Pregătirea pentru primirea Torei

Se spune: «Și Cel Preaînalt S-a pogorât pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui…» Iar despre oameni se spune: «S-au așezat la poalele muntelui.».

Și trebuie să înțelegem de ce se spune despre Cel Atotputernic «a coborât» – cu umilință, subestimare – la urma urmei, acesta a fost momentul dăruirii Torei, un moment de mare bucurie.

Înțelepții explică expresia «erau aliniați»: se vorbește despre «un munte atârnat deasupra lor ca un bazin»; și se spunea: «Va fi mai bine pentru voi să acceptați Tora sau să fiți îngropați acolo» (Tractatul Shabbat). Și au întrebat, de asemenea, în același Tosfot despre expresia «un munte atârnat deasupra lor ca un bazin» din perspectiva muncii spirituale. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să ne amintim regula binecunoscută: nu există lumină fără vas. Aceasta înseamnă: nu poate exista împlinire fără o nevoie. Adică, este imposibil să te bucuri de ceva dacă nu există dorință pentru acel lucru. Și această dorință pasională pentru ceva se numește pregătire, adică o nevoie. Iar nevoia pentru ceva determină această dorință, iar magnitudinea plăcerii se măsoară prin magnitudinea dorinței.

Din cele de mai sus, rezultă că înainte de dăruirea Torei, trebuia să existe o pregătire pentru primirea acesteia; altfel, bucuria Torei - «Simchat Tora» - ar fi imposibilă. Adică, nevoia de a primi Tora trebuia pregătită, căci această nevoie duce la dorință pasională, așa cum s-a menționat mai sus. Și în măsura acestei dorințe, omul este capabil să se bucure de Tora; cu toate acestea, trebuie să înțeleagă care este de fapt nevoia de a primi Tora.

Înțelepții au spus: «Creatorul a creat înclinația rea și a creat pentru ea un condiment» (tr. «Bava Batra»); iar Rashi a explicat: El a creat pentru ea Tora ca un condiment, anulând gândurile rele, așa cum este scris: «Dacă acest răufăcător ți-a făcut rău, trage-l la beit midrash...» (tr. «Kiddushin»). Și acolo, în tr. «Kiddushin», se spune: «Așa a spus Creatorul poporului lui Israel: «Am creat înclinația rea și am creat pentru ea Tora ca un condiment, iar dacă te angajezi în Tora, nu vei fi dat în mâinile ei”. Căci este scris: «Căci dacă te negociezi bine [cu înclinația rea] și dacă nu te angajezi în Tora, ești dat în mâinile ei».« După cum este scris: »Zi aproape de păcat”.

Din cele spuse, vedem că Tora este o corecție, un mijloc de a scăpa de puterea înclinației rele. Prin urmare, cel care simte că posedă o înclinație rea – adică cel care simte că înclinația rea, cu toate sfaturile ei către om de a lua ce e mai bun din viață și de a se bucura de ea – intenționează să-i facă rău omului; adică, tocmai această înclinație împiedică omul să atingă adevărata bine, numită «unire cu Creatorul». Și, prin urmare, se vorbește despre ea ca fiind rea, nu bună.

Totuși, este foarte dificil pentru o persoană să spună asta despre asta, deoarece acest principiu o face pe persoană să înțeleagă că ar trebui să fie preocupată să se bucure de viață, astfel încât să simtă plăcere din acțiunile pe care le săvârșește, adică astfel încât toate acțiunile sale să fie doar spre propriul său beneficiu; o face pe persoană să înțeleagă regula că în spatele tuturor sfaturilor sale există un singur gând: propriul său beneficiu; și chiar dacă uneori spune să faci ceva spre beneficiul altuia, nu spune pur și simplu să lucrezi spre beneficiul altuia, ci cu calculul că din această acțiune va crește apoi, și din aceasta va exista un beneficiu pentru sine. Și prin urmare, cum poate o persoană să spună despre asta că este un principiu malefic, când îi spune să creadă că nu are altă intenție decât cea care vizează beneficiul acestei persoane, și nu al altcuiva.

Și astfel, o persoană se confruntă cu o muncă grea până când poate simți că dorința sa de a primi este rea, până în punctul în care știe cu certitudine absolută că nu există un urâtor mai mare în lume decât dorința sa de a primi. Vedem că regele Solomon numea asta urâtorul său, așa cum este scris: «Dacă celui ce te urăște îi este foame, hrănește-l cu pâine». Și este foarte dificil pentru o persoană să decidă odată pentru totdeauna că este rău, căutând doar să o îndepărteze de calea cea bună, care este exact opusul primirii, căci adevărata cale este doar a dărui, iar primitorul dorește doar să primească. Și astfel, aici o persoană are de ales, oportunitatea de a decide dacă o numește bună sau rea. .

Și așa cum au spus înțelepții (trad. «Nida»): «R. Hanina bar-Papa a explicat: Îngerul însărcinat cu sarcina, numit Laylah, ia o picătură [de spermă] și o prezintă Creatorului și Îi spune: «Stăpâne al lumii, ce se va întâmpla cu această picătură? Un erou sau o persoană slabă, un înțelept sau un prost, un bogat sau un sărac? Totuși, «un păcătos sau un om drept?» - nu spune el, dar omului îi este dat să aleagă.».

Și trebuie explicat că această alegere constă în luarea unei decizii și determinarea cine este receptorul într-o persoană: un principiu cu adevărat bun, deoarece se preocupă constant de bunăstarea persoanei în sine, fără a pierde niciun moment cu străinii și, prin urmare, merită să-l ascultăm, deoarece numai lui îi pasă de bunăstarea ei, adică să se simtă bine și, bineînțeles, ar trebui să avem încredere în el și să nu ne abatem nici la stânga, nici la dreapta, îndeplinind toate instrucțiunile sale, fără a schimba, Doamne ferește, instrucțiunile sale.

Există însă un contraargument: a spune că este cu adevărat rău, deoarece, ascultând de opinia Lui și acționând exclusiv din iubire de sine, ne distanțăm de Creator, din cauza incongruenței noastre cu atributele Sale. Și apoi, în mod firesc, o categorie de judecată domnește asupra omului, creată prin corectarea prescurtării impuse luminii care încântă creațiile Sale - și, prin urmare, numele Creatorului, numit Binele și aducătorul de bunătate, nu poate fi revelat într-un loc în care iubirea de sine domnește suprem. Prin urmare, este de datoria omului să stabilească și să decidă odată pentru totdeauna că iubirea de sine este rea și un adevărat prejudiciu pentru om.

Rămâne însă întrebarea de unde poate o persoană să tragă puterea de a face o alegere și de a numi recepția drept malefică - într-atât încât să poată spune că, de astăzi încolo, nu o va mai asculta.

Adevărul este că și pentru aceasta avem nevoie de sprijinul Creatorului, pentru a-i arăta omului acest adevăr: că auto-dobândirea este răul, adevăratul dușman al omului. Și când omul ajunge la această realizare, este deja protejat de păcat, iar ascunderea și pedeapsa sunt în mod natural îndepărtate din el - căci dacă știm că ceva este mortal, îl evităm în mod natural. Și apoi vine momentul manifestării întregii bunătăți și plăceri inerente scopului creației, iar omul ajunge să-L înțeleagă pe Creator, numit Binele și Aducătorul de Bine.

Și, în conformitate cu cele spuse, este necesar să se explice ce este scris: «Cel Preaînalt a zis în inima Lui: «Nu voi mai blestema pământul din cauza omului, căci începutul inimii omului este răul din tinerețea lui.»” Și Ramban explică ce înseamnă «în inima Lui»: El nu i-a dezvăluit acest lucru profetului la vremea respectivă; iar Evan-Ezra adaugă: Mai târziu, El i-a dezvăluit secretul Său lui Noe.

Și acest text este greu de înțeles: se presupune că abia acum a văzut Creatorul că inima omului a fost rea încă din tinerețea sa – ca și cum n-ar fi văzut-o înainte?

Din perspectiva muncii spirituale, ar trebui explicat că tocmai acum Creatorul a revelat acest lucru - după marile eforturi ale omului de a se trezi la adevăr, adică de a înțelege cu adevărat de ce se naște omul și ce scop trebuie să atingă - și apoi Creatorul i-a revelat că natura inimii umane a fost un receptor al răului încă din tinerețe. Adică, nu se poate spune că el vede acum că această natură a devenit rea - a fost rea încă din tinerețea sa. Cu toate acestea, până acum, omul nu a putut decide că este cu adevărat rea și, prin urmare, se afla constant într-o stare de suișuri și coborâșuri. Adică, uneori asculta înclinația rea, apoi spunând: «De astăzi înainte, voi ști că este ura mea și tot ceea ce sfătuiește este doar în detrimentul meu».

