Șapte zile ale creației
1. /1/ La începutul când Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, /2/ Când pământul era gol și haos, întuneric era peste fața adâncului și Duhul lui Dumnezeu se mișca peste fața apelor, /3/ Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Și a fost lumină. /4/ Dumnezeu a văzut că este bine și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. /5/ Dumnezeu a numit lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: a fost ziua întâi.
Așa începe capitolul din Bereshit, primul capitol al Torei (Pentateuhul). Pentru fiecare dintre noi, aceste cuvinte evocă o anumită imagine. Am auzit diverse interpretări ale cuvintelor Torei la nivelul lui p'shat - sensul simplu. Dar aceste interpretări simple ne lasă cu o mulțime de întrebări; le lipsește logica și o abordare științifică. Cum explică Cabala ce este scris în Tora?
Toate cărțile sfinte vorbesc despre un singur lucru: Lumea Superioară, cum a fost creată și, din ea, lumea noastră. Mai mult, ele nu ne spun doar ce este «acolo», ci ne învață cum să vedem acea lume.
Revelația treptată a Lumii Superioare, a celei care este deasupra noastră, se numește ascensiunea spirituală a omului sau treptele elevării spirituale a omului.
Cărțile vorbesc despre lumea spirituală în mai multe limbi. Cabala este știința structurii Lumii Superioare și o descrie folosind limbajul sefirot, partzufim, graficelor și desenelor. Tora descrie Lumea Superioară în limbajul cotidian. Există, de asemenea, limbajul legendelor și limbajul legilor. Să încercăm să traducem limbajul Torei în limbajul Cabalei.
Tora descrie nașterea Lumii Superioare, structura ei, planul ei de dezvoltare și apoi descrie procesul de creare a Omului. Dar acesta nu este omul lumii noastre. Vorbește despre crearea dorinței de plăcere, numită Suflet sau Adam, cu scopul de a umple acest suflet-creație-dorință cu plăcere eternă, absolută.
Această dorință de a se bucura este singura creație. În afară de ea, există doar Creatorul. Prin urmare, tot ce există în afară de Creator este doar grade variabile ale dorinței de a se bucura.
La fel este și în lumea noastră: tot ce distinge toate obiectele unele de altele este doar cantitatea diferită de dorință de a se bucura, care determină toate proprietățile fiecărui obiect.
Există cinci niveluri în dorința de a te bucura - aceste cinci părți ale creării dorinței se numesc Sefirot: Keter, Hochma, Bina, Tifferet, Malchut.
Creatorul dorește să umple această creație cu plăcere, complet, până când aceasta simte perfecțiunea și eternitatea. Căci în această stare El Însuși rămâne și dorește să ne-o împărtășească.
Creatorul este perfect și unic. În virtutea perfecțiunii Sale, El dorește să ofere perfecțiune – starea Sa – creațiilor Sale. Prin urmare, sarcina creației este de a atinge perfecțiunea Creatorului, de a putea primi ceea ce El dorește să ofere.
Cabala studiază ceea ce se întâmplă nu în lumea noastră, ci în Lumea Superioară, din care forțele coboară apoi în lumea noastră, generând și provocând toate evenimentele din interiorul ei. Studiind Cabala, începem să vedem Lumea Superioară.
În viziunea Lumii Superioare, omul recunoaște clar Creatorul și modul în care Creatorul a creat lumea spirituală. Acest act este numit în Cabala «Prima Zi a Creației». În actele Sale ulterioare, adică în așa-numitele zile ulterioare, Creatorul a creat forțele guvernatoare ale Lumii Superioare. Actul final, al șaselea, al Creatorului - a șasea zi a creației - a fost crearea lui Adam.
Întrucât Adam a fost actul final al Creatorului, el este scopul întregii creații. Tot ce a fost creat anterior a fost creat pentru el. Ce se va întâmpla, așadar, cu Adam conform planului Creatorului? Adam trebuie să atingă asemănarea cu Creatorul, să devină egalul Său în toate lucrurile, să guverneze întreaga creație și propriul său destin în locul Creatorului.
