.
Reducerea luminii în jurul unui punct central
3) Și apoi Infinitul s-a scurtat (40) în punctul său central (50), chiar în centrul său, această lumină s-a scurtat și s-a îndepărtat (60) în laterale (70) în jurul punctului central.
(Sau pnimi)
40. Am clarificat deja sensul versetului: «El și numele Lui sunt una», unde, în ciuda diferenței de proprietăți datorate dorinței de a primi care intră în Infinit, aceasta nu creează în niciun caz nicio distincție între aceasta și lumina superioară, ele existând acolo în unitate simplă. Totuși, această distincție a devenit cauza și motivul creării lumilor și al dezvăluirii perfecțiunii acțiunilor, numelor și apelativelor Sale. După cum a afirmat Ari aici, crearea lumilor și extinderea lor către Această Lume - Olam HaZeh - a creat oportunitatea de a oferi un loc pentru lucrare în Tora și porunci (Kabala) aici, nu de dragul de a «primi», ci doar de a «dărui» - pentru a aduce plăcere Creatorului. În consecință, sufletele pot transforma forma dorinței de a primi din interiorul lor, care le separă de Creator, în forma dorinței de a dărui. Adică, să primească de la Creator pentru a-I aduce plăcere, căci El o dorește.
Așa cum se menționează mai jos în paragraful 90, coincidența (similaritatea) proprietăților cu Creatorul se numește «contopire» și «unitate», deoarece creația este eliberată de forma dorinței de a primi și dobândește forma dorinței de a dărui, care este forma dorinței Creatorului însuși. Și, după cum este bine cunoscut, coincidența proprietăților unește obiectele spirituale într-unul singur și, astfel, lumile revin la starea lor anterioară.
Și Ari vorbește despre aceasta: «Și când simpla dorință de a crea etc. a apărut în El (literalmente: s-a ridicat în El).» «S-a ridicat» (a apărut) înseamnă că El s-a ridicat în străduința Sa pentru puritate și fuziune prin reducerea și scurtarea măsurii dorinței Sale inerente de a primi, pentru a face proprietățile Sale similare cu lumina superioară.
Și deși dorința de a primi, situată în Ein Sof - lumea Infinitului, numită «Malchut a lumii Infinitului» sau «Numele Lui» - deși nu a simțit nevoia să se contopească cu Lumina Superioară datorită diferenței dintre proprietățile sale, s-a corectat totuși pentru a-și alinia proprietățile cu cele ale Luminii Superioare și a se distanța de acea mare măsură a dorinței de a primi, numită a patra etapă, pentru a se contopiți și mai profund cu Lumina Superioară. Căci convergența proprietăților creează contopirea. Și acest lucru este exprimat prin cuvântul «ascendat», adică Malchut a lumii Infinitului, «simpla sa dorință», s-a înălțat și s-a contopit cu Lumina Superioară, diminuându-i dorința de a primi.
Și despre asta vorbește Ari: «Și apoi S-a redus pe Sine». După cum am clarificat deja, întreaga măsură a plăcerii, a luminii și întreaga magnitudine a unui nivel de creație sunt măsurate prin gradul dorinței de a primi din interiorul său. Prin urmare, după ce Malchut din Lumea Infinitului s-a redus pe sine, diminuându-și dorința de a primi, plăcerea luminii a dispărut din cauza micimii dorinței. Și acesta este sensul conceptului de reducere. Adică, «ascensiunea», «ridicarea» dorinței a dus la dispariția luminii și a plăcerii de acolo.
50. Nu este clar: dacă nu există Rosh și Sof, nici început și nici sfârșit, atunci cum poate exista un «centru» acolo? Sau poate suntem angajați în ceva material, ocupând spațiu? Ideea este, așa cum a fost deja clarificat, că și în lumea Infinitului dorința de a primi există în mod necesar, dar sub forma unei «dorințe simple». Aceasta înseamnă că nivelurile sale nu sunt împărțite în mici sau mari, deoarece dorința de a primi în interiorul ei nu este definită ca o diferență de proprietăți care să ducă la vreo separare. Prin urmare, nu există nicio diminuare a semnificației sale în comparație cu Lumina Superioară. Este necesar să înțelegem că Lumina Superioară trebuie să se extindă prin patru niveluri până când dezvăluie creațiilor dorința de a primi în toată plenitudinea sa, predeterminată și determinată în interiorul ei.
