Fă-te Rav și cumpără-ți un prieten - 2

Este necesar să se facă distincția între următoarele conexiuni:

1) între om și Creator;

2) între o persoană și membrii grupului său;

3) între o persoană și alte persoane care nu sunt colegii săi de grup.

Este scris: «Fă-ți un rabin și cumpără-ți un tovarăș» – aceasta este calea spre corecție. De asemenea, este scris: «Îndreptățește pe fiecare persoană» (Avot, Partea 1).

Ce înseamnă «a crea», «a cumpăra» și «a justifica»? Trebuie clarificat faptul că «a crea», în acest caz, transcende rațiunea, deoarece într-o situație în care rațiunea nu înțelege dacă ceva merită făcut sau nu, cum poate cineva să decidă ce este bine pentru mine și ce este rău? Dacă, dintr-o perspectivă rațională, două căi sunt egale, atunci cine influențează o persoană să decidă ce să facă? Și abia atunci, prin acțiunile sale, poate lua o decizie.

Așadar, o persoană se confruntă cu două căi:

1) a lucra în scopul obținerii unui profit;

2) a lucra de dragul de a primi.

Există părți ale corpului uman care ne spun: «Vei avea cu adevărat mai mult succes în viață dacă lucrezi cu intenția de a dărui? Este aceasta chiar singura modalitate prin care vei găsi plăcere?» Se spune: «Dacă faci asta, vei fi fericit în lumea aceasta și vei fi bine în cealaltă.» Și aceasta este o afirmare a naturii bune înnăscute a unei persoane.

Afirmarea înclinației spre rău este exact opusul: este mai bine și mai profitabil să lucrezi cu intenția de a primi. Și atunci numai forța numită «acțiune prin credință mai presus de rațiune» înclină o persoană spre decizia corectă, nu rațiunea sau sentimentele. Prin urmare, «"acţiune"» se numește «credința mai presus de rațiune și bunul simț”«Se dovedește că credința este o forță opusă rațiunii.”.

Acțiunea de «a cumpăra» este o acțiune din minte, adică, conform minții. La fel ca în viața noastră, atunci când o persoană vrea să cumpere ceva: vânzătorul îi oferă produsul și se confruntă cu o alegere - dacă să îl cumpere la prețul cerut. Dacă nu văd un beneficiu, nu cumpără. Se pare că «cumpăra» implică utilizarea minte.

Acum să ne uităm la concepte «"egal"» и «tovarăș». Uneori, prin „tovarăși” oamenii se referă la un grup cu care doresc să fie conectați. Acest lucru se poate datora unui sentiment comun de apartenență, în care fiecare are grijă de aproapele său, adică relațiile sunt construite pe temelia iubirii reciproce. Se pare că, în acest fel, oamenii se unesc și devin unul.

Prin urmare, atunci când o societate se formează cu scopul de a crea un grup unificat, persoanele care doresc să înființeze un astfel de grup caută de obicei persoane similare cu ele în ceea ce privește credințele și caracteristicile. Și trebuie să simtă, mai mult sau mai puțin, o afinitate spirituală. Cei care nu se încadrează în acest tipar nu sunt acceptați în grup.

După aceasta, grupul își începe munca. Dar dacă de la bun început, adică chiar înainte de a se uni într-un singur grup, nu au avut o astfel de unificare ca scop comun, atunci nu are rost să spere că va ieși ceva din aceasta. Și dacă, înainte de a deveni un grup, a fost posibil să se discernă că împărtășesc, mai mult sau mai puțin, o aspirație comună, atunci se poate spune că sunt capabili să înceapă munca de grup pe tema iubirii față de aproapele.

Între om și Creator

Ordinea lucrului dintre om și Creator este de așa natură încât mai întâi trebuie să «se facă un Rav» și abia apoi să «se cumpere un Tovarisch». Aceasta înseamnă că omul trebuie mai întâi să creadă, dincolo de rațiune, că Creatorul este un Rav (adică, mai mare, superior propriului sine). După cum se afirmă în prefața la Cartea Zohar, «Cel mai important lucru este frica de Creator și aceasta înseamnă că omul trebuie să tremure înaintea Creatorului său, căci El este mare și domnește peste toate».

Și în măsura în care crede în măreția Creatorului, numit în acest caz «Rav», în aceeași măsură are puterea de a «cumpăra» – adică de a cumpăra, prin renunțarea la propriul egoism, o uniune de calități cu Creatorul, numită și contopire cu El. Atunci Creatorul este numit «Tovarisch» – «Haver», deoarece există atunci o uniune – «hibur» – cu Creatorul („Haver” și „hibur” sunt cuvinte cu aceeași rădăcină). De exemplu, atunci când oamenii cumpără diverse lucruri în lumea noastră, sunt obligați să le plătească cu bani sau onoare sau pur și simplu să depună un efort pentru a realiza ceva. În mod similar, atunci când o persoană dorește să dobândească uniunea cu Creatorul, este obligată să plătească prin renunțarea la egoismul său, căci altfel nu va realiza o contopire a calităților cu Creatorul.

În același timp, atunci când o persoană vede că nu este capabilă de o astfel de renunțare de dragul atingerii unității cu Creatorul, trebuie să înțeleagă că acest lucru nu se datorează faptului că s-a născut cu voință slabă și, prin urmare, incapabilă să-și depășească propriul egoism, ci deficiența sa constă în «Fă-te Rav», adică în faptul că nu lucrează pe baza credinței. Deoarece Numai în măsura în care crede în importanța și măreția Creatorului, în acea măsură are puterea să abandoneze egoismul.

Mai mult, o persoană ar trebui să știe că, dacă vrea să-și evalueze profunzimea propriei credințe, o poate determina prin gradul de reținere pe care este dispusă să-l pună asupra egoismului său. Atunci va ști cât de mult lucrează «deasupra rațiunii», iar acest lucru este valabil între om și Creator.

Între un bărbat și vecinul său

Între o persoană și aproapele său, adică membrii grupului său, trebuie mai întâi să se spună: «Cumpără» un tovarăș și abia apoi «fă» un rabin. Pentru că atunci când o persoană își caută un tovarăș, trebuie mai întâi să-l testeze pentru a vedea dacă merită cu adevărat să i se alăture. După cum vedem din rugăciunea specială stabilită pentru noi cu privire la tovărășie, pe care o rostim în rugăciunea «Să fie voință»: «Eliberează-ne, Creatorule, de o persoană rea și de un prieten rău». Rezultă de aici că o persoană este obligată, chiar înainte de a-l accepta pe altul ca tovarăș, să-l testeze din toate părțile și, pentru a face acest lucru, trebuie să-și folosească intelectul. Prin urmare, nu se spune: «Fă-ți un tovarăș», deoarece «fă» implică o acțiune dincolo de rațiune. Prin urmare, în relațiile cu aproapele său dintr-un grup, o persoană trebuie să-și folosească rațiunea și să verifice mai întâi, pe cât posibil, dacă tovarășul său este potrivit pentru el în vederi și calități, pentru a ști dacă trebuie să se apropie de el sau să se distanțeze de el, ceea ce este ceea ce ne rugăm în fiecare zi: «și ține-ne departe de omul rău și de prietenul rău».

Și apoi, dacă vede că unirea cu El merită, trebuie să plătească prețul, adică să renunțe la egoism și să primească în schimb puterea iubirii pentru aproapele său. Și atunci poate spera să dobândească și iubirea pentru Creator.

Și după ce s-a unit cu un grup de oameni care se străduiesc să atingă o stare de iubire pentru Creator și dorește să dobândească de la ei puterea de a lucra cu intenția de dăruire și dorește să admire ceea ce spun ei despre necesitatea atingerii iubirii pentru Creator, atunci trebuie să înalțe fiecare membru al grupului, considerându-l mai mare decât el însuși. După cum este scris în cartea «Matan Torah», «O persoană nu prețuiește suficient grupul pentru a-i asculta opinia atunci când nu consideră grupul superior lui». Prin urmare, fiecare trebuie să se simtă inferior, deoarece cel mai mare nu poate primi de la cel mai mic. După cum este scris: «Să admiri măreția Lui» - doar cel mai mic îl poate admira pe cel mai mare.

Se pare că în a doua etapă, adică atunci când fiecare trebuie să învețe ceva de la celălalt, atunci intră în vigoare regula - fă-te rav, pentru a putea spune că tovarășul său este superior lui, iar pentru aceasta trebuie să folosească «acțiunea», deoarece numai deasupra rațiunii poate spune că tovarășul său este la un nivel superior.

Prin urmare, ordinea dintre o persoană și vecinul său din grup este următoarea: mai întâi trebuie să facă «cumpără-ți un tovarăș» și apoi «fă-ți un rav».

Între om și ceilalți oameni

Mișna ne spune, de asemenea (Avot, partea 1): «Fă-ți un rabin, cumpără-ți un tovarăș și îndreptățește pe fiecare persoană».

Am stabilit anterior că ordinea dintre o persoană și semenul său este următoarea: mai întâi, «cumpără-ți un prieten», unde «cumpără», așa cum am explicat deja, înseamnă în minte, iar apoi trebuie să te angajezi în ceea ce se numește «fă-ți un rav». Iar între o persoană și Creator, ordinea este următoarea: mai întâi, «fă-ți un rav» și apoi «cumpără-ți un camarad», așa cum am explicat mai sus. Acum trebuie să clarificăm: ce înseamnă atunci când se spune despre toți ceilalți oameni «justifică-i pe toți» - se referă la «cumpără» sau «fă»?

Pe baza a tot ce s-a spus, trebuie să interpretăm această zicală nu ca «a cumpăra», ci ca «a face».

Să presupunem, de exemplu, că există o sinagogă unde mulți oameni se roagă. În interiorul acestei sinagogi se formează un mic grup de oameni, care caută să se unească, iar fundamentul relațiilor lor este dragostea unii față de alții. Să presupunem, de exemplu, că sunt o sută de închinători acolo, iar zece dintre ei vor să se apropie. Trebuie să înțelegem: de ce au fost alese aceste zece persoane să se unească între ele, și nu alte persoane din aceeași sinagogă?

Se poate oare ca acești oameni să creadă că sunt mai buni decât ceilalți din sinagoga lor? Sau este oare pentru că sunt mai răi decât ceilalți închinători și, prin urmare, au simțit că au nevoie de o acțiune pentru a se ridica la înălțimile Torei și ale fricii de Creator?

Toate acestea pot fi explicate astfel. Faptul că acești oameni au fost de acord să se unească într-un singur grup bazat pe iubirea aproapelui s-a datorat faptului că fiecare dintre ei simțea că împărtășește o dorință comună, una care le putea uni gândurile și le putea oferi oportunitatea de a dobândi puterea pentru această iubire. Din ARI se știe că »așa cum fețele sunt diferite, așa sunt și opiniile diferite«. În ciuda acestui fapt, oamenii care au fost de acord să se unească într-un singur grup și-au dat seama că gândurile lor nu erau atât de îndepărtate, în sensul că toți înțelegeau nevoia de a lucra la iubirea aproapelui, așa că fiecare era capabil să facă concesii în beneficiul celuilalt și, prin aceasta, puteau fuziona. Restul oamenilor, însă, nu simțeau o astfel de nevoie pentru această muncă, așa că grupul nu se putea uni cu ei.

Se pare, așadar, că atunci când se lucrează la integrarea într-un grup, fiecare persoană o testează pe cealaltă – gândurile, trăsăturile de caracter: este vrednică să fie acceptată, este vrednică să li se alăture? De aici și cererea noastră în rugăciunea zilnică: «Și ne protejează de o persoană rea și de un prieten rău». Aceasta se numește «să-ți cumperi un tovarăș» și implică lucrul cu rațiunea.

Din această cauză, pare că este mândru în fața celorlalți închinători din sinagogă. Dar cum se poate comporta cineva așa, din moment ce este împotriva instrucțiunilor din Mișna (Avot, Partea a 4-a): «Rabinul Levitas a spus că trebuie să fim foarte modesti.»

Rabinul Yeshua ben Perchiah vorbește despre aceasta (Avot, Partea 1): «Și îndreptățește pe fiecare om pentru binele cel bun«. Adică, în raport cu ceilalți oameni, el trebuie să acționeze mai presus de rațiune, ceea ce înseamnă »a face« - adică acțiune, nu rațiune. Pentru că, din punctul de vedere al rațiunii, el vede că nu sunt la fel de capabili ca cei pe care i-a ales ca prieteni. Și astfel toată lumea raționează. Înseamnă asta că toată lumea se înalță deasupra tuturor celorlalți!? Și aici singurul sfat este să »îndreptățim pe toată lumea«.

Aceasta se aplică fiecărui individ, ceea ce înseamnă că, în raport cu ceilalți închinători din sinagogă, el trebuie să justifice fiecare individ și să spună că aceștia sunt cu adevărat mai importanți decât el și că este vina lui că nu poate aprecia importanța și măreția maselor, astfel încât, în mintea sa, nu le vede măreția. Astfel, în raport cu membrii grupului său, așa cum am explicat deja, o persoană trebuie să «cumpere», dar în raport cu mase, trebuie să «facă» - ceea ce este dincolo de rațiune, iar aceasta se numește «să justifice fiecare individ».