Mai mult, o persoană trebuie să atingă această stare supremă, perfectă, pe cont propriu. A o atinge pe cont propriu înseamnă că o persoană trebuie mai întâi să se afle în cea mai rea stare posibilă, opusă Creatorului, și apoi, prin propriile eforturi, să se ridice din ea.
Cu ajutorul Cabalei, o persoană vede lumea noastră și Lumea Superioară, precum și interacțiunea dintre ele. Informația coboară la noi din Lumea Superioară și este realizată în fața ochilor noștri ca materie. Iar reacția noastră la această informație coboară de sus, urcând în Lumea Superioară și determinând acolo dacă viitorul nostru, ziua noastră de mâine, va coborî și se va materializa în fața noastră, bine sau rău.
Așadar, Creatorul, aflându-se la cel mai înalt nivel spiritual, a creat creația din proprietatea egoistă opusă Lui, a umplut-o în întregime cu lumină, apoi, golind-o de lumină, a coborât-o astfel la starea «lumii noastre».
Urcând înapoi pe treptele spirituale, creației i se acordă o bucurie mult mai mare decât cea pe care o avea înainte de coborârea sa în această lume.
În același timp, creația trebuie să aibă puterea și oportunitatea de a acționa liber între două forțe opuse: propriul egoism și Creatorul, să-și aleagă independent propria cale și să o urmeze independent.
Pentru a oferi aceste condiții creației – adică omului – Creatorul trebuie:
- să îndepărteze complet creația de la Sine;
- creează-i oportunitatea de a dezvolta și înțelege Universul;
- creează-i oportunitatea de a acționa liber.
Creatorul creează treptat aceste condiții pentru creație. Inițial, creația, simțind Creatorul (plin de lumină), nu este independentă: este complet copleșită de lumină, lumina dictând creației condițiile sale, conferindu-i proprietățile sale.
Pentru a crea o ființă independentă și autosuficientă, Creatorul trebuie să Se distanțeze complet de ființă. Cu alte cuvinte, ființa, eliberându-se de lumină, devine independentă în acțiunile sale. Acest act - expulzarea luminii din vasul spiritual (Kli) - se numește Contracție.
Tora începe cu cuvintele «La început» (Bereshit) - începutul procesului de separare a creației de Creator. Cuvântul «Bereshit» în sine provine de la cuvântul «bar» - afară, însemnând „în afara” - și vorbește despre o plecare de Creator într-o stare separată, între cer și pământ.
«La început, Creatorul a creat cerurile și pământul.» Cerul este Sfira Bina cu calitățile sale altruiste. Pământul este Sfira Malchut cu calitățile sale pământești, egoiste. Între aceste două calități polare, pe baza cărora funcționează întregul sistem al universului, sufletul uman atârnă suspendat.
Tora începe cu nașterea creației, Lumea Superioară și crearea omului, sufletul lui Adam, dar nu cu sfârșitul creației. Scopul Torei este de a ne oferi instrucțiuni în această lume despre cum putem urca la cea mai bună, cea mai perfectă stare.
În starea sa originală, creația, sau sufletul, sau Adam – cum vreți să-i spuneți – este necorectată. Trebuie să se corecteze singură, ajungând la starea de «Sfârșit al Corecției».
Imaginează-ți că ai o unealtă stricată pe care trebuie să o folosești. Prin urmare, trebuie mai întâi să o repari și apoi să o folosești. Așadar, Tora vorbește despre cum putem repara această unealtă stricată - sufletul nostru, cel care ne-a fost dat de sus.
În timpul acestei corecții, o persoană se află între două lumi - cea superioară și cea inferioară. În timpul acestui proces, sufletul său dobândește abilitățile, cunoștințele și experiența necesare și, cel mai important, apar noi senzații și noi calități spirituale.
