De ce se numește sâmbăta «Sha-bat»?»

Este scris în Sfântul Zohar: «Ce este Șabatul (în ebraică, Șabat), adică de ce se numește Șabat? Sensul interior este că, din moment ce punctul s-a ridicat și lumina sa s-a manifestat, este încoronat de strămoși, HaGaT Zeir Anpin, pentru a se contopi cu ei, iar acest lucru se numește »Șabat«, adică Malchut și strămoșii împreună sunt numiți Șabat. Acest cuvânt poate fi scris și ca «Sha-BaT», unde cele trei litere «vav», formând litera «shin», se referă la cei trei strămoși ai lui HaGaT. Și Malchut, numită «BaT» (fiică), este încoronată de ei.«.

Zoharul mai afirmă: «Punctul, oriunde s-ar afla, este cea mai importantă parte a ochiului. Adică, conține înțelepciunea («chochma»), numită ochi («eynaim»). Iar punctul se numește «BaT» (fiică). După cum se spune: «L-am păzit ca pe lumina ochiului (literal: ca pe pupila - fiica ochiului)». Acest lucru poate fi explicat astfel: ochiul are trei nuanțe - HaGaT, iar a patra este punctul negru - Malchut, și numai în el este revelată lumina înțelepciunii, numită Ochi. Prin urmare, este cea mai importantă dintre toate nuanțele ochiului. De asemenea, se afirmă acolo: «Toate aceste șase zile, HaGaT NEHI, se unesc în ceea ce se numește «un punct sfânt» - Malchut, și toate se unesc în el».

Este necesar să explicăm ce înseamnă toate acestea în munca spirituală umană. Baal HaSulam întreabă în legătură cu cele de mai sus: din moment ce cele șase zile ale Creației indică spre Zeir Anpin, adică HaGaT NHY al lui Zeir Anpin, iar Shabbat indică spre Malchut, rezultă oare că cele șase zile ale săptămânii ar trebui să fie mai importante decât Shabbat, din moment ce Zeir Anpin este un nivel superior Malchut?

Și el răspunde astfel: «Este adevărat că cele șase zile ale săptămânii indică spre Zeir Anpin, dar întreaga lume este sub stăpânirea lui Malchut, căci se numește Adunarea lui Israel, ceea ce înseamnă că toate sufletele lui Israel sunt incluse în ea. Și orice nu este în Malchut nu se manifestă în această lume. Timpul în care nu există unitate între Zeir Anpin și Malchut, adică lumina lui Zeir Anpin nu s-a răspândit încă la Malchut, se numește zile ale săptămânii.».

În același timp, Shabbat este calitatea Unității, adică Zeir Anpin se unește cu Malchut, ceea ce înseamnă că toate cele șase Sefirot ale lui Zeir Anpin strălucesc asupra lui Malchut. Prin urmare, Shabbat este numit Sfânt, deoarece sfințenia lui Zeir Anpin se extinde în Malchut. Iar zilele lucrătoare semnifică separarea lor una de cealaltă. Căci Malchut - dorința care primește abundență de la Creator pentru cei inferiori - adică Malchut-ul care primește - este diferită în calitățile sale de cel care dăruiește, Zeir Anpin. Și cei inferiori trebuie să fie capabili să primească plăcerea pe care Malchut dorește să le-o ofere, adică să egaleze în calitate - «de dragul dăruirii». Prin urmare, ni se dau șase zile de muncă pentru a ne corecta prin studiul Torei și Mițvot. Și în măsura în care ne implicăm în dăruire, în aceeași măsură fiecare își corectează rădăcina sufletului de sus, în Malchut, astfel încât să fie în starea «de dragul dăruirii». Se dovedește că, prin șase zile de muncă, cei inferiori îl corectează pe Malchut. Apoi, Malchut devine comparabilă în proprietăți cu Zeir Anpin, iar plăcerea lui Zeir Anpin se extinde la Malchut.

Prin urmare, Shabbat, care este identificat cu Malchut, este mai important decât cele șase zile ale săptămânii, în ciuda faptului că acestea ne indică Zeir Anpin, un nivel mai important decât Malchut. Cu toate acestea, toate nivelurile sunt măsurate prin gradul de dăruire asupra celor inferioare. Și întrucât în timpul celor șase zile de muncă sunt în procesul de corectare a lui Malchut, aducând-o la o stare de «de dragul dăruirii», Zeir Anpin nu le poate încă oferi plăcere. Dar în Shabbat, această muncă este finalizată, iar Malchut, de la nivelul lui Zeir Anpin, strălucește deja asupra sufletelor cu corecția sa. Și abia atunci se poate spune că Shabbat este mai important decât cele șase zile de corecție a sufletelor. Acesta este motivul pentru care Shabbat este numit «secretul Unuia», care mărturisește unificarea lui Malchut și Zeir Anpin, datorită proprietăților lor identice. Și apoi ei spun: «Șabatul păcii» («Shabbat Shalom»), adică Există deja pace între Zeir Anpin care dăruiește și Malchut care primește, deoarece în Shabat ea este deja corectată și nu există nicio pauză între ei. Această stare se numește «Șabatul Păcii și al Binecuvântării», deoarece binecuvântările sunt transmise lui Malchut și celor de jos. Și din acest motiv, Shabatul este mai important decât cele șase zile lucrătoare.

Înțelepții au mai spus (Avodah Zarah 3): «Creatorul le-a spus: »Nebunilor! Cine a lucrat în ajunul Sabatului va mânca în Sabat, dar cine nu a lucrat în ajunul Sabatului, ce va mânca în Sabat?«» Rezultă că masa de Sabat este o recompensă pentru muncă. Și dacă o persoană nu a lucrat, atunci de unde va primi salariu? Fără a munci, o persoană poate primi pomană sau un dar, dar nu salarii care implică muncă. Prin urmare, Creatorul a spus: cine nu a lucrat în ajunul Sabatului, ce va mânca în Sabat?

Totuși, este dificil de înțeles aceste cuvinte, deoarece dăruirea Creatorului ar fi putut fi sub forma unui dar sau a unei milostenii.

Răspunsul este că, fără muncă, este imposibil să te bucuri de o masă fără să simți rușine în timp ce o savurezi. Prin urmare, s-a făcut o corecție, numită restrângerea și ascunderea Luminii Superioare. Bunătatea și Încântarea pe care Creatorul dorește să le dăruiască creațiilor Sale nu sunt revelate.

Însă, prin utilizarea puterii speciale inerente Torei și Mițvot, vasele dăruirii sunt dobândite și, în aceeași măsură, ascunderea dispare, creând un spațiu pentru primirea Bunătății și Încântării. Până când o astfel de stare nu este atinsă, nu există nicio modalitate de a te bucura de scopul creației, care este Bunătatea și Încântarea. Prin urmare, dăruirea Creatorului nu poate lua forma unui dar sau a unei acțiuni caritabile. Căci acest lucru ar crea cu siguranță un sentiment de rușine, care ar strica întregul gust al desfătării.

Observăm același lucru în viața de zi cu zi. Oamenilor le este rușine să mănânce pâine gratuită și vor să o câștige prin propriile eforturi. Efortul constă în înlocuirea dorinței de a primi, cu care au fost creați oamenii, cu dorința de a dărui, care este contrară naturii noastre. Prin urmare, aceasta este o sarcină foarte dificilă: trebuie să depunem un efort imens pentru a atinge dorința de a dărui. Dar, așa cum se spune, «Cel care vine să se purifice va fi ajutat», adică fără ajutorul Creatorului, nu avem nicio șansă să atingem o astfel de dorință.

Acum este clar că cele șase zile ale săptămânii sunt crearea dorinței de a dărui, iar acest rol este jucat de Zeir Anpin, de la care Malchut primește Lumina, astfel încât să o poată transmite, la rândul ei, celor inferiori. Prin urmare, este necesar să o corectăm și să o facem asemenea lui Zeir Anpin în calitatea sa de dăruire, adică să realizăm unitatea între ele.

Și de aceea numim aceste șase zile de muncă „zile lucrătoare”, întrucât această muncă – de a se îndepărta de dorința de a primi pentru sine și de a o introduce (dorința) în Sfințenie, adică de a o face să slujească Sfințeniei – este transformarea zilelor lucrătoare în Sfințenie. Și, în ciuda faptului că în fiecare dintre aceste zile o persoană corectează una dintre calități (în prima zi – chesed, în a doua – gevurah etc.), aceste corecții nu se manifestă în aceeași zi.

Însă în momentul în care toate cele șase zile sunt corectate, atunci se manifestă Șabatul. Adică, până când munca de șapte zile nu este finalizată, calitatea Șabatului nu se manifestă într-o persoană. Și acesta este motivul pentru care o persoană nu are ocazia să vadă sau să simtă dacă a progresat în munca sa sau a rămas în aceeași stare în care se afla la început.

Și chiar și invers, uneori o persoană simte că se mișcă în direcția opusă. Adică, înainte de a începe să lucreze «de dragul dăruirii», avea o dorință mai mare atât pentru Tora, cât și pentru lucrarea în sine, dar acum vede cum puterile sale se epuizează. Acest lucru se întâmplă deoarece întreaga săptămână este definită ca o singură etapă, în mijlocul căreia este imposibil să discerni adevărata stare, deoarece seamănă cu o roată de tors - ceea ce era anterior jos se ridică în sus, ceea ce era sus se scufundă. Mașina, însă, merge înainte.

Și numai la sfârșitul lucrării, când sosește Șabatul, adică cele șase zile de corecții referitoare la acest Șabat sunt finalizate, numai atunci Zeir Anpin - dorințele de dăruire - intră în Malchut. Și aceasta se numește Șabat. Prin urmare, deși cele șase zile de corecții aparțin lui Zeir Anpin, ele tot nu strălucesc în Malchut, deoarece lucrarea noastră principală este desfășurată în ea, așa cum este scris: «Să corectăm lumea în Împărăția (Malchut) lui Dumnezeu».

Se dovedește că munca vaselor - renunțarea la dorința de a se bucura de dragul propriu și dobândirea dorinței de a dărui - este o sarcină zilnică, corectarea vaselor. Și este interzis să se facă acest lucru în Shabbat. Deoarece Shabbat este numit timpul mesei, când lumina poate umple vasele. Și, așa cum s-a spus: «Cine nu a lucrat în ajunul Sabatului», adică cine nu și-a pregătit vasele de dăruire, »ce va mânca în Shabbat?» - căci nu are vase care să poată fi umplute cu «o masă», adică cu Bunătate și Încântare.

Acum este clar de ce este imposibil să oferi plăcere sub forma unui dar sau a unei acțiuni caritabile. Deoarece le lipsesc vase de dăruire în care Bunătatea și Încântarea ar putea intra, din cauza restricției menționate anterior. Dar aici descoperim că Șabatul este numit dar - așa cum au spus înțelepții noștri: «Și Creatorul i-a spus lui Moise: »În comoara mea este un dar magnific, destinat lui Israel, și se numește Șabat. Du-te și spune-le despre el.»”.

Acum, cum putem înțelege afirmația că «cine nu a lucrat înainte de Sabat nu va avea ce mânca în Sabat?» Creatorul ar fi putut oferi o masă de Sabat, întrucât Sabatul în sine este un dar. Prin urmare, Sabatul poate fi dat chiar și fără o muncă prealabilă.

Și de ce îi poruncește Creatorul lui Moise să-i informeze pe toți despre darul iminent? Dacă vor să primească ceva în schimb pentru darul lor, este clar că trebuie să-l anunțe astfel încât cerințele prestabilite să fie îndeplinite. Prin urmare, din moment ce El a spus: «Du-te și anunță», cu siguranță va cere ceva în schimb.

Dar cum poate cineva cere ceva în schimb pentru un dar, din moment ce, dacă destinatarul unui dar oferă ceva în schimb, atunci nu este de fapt un dar? Să explicăm acest lucru: cererea Creatorului de a anunța mai întâi darul iminent provine exclusiv din teama că acesta va fi furat. Prin urmare, Dătătorul unui dar cere să fie pregătit un loc sigur pentru acesta, unde nimeni să nu le poată lua acest dar prețios. Altfel, Dătătorul nici măcar nu-l poate informa despre importanța lui, căci cei care nu ar trebui să audă, cu siguranță îl vor auzi și îl vor lua.

Prin urmare, pentru a le oferi un dar, El a trebuit să le spună despre el dinainte, așa cum spune: «Du-te și vestește-l». «Și îi voi informa despre importanța lui, pentru ca ei să aibă ocazia să se bucure de dar». Apoi le spune să facă pregătiri mari pentru primirea lui, astfel încât să fie protejat de «cei din afară» (qlipot) - să pregătească un loc pentru dar. Rezultă că singura condiție pe care o cere este pregătirea unui loc pentru a depozita darul, iar aceasta nu poate fi numită «a oferi un dar în schimbul pregătirii».

Și ce este protecția față de «cei din afară» (adică klipot)? Dacă creaturile pregătesc vasele de dăruire, pe care le umplu cu Shabbat, numit dar, atunci aceasta va fi protecție față de cei din afară, a căror întreagă putere se află în vasele de primire. Și ei fug de vasele de dăruire. Această muncă de pregătire a vaselor se numește zile lucrătoare, iar în fiecare zi trebuie să se introducă aceste vase în nivelurile spirituale ale Zeir Anpin – HaGaT NEHI.

