Diferența dintre Poarta Lacrimilor și alte porți

Înțelepții au spus: «Rabinul Eliezer a spus: «De la distrugerea Templului, porțile Rugăciunii au fost încuiate. Dar chiar dacă porțile Rugăciunii sunt încuiate, porțile Lacrimilor nu sunt încuiate.»» (Berachot 5:9). Și se pune întrebarea: dacă porțile Lacrimilor nu sunt încuiate, atunci care este scopul porților care nu sunt încuiate?

Vedem că atunci când copiii mici plâng — când își doresc cu adevărat ceva sau când cineva vede copii jucându-se și unul ia ceva de la altul, iar celălalt plânge — oamenii trec pe lângă ei și cine le acordă atenție? Pentru că toată lumea știe că se ceartă și se vor împăca mai târziu. Și astfel, nimeni nu acordă atenție lacrimilor copiilor.

Totuși, dacă un adult merge pe stradă și plânge în mod evident, acest lucru atrage atenția trecătorilor, care vor să afle motivul lacrimilor sale. Pentru că, desigur, un adult nu ar plânge pentru lucruri mărunte. Prin urmare, plânsul unui adult atrage interesul - poate că acesta poate fi ajutat.

***

S-a spus că porțile lacrimilor nu sunt încuiate și ne-am întrebat: dacă nu sunt încuiate, atunci de ce mai sunt necesare astfel de porți? Iar răspunsul este că porțile lacrimilor sunt încuiate pentru cei care plâng pentru lucruri inutile și atunci lacrimile lor sunt ca lacrimile unui copil care plânge pentru lucruri fără valoare.

Dar nu este așa cu cel care plânge pentru ceea ce este necesar, iar acest lucru este valabil pentru fiecare persoană atunci când vede că se află între viață și moarte, pentru că crede în ceea ce au spus înțelepții: «Păcătoșii în viața lor sunt numiți morți», deoarece nu au nicio uniune cu Creatorul, ci sunt împotmoliți în dragostea pentru ei înșiși, care este definită ca separare de viața vieților și, prin urmare, sunt numiți «morți».

Se pare că plânge pur și simplu pentru viață. Și, bineînțeles, cineva care se roagă pentru viață pentru că se teme de moarte plânge din adâncul inimii sale, iar rugăciunea sa nu este doar un strigăt...