Dar apoi înclinația rea își ridică coarnele, iar omul se supune din nou ei și lucrează pentru ea cu sufletul și inima sa - și totul se repetă. Și omul se simte ca «un câine care se întoarce la propria sa vărsătură». Adică, el a decis deja că nu este potrivit pentru el să asculte de glasul înclinației rele, deoarece toată hrana pe care i-o dă este potrivită pentru animale, nu pentru oameni - și dintr-o dată se întoarce la hrana animalică, uitând de toate deciziile și opiniile sale anterioare. Și apoi, pocăindu-se, vede că nu are niciun sfat în afară de Creator, care să-l facă să înțeleagă că această înclinație se numește rea - și este cu adevărat rea - și apoi, după ce Creatorul i-a dat această înțelegere, nu se va mai întoarce la obiceiul său, ci Îl roagă pe Creator să-i dea puterea de a învinge înclinația rea ori de câte ori aceasta încearcă să-l înșele pe om - astfel încât să aibă puterea să o învingă.

Din cele de mai sus, rezultă că Creatorul trebuie să-i dea omului atât Kli-ul, cât și Lumina: adică atât recunoașterea faptului că această înclinație este cu adevărat rea și că este necesar să scăpăm de puterea ei, cât și corectarea acestei stări - Tora, așa cum se spune: «Am creat înclinația rea - am creat Tora ca un condiment». Concluzionăm din aceasta că nevoia de Tora este dată de Creator, iar Tora însăși este dată de El. Și aceasta înseamnă că «lumina și vasul sunt date de Creator».

Aceasta explică sensul expresiei «Și Cel Preaînalt a zis în inima Lui». Iar comentatorii explică faptul că «El nu i-a descoperit aceasta profetului» înseamnă «în inima Lui». Și apoi El Și-a dezvăluit secretul. Care este acel secret? Natura inimii umane, rea din tinerețea ei.

Din cele spuse, rezultă că omul trebuie mai întâi să se examineze pe sine și să facă o alegere, stabilind că numele principiului din inima sa este răul. Apoi vede că nu are cum să ia o decizie finală, că nu se va răzgândi, nu va spune mai târziu că acesta este un principiu bun și că merită să-l asculte - și totul va reveni la normal. Și în acest moment, Creatorul este numit «Cel care vorbește în inima Sa», că natura inimii umane este rea din tinerețe. Dar omului, confruntat cu o alegere, Creatorul nu i-a dezvăluit încă acest secret: că acest principiu este numit rău pentru că este rău; și asta pentru ca omul să aibă loc pentru lucrarea lui, pentru ca el să facă o alegere și să decidă că este rău. Dar mai târziu, când omul vede că nu poate spune că este răul absolut, ci își schimbă părerea de fiecare dată - atunci vine o stare în care strigă către Creator: «Ajută-mă!» Evan Ezra a spus despre aceasta: «După aceasta El i-a dezvăluit secretul Său lui Noe», adică Etapa «Noe» este cea care lucrează pentru Creator; adică, atunci când Creatorul îi dezvăluie omului că începutul său a fost rău încă din tinerețe și că aceasta nu este o noutate, că începutul rău este rău; «Pur și simplu nu ți-am spus; dar acum, că îți dezvălui acest secret - că natura inimii umane este rea - poți fi sigur că nu vei mai asculta de glasul ei. Căci Eu Însumi ți l-am descoperit. Și, bineînțeles, nu voi mai blestema, întrucât nu va mai fi nevoie de pedeapsă și totul va fi bine.» Și despre aceasta se spune: «Și nu voi mai lovi orice ființă vie, așa cum am făcut».

Aceasta înseamnă că, înainte ca Creatorul să-i dezvăluie omului că natura inimii umane este rea, au fost necesare suișuri și coborâșuri. Adică, atunci când ai început să lucrezi, aveai forță vitală. Dar pentru a putea urma calea cea dreaptă, a trebuit să «ucid orice ființă vie», adică ți-am luat forța vitală pe care o aveai în munca ta. Și de acolo, ai căzut înapoi în josnicie - căci răul, o înclinație rea, locuiește în tine. Și atunci se poate adeveri zicala: «Am creat înclinația rea - am creat Tora ca un condiment». Totuși, numai atunci când înclinația rea este simțită, aceasta va simți nevoia de Tora și, prin urmare, numai după ce Creatorul i-a dezvăluit omului secretul - că natura inimii umane este rea - a devenit posibilă dăruirea Torei, căci nu există lumină fără vas, căci numai acolo unde este nevoie poate fi transmis tot ceea ce este necesar.

Însă revelația Creatorului către om despre natura răului inimii umane este numită și lumină, adică împlinire - și nu există împlinire fără nevoie. Prin urmare, omul nu poate merita revelația Creatorului despre rău înainte de a avea nevoie de el; la urma urmei, există o regulă care spune că nu este obiceiul omului să facă ceva fără necesitate și, cu siguranță, Creatorul nu îndeplinește nicio acțiune fără necesitate.

Dar de unde are cineva nevoie ca Tora să-și dezvăluie acest secret? Prin urmare, trebuie să înceapă lucrarea știind că «destinatarul» său este propriul rău și că trebuie să scape de puterea lui. Și orice face cineva - fie în Tora, în rugăciune sau îndeplinind o poruncă - trebuie să se străduiască să se asigure că toate aceste acțiuni duc la conștientizarea răului. Căci prin simțirea răului și dorința de a efectua acțiuni asociate cu dăruirea, începe să primească forță vitală. Și când cineva cade de la nivelul său, forța vitală se pierde. Creatorul face asta cu cineva - pentru a-l face să cadă de la nivelul său, deoarece încă nu percepe adevăratul rău din interiorul său. Dar prin căderile care se abat asupra sa, pe care le experimentează de fiecare dată, îi cere Creatorului să-și dezvăluie o dată pentru totdeauna că dorința de a primi este rea, astfel încât să nu se mai târască după ea. Se dovedește că căderile omului vin de la Creator, așa cum este scris: «Și nu voi mai lovi nicio ființă vie», extragând din aceasta toată vitalitatea găsită în Tora și în munca spirituală. Atunci va rămâne fără nicio viață spirituală, căci omul s-a resemnat deja cu nevoia ca Creatorul să-l ajute în conștientizarea sa constantă a răului, astfel încât nu va mai dori niciodată să asculte vocea răului. Omul ajunge la nevoia de ajutorul Creatorului, văzând că acum nu are nicio modalitate, prin propriile eforturi, să facă ca natura inimii sale să-l nemulțumească din nou. Atunci va dori să se supună și se va întoarce mereu la obiceiul său, fără a se întrevedea un sfârșit. Și acesta este motivul pentru care are acum nevoie ca Creatorul să-l ajute să recunoască faptul că principiul din el este propriul său rău și motivul pentru care nu va putea atinge bunătatea și plăcerea create de Cel Atotputernic pentru creația Sa.

Și acesta este motivul tuturor numeroaselor căderi ale omului - pentru că așa se formează în el dorința de a se strădui ca Creatorul să-l ajute să simtă că natura inimii umane este rea.

Și din cele spuse, înțelegem ce s-a întrebat: ce este pregătirea pentru primirea Torei? Și răspunsul este: înclinația rea. Căci atunci când o persoană știe că răul este în ea - și acest lucru se întâmplă după ce Creatorul o informează, așa cum s-a menționat mai sus - o nouă nevoie apare în ea: cum să-l depășească. Și acest lucru se poate întâmpla doar prin Tora, așa cum au spus înțelepții noștri: «Am creat înclinația rea - am creat Tora ca un condiment». Și aceasta este pregătirea pentru primirea Torei, adică. Nevoia de Tora este o pregătire pentru primirea Torei.

Din aceasta înțelegem ce s-a întrebat - ce se înțelege prin «Și Cel Preaînalt S-a coborât pe Muntele Sinai, pe vârful lui». Ce înseamnă «vârful muntelui» și cum se poate spune «s-a coborât» în raport cu Creatorul? Se știe că în tărâmul spiritual, un nume este primit în funcție de acțiune. După cum se spune în conversația lui Manoh cu îngerul (Shoftim, 13:18): «De ce întrebi de numele Meu?», dar în funcție de acțiune; de exemplu, îngerul care vindecă se numește Rafael. (notă: «rafa» - vindecat) Și așa este și cu Creatorul: când trimite vindecare unei persoane, El este numit «Cel care vindecă bolnavii». Și în conformitate cu cele spuse mai sus, Creatorul trebuie să dezvăluie unei persoane natura inimii umane de a fi rea - cu alte cuvinte, Creatorul dezvăluie unei persoane starea joasă în care s-a născut, așa cum se spune: «rea din tinerețea ei». Adică, din momentul nașterii, Creatorul este chemat prin acțiunea Sa, demonstrând unei persoane amploarea căderii sale. Și aceasta se numește: «Și Creatorul S-a coborât pe Muntele Sinai».

Găsim două zicători aici în text: 1) Despre Creator este scris: «Și S-a coborât pe Muntele Sinai». Iar despre oameni este scris: «Și s-au aliniat la poalele muntelui». Și trebuie să înțelegem ce este un «munte». Și muntele (ebraică: «har») – din cuvântul «reflecții» (ebraică: «hirhurim»), adică mintea umană. Și ceea ce este în minte se numește «potențial» și se poate răspândi și realiza efectiv în acțiune. În consecință, putem explica sintagma «Și Creatorul a coborât pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui» după cum urmează: este gândul și rațiunea omului, adică Creatorul i-a informat pe toți oamenii că natura inimii umane este rea încă din tinerețe. Și după ce Creatorul i-a informat «potențial», adică pe vârful muntelui, ceea ce era în potențial se răspândește în acțiune.

Și astfel, oamenii au ajuns la un adevărat simț și toți au simțit acum nevoia de Tora, așa cum s-a spus mai sus: «Am creat înclinația rea - am creat Tora ca un condiment». Și acum au spus, bazându-se pe un simț real, că au fost forțați să primească Tora; adică, nu aveau de ales, căci vedeau că dacă acceptau Tora, aveau să primească bine și plăcere, «dar dacă nu, veți fi îngropați aici». Și în conformitate cu cele de mai sus, ar trebui explicată sintagma: «Creatorul a coborât în vârful muntelui» – adică, după ce Creatorul i-a informat pe munte, adică în mintea lor, că natura inimii umane este rea, iar acest lucru fusese deja stabilit în creierul lor, adică în gândurile și intelectul lor – a afectat imediat totul, așa cum este scris: «Și s-au aliniat la poalele muntelui» – adică, coborârea care era în vârful muntelui îi afectase deja, iar ei stăteau la poalele muntelui, adică, coborârea menționată anterior îi cuprinsese deja.

Prin urmare, sensul expresiei «muntele atârna deasupra lor ca un bazin» se referă la cădere și la realizarea pe care au primit-o pe munte. Adică, li s-a născut în gândurile lor că trebuie absolut să primească Tora, deoarece acest munte, adică căderea menționată anterior, a creat în ei nevoia de a primi Tora pentru a putea învinge răul din inimile lor.

Explicația expresiei «atârnând deasupra lor» este următoarea: acesta este motivul pentru care sunt acum forțați să primească Tora și nu au alt sfat; și trebuie spus că muntele – adică conștientizarea pe care au primit-o în gândurile și mințile lor că se află într-o stare de declin, pentru că au rău în inimile lor – este ca un bazin; adică este forțat – nu au de ales. Și aceasta se numește «la poalele muntelui», adică muntele a stăpânit asupra lor.

Aceasta ridică întrebarea cum înțelepții, bazându-se pe miracolul de la Purim, deduc «au împlinit-o și au primit-o». Adică, până acum, a fost forțată, iar mai târziu, a fost voluntară: «Raba a spus: »În ciuda acestui fapt, o generație a acceptat-o în zilele lui Ahașveroș», căci este scris: «Evreii au împlinit-o și au primit-o».” Iar Rași explică: din dragoste pentru miracolul săvârșit pentru ei.

Și ar trebui clarificat, așa cum se afirmă în Introducerea la Seminarul Teologic: «Există iubire care depinde de ceva. Adică, datorită plăcerii pe care o simte cineva în Tora și porunci, le îndeplinește; și există – la un nivel superior, numită iubire – care este independentă de orice; dar numai printr-un miracol și-a asumat cineva împlinirea Torei și a poruncilor fără absolut nimic.».