Meritele strămoșilor

Articolul 11, 1984.

Există o dispută cu privire la ce constituie meritele strămoșilor. Rabinul Shmuel spune că perfecțiunea este meritul strămoșilor, în timp ce rabinul Yochanan spune că rugăciunea este meritul strămoșilor (Șabat, p. 55). În Midraș (Vayikra Rabbah), este scris că rabinul Acha a spus: «Meritele strămoșilor există întotdeauna și sunt mereu amintite». Acolo, în Tosafot, este scris că meritele strămoșilor sunt perfecțiunea, dar motivul legământului strămoșilor este altul. Rabinul Yochanan nu este de acord cu rabinul Shmuel, care a spus că aceasta este pentru păcătoși, nu pentru cei drepți, și spune că meritele strămoșilor sunt destinate numai celor drepți.

Și în conformitate cu cele spuse, putem explica întrebarea despre alegere: dacă meritele strămoșilor există, atunci nu există alegere, deoarece meritele strămoșilor îl conduc pe cineva la a deveni drept. Conform lui Tosafot, în numele lui Ari, se spune că meritele strămoșilor sunt doar pentru cei drepți. Rezultă că mai întâi cineva are alegerea de a deveni drept, iar apoi se poate bucura de meritele strămoșilor.

Din cartea «Dăruirea Torei» (p. 36, paragraful 19), rezultă că, datorită meritelor strămoșilor noștri, avem puterea de a face o alegere, iar fără meritele strămoșilor noștri, nu am avea nicio modalitate de a face o alegere. În realitate, vedem că, deși avem meritele strămoșilor noștri, totuși nu pare că toată lumea are această putere de a face o alegere. Și acest lucru este dificil pentru toată lumea.

Totuși, meritele strămoșilor noștri ne ajută să facem o alegere, deoarece o alegere se face atunci când sunt în joc două lucruri egale și trebuie să decidem. La urma urmei, atunci când un lucru este mai important, este imposibil să alegi, deoarece o persoană înclină în mod natural spre partea mai puternică. Prin urmare, în conceptul meritelor strămoșilor noștri, există două forțe egale, care ne permit să alegem. Și asta înseamnă că ni se dă puterea de a face o alegere.

Pentru a înțelege mai bine acest lucru, ar trebui să citim capitolul 19 din cartea «Dăruirea Torei». Acesta afirmă că Creatorul nu a găsit niciun popor pregătit să primească Tora, cu excepția descendenților lui Avraam, Isaac și Iacov. După cum este bine știut, patriarhii noștri au împlinit întreaga Tora chiar înainte de a fi dată. Aceasta înseamnă că, în virtutea măreției sufletelor lor, au avut capacitatea de a înțelege și de a urma toate căile Creatorului în înțelegerea spiritualității Torei, care izvorăște din unitatea cu El, fără a îndeplini mai întâi latura practică a Torei, lucru pe care nu l-au putut face.

Fără îndoială, purificarea fizică și măreția spirituală a strămoșilor noștri i-au influențat pe toți descendenții lor. Prin urmare, numai prin meritele strămoșilor noștri avem ocazia să facem alegeri; altfel, nu am fi capabili să o facem.

Cu toate acestea, în ciuda meritelor strămoșilor noștri, avem nevoie de multă milă pentru a face alegeri – adică, pentru a ne suprima egoismul și a dobândi iubire pentru aproapele nostru, astfel încât singura noastră dorință să fie să-I fim pe plac Creatorului. Cu ajutorul Torei și al Mițvot, trebuie să ne depășim răul și să-l transformăm în bine.

Dar trebuie să înțelegem ce s-a spus: meritele strămoșilor sunt perfecte. Se pune întrebarea: ce era înainte ca meritele strămoșilor să devină perfecte? Și dacă da, atunci nu era nevoie de alegere, pentru că cineva are meritele strămoșilor? Trebuie spus însă că atunci când o persoană cere să fie adusă mai aproape de adevărata lucrare a Creatorului, rugăciunea însăși, când cere meritele strămoșilor să-l ajute, se numește alegere, iar alegerea înseamnă să faci tot ce-ți stă în putere. Aceasta se numește alegere.