Iubirea pentru Creator și creații

General și particular

Această afirmație este una dintre cele mai faimoase și frecvent citate ale timpului nostru. Totuși, nimeni nu îi înțelege semnificația. La urma urmei, cuvântul «general» se referă la o sumă de particularități, fiecare dintre acestea, fiind o componentă a «generalului», se raportează la acesta în așa fel încât, atunci când este combinată cu toate particularitățile la un loc, formează «generalul».

Și dacă vorbim despre «legea generală a Cabalei», aceasta înseamnă că toate sursele scrise și corectarea celor 612 dorințe egoiste pe care o persoană este obligată să le îndeplinească constituie suma particularităților legate de instrucțiunea «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți».

Însă, la prima vedere, este dificil de înțeles cum această instrucțiune poate servi ca una «generală» pentru toate corecțiile pe care le impune Cabala. Cel mult, poate servi ca una «generală» pentru instrucțiunile privind relația dintre om și aproapele său. Totuși, în partea care tratează relația omului cu Creatorul, cum poate fi inclusă în cadrul zicalei «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți»?

Nu face altora ceea ce este urât pentru tine.

Și dacă cineva poate cumva să se împace cu cele spuse, atunci există și răspunsul înțeleptului Hillel, pe care l-a dat unui om care i-a cerut să-l învețe întreaga metodă a Cabalei, «în timp ce stă într-un picior»: «Nu face altora ceea ce ți se pare urât.”. »Aceasta este întreaga metodologie a Cabalei. Restul sunt doar explicații; du-te și învață.« Așadar, din acest răspuns, vedem clar că întreaga metodologie a Cabalei este o explicație a zicalei »Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Și, conform lui Hillel și altor înțelepți ale căror opinii au determinat legile, devine perfect clar că scopul metodologiei Cabalei este de a ridica o persoană la o asemenea înălțime încât să poată îndeplini cerința «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți». La urma urmei, el afirmă clar: «Restul sunt doar explicații; du-te și învață». Adică, aceste explicații sunt menite să ne ajute să atingem împlinirea acestei legi.

Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți

Și trebuie să aflăm și care este esența a ceea ce se spune «Iubește-ți aproapele, ca mine însumi»La propriu, aceasta înseamnă să iubești la fel de mult cum te iubești pe tine însuți. Dar vedem că nimeni nu este capabil să îndeplinească acest lucru. Chiar dacă s-ar spune: «Iubește-ți aproapele așa cum te iubește el pe tine», puțini ar putea să-l îndeplinească pe deplin, dar ar fi totuși acceptabil.”.

Dar să iubești așa cum te iubești pe tine însuți - este evident imposibil. Chiar dacă nu ar exista nimeni pe lume în afară de tovarășul tău, tot ar fi imposibil, și cu atât mai mult când lumea este plină de oameni. Dacă o persoană începe să iubească pe toată lumea ca pe sine însuși, nu va avea timp pentru sine și totuși, în iubirea de sine, își va satisface nevoile pe deplin și cu mare dorință.

Dar nu este cazul în ceea ce privește nevoile societății. Nu există niciun motiv convingător pentru apariția sa. dorințe să lucreze pentru ei. Și chiar dacă ar fi avut dorință, ar putea el oare să îndeplinească ceea ce s-a spus, chiar și literalmente? Ar avea el puterea pentru asta? Și dacă da, cum poate Cabala să oblige pe cineva să facă ceva ce este complet imposibil de îndeplinit?

Însă este imposibil să ne imaginăm că ceea ce s-a spus este o exagerare, căci ni se dă un avertisment la care ținem: «Să nu adăugați la aceasta, nici să nu scădeți». Și toți comentatorii sunt de acord cu aceasta, interpretându-l literal. Mai mult, au spus că o persoană este obligată să asigure nevoile tovarășului său chiar și atunci când el însuși le duce lipsă. Și atunci ar trebui să se străduiască să asigure nevoile tovarășului său, rămânând în același timp el însuși în nevoie. Iar în explicația poruncii de a-ți iubi aproapele (Talmudul Ierusalimului, Tractatul Kiddushin), se spune că cel care cumpără un sclav este ca cel care cumpără un stăpân; dacă are o singură pernă, este obligat să i-o dea sclavului, chiar dacă el însuși doarme pe jos.