Și când această lucrare este finalizată, Lumina Șabatului, numită Masă, sosește și umple vasele dobândite în timpul celor șase zile de corecție. Prin urmare, se dovedește că întreaga manifestare a lucrării are loc în Șabat, când Malchut, numită vasul primitor, este transformată în vasul dăruitor ca urmare a celor șase zile de corecție. Adică, lucrarea vaselor dăruitoare dobândite în timpul săptămânii intră în Șabat. Aceasta înseamnă că Șabatul este numit «Malchut manifestându-se ca o stare superioară (gadlut)» datorită lucrării pregătitoare, înainte de a primi darul. Apoi, Lumina Șabatului, care este numită tocmai darul, poate satisface aceste dorințe de dăruire. Și atunci cele exterioare nu au nicio putere, deoarece vasele primitoare de care se agață nu mai există. Prin urmare, Șabatul este numit «timpul anulării sentinței».

Și Sabatul este numit dar, pentru că Creatorul ni-l dăruiește nu ca plată pentru eforturile noastre, ci ca un dar. Și ceea ce trebuie să facem în timpul celor șase zile de corecție este să pregătim un loc pentru el, un loc protejat care să nu poată fi preluat de cei din afară, pentru că în Sabat, vasele dăruitoare sunt deja stabilite și domnesc, iar cei din afară fug de astfel de locuri. De aceea Sabatul este numit Sfânt, pentru că cei din afară fug de sfințenia Sabatului și atunci toată lumina Sabatului este revelată în vasele dăruitoare, datorită pregătirii care a avut loc în timpul celor șase zile ale creației.

Și cele de mai sus ar trebui să explice ce înseamnă să spui că «Moise va fi mulțumit de un dar». De asemenea, trebuie să înțelegem ce s-a spus: »Cine urăște darurile va trăi». De ce este «Moise va fi mulțumit de un dar» și nu «Cine urăște darurile va trăi»?

Și răspunsul: «L-a numit slujitor credincios». Cine este un slujitor credincios? Este, așa cum au spus înțelepții, «cel care își slujește stăpânul fără niciun gând de câștig personal», adică lucrează doar de dragul de a dărui, nu de dragul de a primi. Și ceea ce primește este doar pentru că Creatorul dorește să-i dea. O astfel de primire se numește primire de dragul de a dărui. Se pare că el primește darul nu pentru că vrea să-l primească pentru sine, ci pentru că vrea să dea. Întrucât dorința Creatorului este să încânte creația, el primește Bunătate și Încântare pentru a-Și îndeplini dorința, adică să-L încânte pe Creator. Și ce-i lipsește Creatorului? Doar ca Scopul Creației să fie pe deplin realizat. Prin urmare, el acceptă darul Regal pentru a-L mulțumi pe Rege, și iată ce se spune: «L-a numit slujitor credincios».

Și toate cele de mai sus ar trebui să explice ceea ce se spune în sfântul Zohar, care întreabă: Ce este Șabatul? Iar răspunsul este: ȘabaT. Căci cele trei litere «vav», care formează prima literă, «shin», indică cei trei strămoși, HaGaT. Iar Malchut, numită «BaT» (fiică), este încoronată de ei, căci în ea se află esența înțelepciunii (Chochma fundamentală), așa cum se spune: «Ei au păzit inima ochiului ca lumina ochiului». Ochiul, HaGaT, are trei nuanțe (Chesed, Gevurah, Tiferet), iar a patra nuanță este punctul negru - Malchut.

Fiecare dintre cele trei litere «vav» din litera «shin» se referă la cele șase zile ale creației (valoarea numerică a literei «vav» este șase), adică la etapele muncii impuse unei persoane pentru a crea vasele dăruirii. Și în fiecare dintre aceste zile, o persoană trebuie să progreseze de-a lungul celor trei linii la care face aluzie litera «Sh».

Adică, deplasându-se alternativ de la linia dreaptă la stânga și de la linia stângă la dreapta, se ajunge la linia de mijloc, care le include pe ambele celelalte. Se începe cu linia dreaptă, adică din starea de perfecțiune, apoi se trece la starea de numărare, când are loc o numărare a ceea ce s-a realizat ca urmare a eforturilor depuse, apoi se revine din nou la linia dreaptă. Ca urmare a acestui ciclu al stărilor dreaptă și stângă, se naște linia de mijloc. Și apoi, prin lucrul în cele trei linii, se ajunge la starea de Shabat, care se numește punctul Malchut, nuanța neagră a pupilei - punctul negru. Deoarece Malchut - vasul receptor - a cauzat o restricție, prin urmare nu există Lumină în ea însăși. Dar, prin «corecția celor trei linii», lucrând timp de șase zile de corecție în cele trei linii ale lor, acest punct negru poate primi lumina care îi aparține - lumina înțelepciunii (chochma) și se numește fiica («BaT») a «ochiului», deoarece ochiul este înțelepciunea. Și în punctul negru,