Astfel, atunci când o persoană își desăvârșește complet corectarea sufletului, ea dobândește astfel de calități, datorită cărora va putea exista în întreaga Lume Superioară, în eternitate, pace și perfecțiune.
Această stare specială nu este descrisă nicăieri, nici în Cabala, nici în Tora, pur și simplu pentru că este imposibil de descris, neexistând echivalente în limba noastră. Este atinsă doar de cei care trec prin toate stările preliminare ale corecției și ajung la Sfârșitul Corecției.
Dincolo de Sfârșitul Corecției se află un tărâm care nu este descris nicăieri. Acolo se găsesc așa-numitele «Secrete ale Torei».
Există doar mici indicii despre ele în Cartea Zohar și în Talmud. Aceste stări speciale, secrete, sunt numite «Maaseh Merkavah» și «Maaseh Beresheet». Dar toate acestea sunt doar indicii; în realitate, aceste stări, aceste tărâmuri spirituale, sunt imposibil de exprimat în cuvinte, deoarece cuvintele noastre, literele noastre, conceptele noastre sunt luate din tărâmul Corecției și sunt valabile doar acolo.
Dar ceea ce este deasupra sistemului de Corecție este complet imperceptibil pentru noi și, prin urmare, nu poate fi tradus în limbaj uman, înghesuit în coordonatele, definițiile și ideile noastre.
«La început, Creatorul a creat cerurile și pământul...» se referă la crearea a două calități: egoistă și altruistă. Cu ajutorul calității altruiste a «cerului», calitatea egoistă a «pământului» - sufletul - este corectată. Întreaga corecție are loc pe parcursul a șapte stări, numite «cele șapte zile ale creației».
Acest termen convențional, firește, nu are nicio legătură cu zilele pământești. Nu se referă la ziua sau noaptea pământească, la lumina sau întunericul pământesc. Se referă la stările spirituale, la senzațiile spirituale ale unei persoane care trece prin aceste etape de corecție, la sistemul în care sufletul său, încă la nivel «pământesc», este corectat.
Este necesar să se ridice sufletul de la nivelul Sfirei Malchut la nivelul Sfirei Bina, adică să se transforme calitatea egoistă a lui Malchut în calitatea altruistă a Bina. Acest lucru se realizează prin șapte corecții succesive, numite «cele șapte zile ale săptămânii».
Tora explică ce trebuie să facă o persoană cu sufletul său «în fiecare zi».
Prima zi
1. /1/ La începutul când Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, /2/ Când pământul era gol și haos, întuneric era peste fața adâncului și Duhul lui Dumnezeu se mișca peste fața apelor, /3/ Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Și a fost lumină. /4/ Dumnezeu a văzut că este bine și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. /5/ Dumnezeu a numit lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: a fost ziua întâi.
«Și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric.» Ce înseamnă asta? Omul trebuie să urmeze acțiunile Creatorului în corecțiile sale, așa că prima poruncă pe care o persoană trebuie să o împlinească este să-și separe gândurile și dorințele în sine, astfel încât să discearnă care dintre ele sunt lumină - «cer» - și care sunt întuneric - «pământ».
Acest proces se numește «akarat hara» – conștientizarea răului, atunci când, prin studiul cărților cabalistice și comunicarea într-un grup de cabaliști, o persoană începe să analizeze care dintre proprietățile sale sunt spirituale și care sunt animalice.
Juxtapunerea acestor calități, separarea lor, detașarea lor una de cealaltă, constituie primul pas spre corecție. Aceasta este prima zi a creării Omului din interiorul său.
A doua zi
/6/ Și Dumnezeu a zis: «Să fie un spațiu între ape și el să despartă apele de ape.» /7/ Dumnezeu a făcut spațiul și a despărțit apele care erau sub spațiu; și așa a fost. /8/ Dumnezeu a numit spațiul acela Cer. Și a fost seară și a fost dimineață: a doua zi.