Natura imperativă a dezvoltării prin aceste patru etape constă în faptul că dorința de a primi este inerent prezentă în lumină, împreună cu expansiunea luminii de la rădăcină. Iar expansiunea luminii este definită ca separarea luminii de Creator, atingerea independenței. Adică, «expansiunea» de Creator continuă până când o schimbare a proprietăților se manifestă în lumină din dorința de a primi, când aceasta este încă, fără îndoială, Creatorul, și nu o «expansiune» care separă și emană de Creator. Căci în spiritual, nicio distincție nu se manifestă în afară de o distincție a proprietăților (vezi punctul 6 de mai sus și vezi mai jos în secțiunea «Contemplarea interioară»).
Însă, până când această dorință nu este revelată de însăși creația, ea nu este considerată o creație. Cu alte cuvinte, creația însăși trebuie să se străduiască să primească plăcere, căci numai atunci dorința de a primi este considerată revelată de însăși dorința. Dar această strădanie personală nu se poate manifesta până când plăcerea nu dispare. Căci numai atunci este posibil ca dorința să urmeze plăcerii dispărute, până la punctul de a descoperi în sine, prin propria putere, «dorința de a primi». Și numai atunci vasele receptoare sunt complete în constanța dorinței lor.
Și trebuie să știm, de asemenea, că orice «expansiune» a luminii de la Creator, așa cum include dorința de a primi, trebuie să includă și dorința de a dărui. Altfel, Creatorul și creația ar fi în completă opoziție a proprietăților, în completă separare, căci opoziția proprietăților le-ar distanța infinit unul de celălalt, la fel de departe este estul de vest. Prin urmare, toată lumina emanată de Creator trebuie să includă și dorința de a dărui, astfel încât să existe o apropiere a proprietăților între Creator și creație.
Și când această dorință de a dărui este revelată în creație, o lumină extraordinară de la Creator este atrasă către ea, legată de trezirea acestei dorințe personale în creație. Și această lumină este definită peste tot ca lumina lui Hassadim. Cu toate acestea, prima expansiune de la Creator, deoarece dorința de a primi este inclusă în ea, este numită universal lumina lui Hochma sau lumina Creatorului.
Amintiți-vă de aceste două tipuri de lumină și rețineți că a doua lumină - lumina lui Hassadim - este mult mai slabă decât prima lumină - lumina lui Hochma. Acest lucru se datorează faptului că este atrasă prin efortul și trezirea creației în sine, prin propria sa putere. Acest lucru se datorează faptului că își dorește alinierea proprietăților sale cu Creatorul, căci depășește dorința de a primi și se trezește la dorința de a dărui. Între timp, prima expansiune, lumina lui Hochma, emană direct de la Creator, iar creația nu are nicio parte în expansiunea sa și, prin urmare, este incomparabil mai înaltă decât lumina lui Hassadim. Prin urmare, lumina lui Hochma este definită ca esența și viața creației, în timp ce lumina lui Hassadim este definită doar ca lumina corecției, pentru aducerea creației la perfecțiune.
Acum să luăm în considerare cele patru etape și niveluri care trebuie să existe în fiecare creație. Mai întâi, lumina se extinde și se separă de Creator ca lumină a Hochmei, deoarece doar «dorința de a primi» este inclusă în ea. Aceasta este prima etapă. Apoi, în cadrul acestei lumini, dorința de a dărui se intensifică și atrage lumina lui Hassadim. Acest efort este definit ca a doua etapă. Această lumină a lui Hassadim se extinde apoi într-o expansiune mai mare, al cărei sens îl vom explora mai departe. Aceasta este a treia etapă. După ce aceste trei etape s-au separat și s-au revelat în întregime, forța dorinței de a primi, inclusă în prima expansiune, revine și se trezește, aducând înapoi atracția luminii lui Hochme.
Acest apogeu al perfecțiunii în crearea dorinței de a primi în Partzuf este revelat în aspirația sa către Lumina Hochma. Adică, atunci când în a doua etapă, Lumina Hochma era absentă din Partzuf și doar Lumina Hassadim era prezentă - după a treia etapă. Când creația a câștigat oportunitatea de a aspira să primească Lumina Hochma, această aspirație definește dorința de a primi în interiorul ei, completând Kli-ul recepției, care era absent în prima expansiune. Prin urmare, crearea Kli-ului recepției este finalizată abia în a patra etapă, care este numită și al doilea efort.
Și după finalizarea acestei a patra etape în Infinit, a avut loc o contracție în interiorul ei, semnificând dispariția dorinței de a primi din această a patra etapă. Aceasta a dus la dispariția luminii Infinitului din ea.
Așadar, am luat în considerare 4 etape care trebuie să fie prezente în fiecare creație:
- Prima etapă se numește prima expansiune sau Hochma;
- A doua etapă se numește primul efort sau bina;
- A 3-a etapă se numește a 2-a expansiune sau Zeir Anpin;
- A patra etapă se numește al doilea efort sau malchut.
Unde cele două expansiuni sunt definite ca «masculine», deoarece sunt proprietăți ale dăruirii emanate de Creator:
- Prima expansiune este expansiunea luminii lui Hochma;
- A doua expansiune este expansiunea luminii lui Hassadim.
Și cele două eforturi sunt două părți «feminine», întrucât reprezintă trezirea și întărirea dorinței prin propriile eforturi, unde:
- Primul efort este trezirea creației la «dorința de a dărui», care a devenit rădăcina luminii lui Hassadim;
- Al doilea efort este trezirea creației la «dorința de a primi», care devine Kli-ul recepției pentru Partzuf în toată plenitudinea sa necesară. Și este numită pretutindeni «a patra etapă», «Bhina Dalet».
Această a patra etapă este numită «punctul central» al lumii Infinitului și a fost sugerată de Ari când a spus: «El s-a redus la punctul său central». Este numită astfel deoarece este un Kli (vas) pentru primirea Luminii Infinitului, care este nemăsurată și nemărginită. Prin urmare, starea sa este definită ca punctul cel mai interior și central al acestei Lumini. Lumina o înconjoară, contopindu-se cu ea în toate manifestările sale într-o asemenea măsură încât nu există nicio limită. Căci numai în acest fel este posibil să conținem Lumina supremă fără măsură sau limită.
Între timp, în kilim-ul recepției, de la restricție încolo, adică în creațiile cele mai inferioare, kilim-urile recepției sunt definite în interiorul lor ca menținând lumina în interiorul lor, însăși esența lor. Cu alte cuvinte, pereții kilim-ului, care sunt cele patru etape interioare ale lor, creează o graniță și determină măsura luminii din interiorul lor. Și acest lucru se datorează Aviut-ului din kilim.
În timp ce în Infinit, unde lumina și Kli-ul sunt în unitate simplă, în starea «El și numele Său sunt una» (vezi mai sus, punctul 30), prin urmare, Kli-ul nu limitează deloc lumina din el și, prin urmare, lumina din el este infinită.
Așadar, am examinat în detaliu conceptul de punct central al lumii Infinitului și am clarificat faptul că acesta nu se referă, desigur, la un «loc» sau o «zonă» materială, ci mai degrabă că a patra etapă din Infinit este numită astfel pentru starea sa de unitate simplă cu lumina superioară. Iar conceptul de «contracție», care a avut loc în acest punct central, a fost deja discutat mai sus, în paragraful 40.
60. Distanța spirituală a fost deja clarificată în paragraful 30. De asemenea, s-a afirmat că în Infinit nu exista nicio distanță între punctul central, care reprezintă Kli-ul, și Lumină. Totuși, după ce Lumina s-a contractat din interiorul acestui punct central, diferența dintre proprietățile sale și cele ale Luminii a fost dezvăluită. La urma urmei, în Lumina Superioară, dorința de a primi este complet absentă, iar punctul este «dorința de a primi», distinctă de Lumină. Și din moment ce proprietățile uneia s-au schimbat în raport cu cealaltă, ele au devenit distanțate una de cealaltă în măsura acestor schimbări. Și asta spune Ari în cuvintele: «și s-a retras».