O corecție

Și aici apar câteva întrebări. În conformitate cu cele de mai sus, cu toții eșuăm în a îndeplini ceea ce cere Cabala. Mai mult, eșuăm în a îndeplini cel mai important lucru, deoarece suntem angajați în detalii și nu atinge comun. Înțelepții vorbesc despre o secțiune a științei Cabalei care se referă la acțiunile care duc la scopul pe care cineva dorește să îl atingă. Și prin urmare, atunci când vorbesc o corecție, atunci, fără îndoială, vor să spună corecție practică. — Numai cu această corecție, omul va atinge adevăratul scop — contopirea cu Creatorul. Astfel, printr-o singură corecție, el este considerat demn să-și atingă scopul și să-și îndeplinească destinul, deoarece natura practică a acțiunii implică realizarea corectării egoismului. Scopul final al acesteia este iubirea «pentru aproapele ca pentru sine însuși», iar pasul care urmează imediat este — fuziune cu Creatorul.

Și fuzionează-te cu El

Totuși, avem încă o întrebare: dacă scopul metodei Cabalei și al întregii creații este de a înălța umanitatea de jos, până când vom deveni demni de această măreție extraordinară – fuziunea cu Creatorul, atunci Creatorul ar fi putut inițial să ne creeze în această măreție și să nu ne deranjeze cu eforturile creației în corecții conform metodei Cabalei.

Acest lucru poate fi explicat prin zicala înțelepților că cel care se bucură de roadele muncii altora se rușinează să se privească pe sine, căci și-a pierdut forma umană... Și, din moment ce Creatorul este perfect, nimic imperfect nu poate veni de la El. Prin urmare, pentru ca noi să ne putem bucura de roadele muncii noastre, El ne-a pregătit această lucrare și a creat creația într-o formă atât de josnică. Și prin această lucrare, ne atingem măreția prin propriile noastre eforturi, iar toată plăcerea pe care o primim de la Creator o experimentăm ca având un drept la ea, nu ca primind un dar.

Totuși, este necesar să înțelegem și sursa sentimentului de josnicie atunci când primim un dar. Acest lucru poate fi înțeles pe baza unei legi bine cunoscute cercetătorilor naturii: «Natura oricărei ramuri este ca rădăcina ei». Astfel, orice există la rădăcină va fi dorit și iubit de ramura sa și îi va fi de folos. În schimb, orice lipsește din rădăcină va fi ceva de care ramura va încerca să se distanțeze, ceva ce nu va tolera, deoarece îi va face rău. Și din moment ce rădăcina noastră este Creatorul și El nu primește, ci dă, și noi ne simțim josnici de fiecare dată când primim de la aproapele nostru.

Așadar, acum ne devine clar care este esența a ceea ce s-a spus - «să ne contopim cu El». Măreția acestei contopiri constă în egalitatea unei ramuri cu rădăcina sa. Și, în consecință, starea zonelor joase este distanțăndu-se de Rădăcină. Cu alte cuvinte, orice creație care urmează calea dăruirii maxime asupra celorlalți experimentează o înălțare extraordinară, devenind complet una cu Creatorul. Și orice creație care urmează calea primirii maxime și a iubirii de sine este cea mai joasă și cea mai îndepărtată de Creator.

Corecția se realizează prin metoda Cabalei, care este practicată inițial de dragul propriei persoane, adică de dragul primirii unei recompense, iar apoi se dobândește o intenție de dragul Creatorului în loc de iubire egoistă de sine și se urcă la nivelul dăruirii față de aproapele. Această corecție a naturii umane se realizează printr-un mijloc natural, care este studierea Cabalei de dragul Creatorului, deoarece se spune că Creatorul a creat egoismul și a dat metoda Cabalei pentru corectarea lui, deoarece lumina lui corectează după asemănarea Creatorului.

Astfel, creația se dezvoltă și se ridică la vârf până când atinge un asemenea nivel încât pierde complet iubirea egoistă și primirea pentru sine, iar proprietățile sale devin dăruire.

Metodologia Cabalei are două părți: corectarea relației unei persoane cu Creatorul și corectarea relației unei persoane cu un prieten.

Și, în ciuda faptului că vedem două părți în metodologia Cabalei: prima este corecțiile privind relația omului cu Creatorul, iar a doua este corecțiile privind relația omului cu un prieten, ambele urmăresc același scop - efectuarea de acțiuni de dragul Creatorului, deoarece pentru creație nu există nicio diferență dacă funcționează de dragul unui prieten sau de dragul Creatorului, deoarece tot ceea ce se întâmplă în afara ei este considerat ireal.

Prin urmare, o persoană trebuie să înceapă calea corectării cu acțiuni «pentru sine» și apoi, sub influența luminii corectoare, să treacă de la intenția «pentru sine» la intenția «pentru Creator». La urma urmei, prin atingerea iubirii față de aproapele și dăruirea către acesta, se atinge iubirea față de Creator și dăruirea către El, căci nu există nicio diferență între aproapele și Creator, deoarece tot ce este în afara trupului, în afara interesului personal, este apreciat în mod egal, fie că este vorba de dăruirea către aproapele sau către Creator.