Odată ce o persoană a diferențiat între trăsăturile egoiste și cele altruiste, trebuie să înceapă să le corecteze. Cum se face acest lucru?
Acest lucru se realizează cu ajutorul luminii speciale a Creatorului. Două tipuri de lumină emană de la Creator: lumina Chochma și lumina Hassadim. Prin valorificarea calității luminii Hassadim (milă), numită «apă», o persoană stăpânește calitatea dăruirii, altruismul.
«Pământul» – calitatea egoistă de a primi, de a absorbi totul – este natura noastră primordială. Apa, calitatea dăruirii, pătrunde pământul și creează posibilitatea vieții în el.
Calitatea dăruirii corectează egoismul, permițându-i să fie folosit corect, în beneficiul propriu și al celorlalți. În egoismul corectat de calitatea dăruirii, o persoană simte Lumea Superioară, Creatorul, și își vede viețile trecute și calea către scopul creației. În suflet, care este etern și trece din trup în trup, o persoană își poate vedea toate ciclurile vieții. Cine nu și-a corectat sufletul nu poate vedea nimic mai înalt decât această lume.
Ziua a treia
/9/ Dumnezeu a zis: «Să se strângă apele care sunt cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!» Și așa a fost. /10/ Dumnezeu a numit uscatul Pământ, iar adunarea apelor a numit-o Mări. Dumnezeu a văzut că era bine. /11/ Dumnezeu a zis: «Să dea pământul verdeață, iarbă care face sămânță, pomi roditori care dau rod după soiul lor, cu sămânța lor în ei, pe pământ!» Și așa a fost. /12/ Pământul a dat verdeață, iarbă care face sămânță după soiul lor și pomi roditori care au în ei sămânța lor. Dumnezeu a văzut că era bine. /13/ Și a fost seară și a fost dimineață: aceasta a fost ziua a treia.
Apa se acumulează deasupra cerului, dezvăluind uscatul. O parte din Pământul primordial iese la suprafață. După ce este recuperat de apă, devine potrivit pentru apariția vieții, deoarece combină proprietățile apei și ale pământului.
Apa în sine este la fel de distructivă pentru viață ca și uscatul. Amintiți-vă cum a trimis Noe un porumbel să caute pământ. Tocmai pe uniunea corectă a calităților altruiste și egoiste ale «cerului» și «pământului» din sufletul uman se bazează corectarea și utilizarea acestor calități ale Creatorului și ale creației în om.
Această corecție se numește «kav emtzai» – «linia de mijloc». Natura noastră egoistă naturală se numește linia pământească, stângă. Linia dreaptă reprezintă calitățile Creatorului, calitățile apei, calitățile altruismului și ale dăruirii.
Iar linia de mijloc este ceea ce o persoană trebuie să facă: «să aleagă viața». Adică, să ia suficientă «apă» astfel încât, combinate cu «pământul», ambele linii să se completeze reciproc și să dea roade. Astfel încât, din combinarea acestor două calități, să crească din pământ «Pomul Vieții» - o persoană spirituală care simte întregul univers, existând veșnic și fericit în toate lumile.
Etern — pentru că prin identificarea nu cu un corp temporar, ci cu un suflet etern, o persoană începe să se perceapă pe sine ca un suflet, iar corpul său ca o cochilie temporară. Această tranziție de la identificarea cu sufletul în loc de corp este pur psihologică și are loc pe măsură ce cineva stăpânește proprietatea Binah.
Ziua a patra
/14/ Și Dumnezeu a zis: «Să fie niște lumini în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte și să slujească ca semne pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani. /15/ Și să slujească ca lumini în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.» Și așa a fost. /16/ Dumnezeu a făcut cele două mari lumini: lumina cea mare ca să stăpânească ziua și lumina cea mică ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. /17/ Dumnezeu le-a așezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, /18/ și să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că era bine. /19/ Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a patra.
În a patra zi, au apărut corpurile cerești, determinând schimbarea zilei și a nopții, a lunilor și a anilor.
Corecțiile au loc în fiecare cea mai mică parte a întregului univers și în întregul univers. Universul ca întreg se numește Adam sau Suflet, iar părțile sale constitutive se numesc suflete individuale sau «bnei adam» - fii ai lui Adam. Fiecare suflet individual trece, de asemenea, prin aceleași perioade de corecție ca și sufletul general.
Ziua a cincea
/20/ Dumnezeu a zis: «Să mișune apele de viețuitoare și păsări să zboare pe pământ, pe întinderea cerului!» /21/ Dumnezeu a creat marile fiare mării și toate viețuitoarele care se mișcă, de care mișunau apele, după soiul lor, și toate păsările înaripate după soiul lor. Dumnezeu a văzut că era bine. /22/ Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: «Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți apele mărilor; și păsările să se înmulțească pe pământ!» /23/ Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a cincea.
Cartea Zohar descrie fiecare zi a creației ca fiind construirea de »Heichalot« - camere cerești - referindu-se la goluri (dorințe) care, pe măsură ce calitățile egoiste ale sufletului sunt corectate în unele altruiste, sunt umplute treptat cu Lumina Superioară. Această Lumină Superioară este resimțită parțial de cei care au experimentat moartea clinică, care ulterior raportează o senzație specială, minunată, nepământeană de pace și bucurie.
Umplerea treptată a golurilor conduce toate sufletele către o stare de corecție și perfecțiune finală. În Lumea Superioară, nu există timp - acesta dispare, deoarece toate stările sunt perfecte. În mod similar, în narațiunea Torei, nu există o diviziune în timp, iar întreaga narațiune este conectată doar prin cauză și efect.
Prin urmare, dacă citim mai departe, vom vedea că omul a fost creat în a șasea zi, a existat doar câteva ore, a păcătuit și a căzut în lumea de jos. Și odată cu el, întreaga lume a căzut.
Ziua a șasea
«Să facem om după chipul și asemănarea Noastră și el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului și peste vite…»
Ce înseamnă a crea după chipul și asemănarea Sa? După chipul și asemănarea Sa - Tora spune: «Fii tselem Elokim bara…».
«Tselem» semnifică partea din Bina care coboară din ea în suflet și îi conferă calitățile Creatorului. Cu alte cuvinte, Partzuf Bina este aparatul Autorității Supreme, care comandă toate sufletele, căile lor și ordinea corectării lor.
Tot ceea ce ni se întâmplă vine din Bina. Malchut este adunarea tuturor sufletelor care trebuie corectate. Pentru ca Malchut să fie corectată, un dispozitiv special emană din Bina, care intră în Malchut și permite corectarea acesteia.
Acest aparat auxiliar, pe care fiecare suflet din Malchut îl primește de sus, se numește «tzelem» - imagine. Aceasta se referă la un set de proprietăți, o imagine a Creatorului.
Fără informații despre programul creației, fără sentimentul de a fi în univers, adică fără sentimentul lumilor spirituale, nu știm cum să acționăm, cum să facem următorul pas, nu înțelegem ce se cere de la noi.
Pentru ca o persoană să aibă toate aceste calități necesare pentru a merge mai departe, cel mai înalt nivel, Bina, trebuie să ne învețe, trebuie să ne arate cum și ce să facem.
Asta face Tselem – dispozitivul auxiliar care coboară din Bina – în noi. El locuiește în sufletul nostru și aduce toate corecțiile necesare. De aceea, se spune că, cu ajutorul Tselem-ului, suntem creați într-o Ființă Umană.
Ziua a șaptea
«Și au fost sfârșite cerurile și pământul, și în ziua a șaptea toată lucrarea a încetat.».
Munca omului constă în dobândirea proprietăților Binei. El se corectează cu aceste proprietăți și urcă tot mai sus. De șase ori a făcut aceste corecții în interiorul său: Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod. Aceste șase corecții succesive sunt numite șase zile sau șase milenii de creație. Ultima sefira, Malchut, nu este capabilă să se corecteze. Dar după ce absoarbe proprietățile celor șase Sefirot precedente, poate primi proprietățile acestora de la acestea. Prin urmare, a șaptea zi constă în tot ceea ce a fost acumulat și creat de-a lungul celor șase zile, intrând în Malchut. Șabatul este numit o zi specială deoarece, în această stare, sufletele sunt umplute cu lumina superioară. Și singura condiție este «să nu interfereze» cu acest proces, care este exprimat simbolic în legile Sabatului.
Întrebări pe această temă
Există o legătură între zilele creației și anii cronologiei spirituale?
Această legătură există. Pentru umanitate, aceste șapte zile trec ca și cum ar fi șapte milenii. Șase mii de ani sunt echivalentul a șase zile ale săptămânii - zile lucrătoare în care omenirea, mai întâi inconștient, apoi conștient, «prin sudoarea frunții sale», se corectează.
Și în cele din urmă ajunge la al șaptelea mileniu sau la a șaptea zi – Sâmbăta, o stare în care proprietățile sale corectate sunt umplute de sus cu cea mai înaltă Lumină Divină a plăcerii și abundenței.
Există vreo semnificație secretă a numărului 7?
Sistemul care guvernează lumea noastră este alcătuit din șapte părți. Aceasta explică împărțirea lumii noastre în șapte și șaptezeci: există șapte națiuni, șapte zile ale săptămânii, sufletul uman este alcătuit din șaptezeci de părți, durata vieții unui om este considerată a fi de șaptezeci de ani și așa mai departe.
Întreaga călătorie umană constă în 6 zile - 6.000 de ani de corecție. Corecția generală, conștientă a lumii a început în anul 1995 (5755). În timpul rămas de 6.000 de ani, noi, întreaga omenire, trebuie să ne corectăm și apoi, în al șaptelea mileniu, să primim recompensa pe care o merităm și pe care am câștigat-o.
Putem influența aceste procese, «comprima» timpul, scurta calea către scopul creației?
Singurul lucru pe care îl putem face este să intervenim în procesul pus în mișcare de sus timp de 7.000 de ani și să-l accelerăm. Cei care pot aborda acest proces individual vor ajunge mai repede în Lumea Superioară și vor experimenta o realitate mai înaltă, mai perfectă.
Și calea corectării în sine, dacă o parcurg conștient, prin propriile eforturi, se simte ca o creație, o aspirație romantică și nu o lovitură permanentă din partea sorții.
Studiem structura și funcționarea întregului sistem al universului cu precizie pentru a ști cu precizie unde și cum putem interveni și schimba. În general, o persoană nu își poate influența direct rădăcina, sursa din care provine. La urma urmei, este cu o treaptă mai jos, un derivat al acesteia.
Dar prin corectarea sinelui, prin devenirea mai asemănătoare cu propria rădăcină, o persoană își schimbă percepția asupra a ceea ce primește de sus: în loc de loviturile sorții, necazurile constante și dificultățile cotidiene, începe să experimenteze fericirea, pacea, perfecțiunea și cunoașterea completă. Creatorul ne-a creat în această lume pentru ca, cu ajutorul Cabalei, să putem stăpâni Lumea Superioară și să începem să ne controlăm propriul destin.
Din fericire, timpul este de partea noastră, iar eliberarea internă – spirituală și externă – fizică a întregii umanități se apropie, așa cum se afirmă în «Prefața la Cartea Zohar«.
La urma urmei, așa cum o persoană nu poate exista în lumea noastră fără să o cunoască, tot așa, după moartea trupului, sufletul uman nu poate exista în Lumea Superioară fără a primi mai întâi cunoașterea acesteia. Prin urmare, cunoașterea Cabalei nu numai că asigură o existență confortabilă în această lume, ci și o existență eternă și perfectă în lumea viitoare.