70. Cele patru etape sunt numite și cele patru laturi. Și, așa cum a subliniat Ari, deși contracția a avut loc doar în punctul central, adică în a patra etapă, lumina a dispărut și ea din toate cele patru etape, deoarece nu există o acțiune parțială în spiritualitate. Prin urmare, lumina a dispărut și din celelalte trei etape.
După reducere, a rămas un spațiu rotund
4) Și a rămas: spațiu liber (80), aer și spațiu gol în jurul punctului central. Și această reducere a fost uniformă. (90) în jurul acestui punct central gol, astfel încât locul acestui spațiu era circular din toate părțile (100), uniform, și nu sub formă de dreptunghiuri cu colțuri proeminente, întrucât Infinitul s-a contractat și el sub forma unui cerc, uniform pe toate laturile.
(Sau pnimi)
80. Deja discutat mai sus, a se vedea punctele (4), (5).
90. Explicație: fără distincție între etape mici sau mari. Și nu există loc pentru întrebarea cum, ca urmare a dispariției punctului central din lumină, a fost dezvăluită diferența proprietăților sale față de lumină, precum și diversele grade și diferențe în proprietățile celor trei etape anterioare, că a 3-a etapă este mai luminoasă (zaka - mai subtilă, mai pură) decât punctul central, deoarece gradul său de dorință de a primi este mai mic decât în a 4-a etapă, iar a 2-a etapă este mai luminoasă decât a 3-a, deoarece gradul de dorință în ea este mai mic decât în a 3-a etapă, iar prima etapă este cea mai luminoasă, deoarece gradul de dorință de a primi în ea este mai mic decât în toate celelalte și, prin urmare, diferența proprietăților sale nu este la fel de sesizabilă ca în ele.
Dar dacă există grade mai mici și mai mari, de ce spune Ari că «contracția în jurul punctului a fost uniformă»? Ideea este că contracția nu a transformat punctul central într-un «sof». Altfel, s-ar spune că lumina a dispărut din acest punct datorită proprietăților sale diferite față de lumină și, bineînțeles, din acest motiv, ar manifesta proprietatea de «sof», capătul, care semnifică cel mai mic grad, sub care nu există nimic mai mic.
După cum s-a menționat deja, cele trei etape anterioare sunt mai importante și mai înalte decât punctul central. Dar nu este așa, deoarece contracția - «tzimtzum» - nu a apărut dintr-o diferență în proprietățile punctului față de etapele anterioare. O astfel de diferență este imposibilă în Malchut-ul lumii Infinitului, unde nu există nicio diferență de proprietăți între acesta și lumină. Acolo, ambele sunt în unitate simplă, așa cum se spune: «El și numele Său sunt unul».
Întregul motiv al reducerii este că creația a dezvoltat o simplă dorință de a crea lumi (vezi punctul 40). Aceasta înseamnă că creația tinde spre acea convergență a proprietăților care vor fi revelate prin crearea lumilor, adică să primească pentru a aduce plăcere Creatorului. Și există un avantaj suplimentar, foarte mare, în acest sens:
- întrucât această acțiune este dăruire pură (ashpa'a), întrucât întreaga dorință a creației este de a aduce plăcere Creatorului și nu deloc pentru propriile nevoi, prin urmare, proprietățile sale coincid complet cu cea mai înaltă lumină a Creatorului și este contopită cu Creatorul într-o fuziune completă;
– pe de altă parte, acest lucru permite creației să-și adâncească și să-și mărească kli-ul de a primi plăcere fără restricții sau limite, deoarece această formă de a primi plăcere (cu intenția de dragul Creatorului) nu creează nicio diferență de proprietăți cu Creatorul, deoarece provine din dorința de a dărui.
Și, așa cum spun înțelepții din Talmudul babilonian (Masechet Kiddushin, folio 4, p. 1): dacă mirele este un bărbat respectat, onorat, atunci, în loc să dea prețul miresei și să o primească pe ea, el primește prețul de la ea. Și în acest fel, ea devine și a lui, deoarece a da unei persoane importante este echivalent cu a primi de la el. Adică, «a primi de dragul de a da» înseamnă a da, nu a primi. La urma urmei, disponibilitatea persoanei importante de a primi de la ea îi oferă o plăcere echivalentă cu a primi un dar de la el. După cum spune Tora, «Și el i-a dat-o». Sensul este că el primește pentru a-i oferi plăcere femeii, onorând-o primind.
Din cele spuse, este clar că motivul principal al contracției a fost exclusiv dorința pentru o nouă formă - «recepția de dragul dăruirii», care trebuie revelată prin crearea de lumile (vezi punctul 40). Nu s-a datorat deloc percepției unei diferențe de proprietăți în punctul central, căci nu există Aviut (măsură a egoismului) sau vreo diferență de proprietăți acolo. Prin urmare, contracția luminii nu a dezvăluit proprietatea de «sof» în punctul central. Prin urmare, este complet imposibil să definim ceva în punctul central ca fiind mic sau mare. Ari a afirmat că «contracția a fost absolut uniformă».
100. Explicație: Întrucât un anumit tip de imagine s-a format în mod necesar după contracție, deși contracția, așa cum s-a discutat mai sus, a avut loc în mod similar și nu datorită unei diferențe de proprietăți, după contracție și dispariția luminii din acest punct central, s-a dezvăluit că lumina superioară nu se putea contopi cu ea din cauza marii sale dorințe de a primi.
Și, din moment ce acest lucru a fost revelat, a căzut de la nivelul la care se afla în Ein Sof - lumea Infinitului. Acum se referă la calitatea lui «sof», care înseamnă aviut (literalmente, grosime, asprime), iar diferența sa față de calitatea luminii este de așa natură încât nu există o calitate inferioară. Deocamdată, doar punctul central rămâne un spațiu gol și nu mai este potrivit pentru a îmbrăca lumina (vezi punctul 6), în timp ce cele trei etape anterioare rămân în puritatea lor (zakut) și, chiar și după contracție, sunt încă potrivite pentru a îmbrăca lumina.
În același timp, a devenit clar mai sus că punctul central nu a devenit o proprietate a lui «sof», așa cum clarifică Ari în cuvintele: «locul acestui spațiu era circular pe toate laturile». El vrea să spună: «nu specific sof, ci asemenea proprietății lui sof», la fel cum capătul unui cerc este situat în centrul său. Astfel, aceste patru etape pot fi reprezentate ca patru cercuri, unul în interiorul celuilalt, precum pielițele unei cepe, unde cercul central este etapa 4, înconjurat de etapa 3, iar acela este înconjurat de etapa 2, iar acela este înconjurat de etapa 1.
Vedem că în această imagine, proprietățile de sus și jos, dreapta și stânga sunt nedefinite, deoarece prima etapă, de exemplu, este cea mai înaltă în prima sa jumătate și cea mai joasă în a doua jumătate, la fel ca și celelalte etape. Prin urmare, nu există sus și jos, nici dreapta și stânga. Într-atât încât nicio etapă nu are un avantaj față de celelalte, ci toate sunt egale, similare, identice. Și, așa cum am stabilit deja mai sus, motivul contracției nu a fost o diferență de proprietăți, ci, așa cum clarifică Ari, contracția a fost circulară pe toate părțile și complet uniformă.
Întrucât lumina Infinitului este uniformă, contracția a fost, de asemenea, uniformă, adică sub forma unui cerc.
5) Motivul este că, din moment ce lumina Infinitului este complet uniformă, ea trebuie să-și facă și contracția uniformă pe toate părțile, în loc să se contracte mai mult pe o parte decât pe celelalte. După cum știm din geometrie, nu există o figură mai uniformă decât un cerc. (200), deoarece un dreptunghi are colțuri proeminente (300), ca într-un triunghi (400), și în alte figuri. Prin urmare, trebuie să existe o contracție a Infinitului sub forma unui cerc.
(Sau pnimi)
200. Am discutat deja mai sus.
300. Explicație: Dacă ar exista o distincție între sus și jos, dreapta și stânga, aceasta ar fi exprimată ca un dreptunghi cu patru laturi, reprezentând patru etape. Dar, deoarece nu este cazul, adică nu există nicio distincție de proprietăți, este necesar să se descrie contracția ca un cerc, căruia îi lipsesc aceste concepte de distincție, așa cum s-a menționat mai sus.
400. Indică un nivel în care există doar trei etape, iar a patra etapă lipsește. Adică, există doar trei laturi: sus, dreapta, stânga și fără jos. Această figură se numește triunghi.