Iar porunca «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți» este scopul suprem al tuturor acțiunilor, întrucât această formă și natură sunt cele mai ușor de înțeles pentru om. Și este imposibil să greșești în acțiuni, deoarece ceea ce trebuie făcut este clar. Și omul știe că dacă pune împlinirea nevoilor camaradului său mai presus de împlinirea propriilor nevoi, atunci aceasta va fi măsura dăruirii sale.

Și astfel, el nu își propune să «îl iubească pe Creator cu toată inima și sufletul său», deoarece, în realitate, acestea sunt același lucru - la urma urmei, el trebuie să-și iubească și tovarășul cu toată inima și sufletul său. Acesta este sensul cuvintelor «ca pe sine însuși». La urma urmei, el se iubește cu siguranță pe sine cu toată inima și sufletul său, dar în atitudinea sa față de Creator, poate fi înșelat, în timp ce tovarășul său este mereu în fața ochilor săi și, prin urmare, poate evalua cu exactitate atitudinea sa față de el.

Condiții pentru predarea Cabalei

Dar cum poate cineva îndeplini această condiție a iubirii față de aproapele dacă, la prima vedere, pare imposibilă? Prin urmare, metoda Cabalei a fost dată doar unei întregi națiuni și numai după ce fiecare dintre ele a convenit în mod colectiv să îndeplinească această condiție. La urma urmei, dacă o întreagă națiune nu are altă preocupare în viață decât să protejeze interesele camarazilor săi, asigurându-se că nu le lipsește nimic și dacă face acest lucru cu adevărată iubire, dedicându-se acesteia cu toată ființa lor, atunci, desigur, nimeni din națiune nu va trebui să-și facă griji pentru propria existență, deoarece întreaga națiune are grijă de ei.

Fiecare membru al poporului Israel este responsabil unii pentru alții.

Prin urmare, se spune că întreaga națiune este responsabilă una pentru cealaltă. La prima vedere, această afirmație pare complet în contradicție cu bunul simț. Cum poate cineva să fie tras la răspundere pentru faptele rele ale cuiva pe care nici măcar nu îl cunoaște? Din cele spuse, este clar că metoda Cabalei nu poate fi realizată decât prin participarea întregii națiuni, unde fiecare persoană devine responsabilă pentru camarazii săi, iar cei iresponsabili dintre oameni devin motivul pentru care cei care se străduiesc pentru iubire rămân în egoism, deoarece sunt lipsiți de ajutorul celor iresponsabili. Rezultă că, dacă o parte a națiunii nu își îndeplinește mandatul, aceasta devine cauza suferinței întregii națiuni.

Dar prin lege garanți Se dovedește că nu doar o națiune sau fiecare națiune în sine este conectată, ci toate națiunile lumii împreună, așa cum se spune: «Și pământul va fi plin de cunoașterea Creatorului și toate neamurile vor curge către El». Și, prin urmare, responsabilitatea este pusă pe întreaga lume, astfel încât nimeni fără ajutorul tuturor popoarelor lumii să nu poată obține rezultatul dorit.

Astfel, fiecare corecție făcută de o persoană afectează întreaga lume, iar fiecare corecție făcută de un individ duce la dezvoltarea lumii și la realizarea acestei legi, iar încălcarea pe care o comite aduce întreaga lume înapoi.

De ce a fost dată metoda Cabalei poporului Israel?

De ce a fost metoda Cabalei dată poporului Israel și de ce au fost lăsate pe dinafară toate celelalte națiuni ale lumii? De fapt, atingerea Scopului Creației este responsabilitatea întregii umanități; nimeni nu este scutit. Realizările spirituale ale strămoșilor lor Cabaliști au ajutat poporul Israel să se unească sub legea iubirii reciproce, urmate de patru sute de ani de captivitate în Egipt, care i-au forțat să accepte principiul «iubește-ți aproapele ca pe tine însuți». Și când au îmbrățișat această iubire pentru aproapele lor, metoda Cabalei le-a fost încredințată pentru perfecțiune.

Totuși, poporul lui Israel îndeplinește aici rolul de «ghizi». În măsura în care poporul lui Israel însuși este conectat prin această metodă, va transmite această metodă de atingere a eternității și perfecțiunii altor națiuni, învățând-o popoarelor lumii, așa cum se spune: «Și toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare».