Dragoste de camarazi (2)

Articolul 6 din 1984.

«Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.» Rabinul Akiva a spus că aceasta este o regulă majoră în Tora (Kiddushin). Aceasta înseamnă că, respectând această regulă, observăm toate detaliile Torei incluse în ea. Se pare atunci că nu avem nimic altceva de făcut.

Dar vedem că Tora ne spune: «Ce îți cere Creatorul? Doar să te temi de El.» Se pare că principala cerință pentru o persoană este venerația de Creator. Adică, dacă o persoană îndeplinește această poruncă, atunci respectă întreaga Tora și toate poruncile, ba chiar și porunca «iubește-ți aproapele».

Totuși, potrivit rabinului Akiva, este invers, adică porunca «iubește-ți aproapele» include și porunca venerației față de Creator. Înțelepții nu sunt de acord cu rabinul Akiva și spun (Berakhot): «Ascultă de Creator în toate și teme-te de El, căci acesta este întregul om». Gemara întreabă: «Ce înseamnă »întregul om«?» Rabinul Eliezer a spus: «Creatorul a spus - întreaga lume a fost creată exclusiv pentru aceasta» (adică întreaga lume a fost creată exclusiv de dragul venerației față de Creator). Dar, potrivit rabinului Akiva, totul este inclus în regula „iubește-ți aproapele”.

Totuși, în alte părți ale Talmudului, înțelepții spun că cel mai important lucru este credința, ceea ce înseamnă că atât venerația față de Creator, cât și iubirea aproapelui sunt incluse în conceptul de «credință». Și pentru a înțelege toate acestea, trebuie să luăm în considerare ce sunt exact credința, venerația față de Creator și iubirea aproapelui.

În primul rând, trebuie să ne amintim întotdeauna care este «Scopul Creației». Se știe că acesta este de a încânta creația. Dacă este așa – adică, dacă Creatorul dorește să dăruiască creației Sale toată bunătatea pe care a pregătit-o pentru ea – atunci de ce există aceste trei concepte: credința, venerația de Creator și iubirea aproapelui? Ele există doar pentru a face vasele noastre potrivite pentru a primi bunătatea pe care Creatorul a pregătit-o pentru noi.

Acum trebuie să înțelegem cum anume aceste trei Mițvot fac vasele noastre potrivite, «kosher». Credința este necesară pentru a crede că Scopul Creației este bucuria creației și că fiecare dintre noi este capabil să atingă acest obiectiv. Aceasta înseamnă că Scopul Creației poate fi atins nu numai de către indivizi deosebit de înzestrați, ci de către întreaga creație, fără excepție și fără a fi nevoie de un talent special. Înțelepții au spus în Midrash Rabbah: «Creatorul le-a spus evreilor: »Toată înțelepciunea și toată Tora vor fi ușoare pentru cel care se teme de Mine și păzește cuvintele Torei, și toată Tora și toată înțelepciunea vor fi în inima lui.«».

Se pare că credința îi dă unei persoane încrederea că își poate atinge scopul, în loc să dispere din cauza eșecurilor inițiale. Credința este necesară pentru ca o persoană să rămână pe cale. O persoană trebuie să creadă că Creatorul îi ajută pe toți, chiar și pe oameni atât de nesemnificativi ca ea însăși, să realizeze uniunea cu El.

Pentru a fi vrednic de credință, trebuie mai întâi să ai venerație, așa cum este scris în Cartea Zohar: «Căci venerația este o poruncă care cuprinde toate poruncile Torei și este, de asemenea, poarta către credința în Creator. Și odată cu trezirea venerației față de Creator, crește și credința cuiva în Providența Creatorului.» Ce este venerația față de Creator? O persoană ar trebui să se teamă că nu reușește să-I fie pe plac Creatorului, nu că nu reușește să primească ceva (de exemplu, lumea viitoare). Astfel, venerația față de Creator este poarta către credință; adică, fără venerație, nu poți fi vrednic de credință.

Și pentru a dobândi venerație față de El, adică teama de a nu reuși să-I fie pe plac Creatorului, o persoană trebuie să dobândească o dorință pasională de a fi pe plac, adică dorința de a dărui. Dar, de regulă, o persoană se teme să piardă ceva, să nu primească ceva pentru sine și totuși nu se teme să nu reușească să-I dea ceva Creatorului.

Cum poate o persoană să dobândească această nouă calitate - dorința de a dărui - înțelegând în același timp că dorința de a primi pentru sine este foarte dăunătoare? La urma urmei, aceasta contrazice natura umană. Uneori, sub influența cărților și înțelepților noștri sacri, o persoană face încercări timide de a scăpa din strânsoarea egoismului, dar acest lucru se întâmplă doar ocazional. O persoană nu poate respecta în mod constant toate poruncile, înțelegând că nu o face spre propriul beneficiu.

Există o singură soluție: mai multe persoane cu șanse mici de a se elibera din strânsoarea egoismului se adună într-un singur grup. Fiecare membru al acestui grup trebuie să se neutralizeze în raport cu ceilalți. Fiecare membru al acestui grup are potențialul de a-L iubi pe Creator și, unindu-se într-un astfel de grup și suprimându-și egoismul față de camarazii săi, vor crea o nouă entitate. Și dacă, de exemplu, un grup are zece membri, această entitate va avea o putere de zece ori mai mare decât cea a fiecărui individ.

Există însă o condiție: când acești oameni se adună într-un grup, fiecare dintre ei trebuie să se gândească la reprimarea egoismului său, nu la satisfacerea dorinței sale de a primi. Numai așa pot dobândi o nouă calitate - dorința de a dărui.

Și de la iubirea pentru camarazi, se poate trece la iubirea pentru Creator, adică se va dori să-I fie pe plac Creatorului. Rezultă că dorința de a dărui este foarte importantă și necesară și o poate dobândi doar cu ajutorul camarazilor. Și atunci se poate spune că se teme de Creator, adică se teme că nu va putea să-I fie pe plac.

Așadar, temelia pe care cineva poate construi edificiul sfințeniei este regula «iubește-ți aproapele», care poate evoca dorința de a-I fi pe plac Creatorului. După aceasta, apare conceptul de «emoție» - adică, cineva se teme că nu va putea fi pe placul Creatorului. Apoi, când cineva posedă deja poarta, care se numește emoție față de Creator, poate fi vrednic de credință. Iar credința este vasul în care poate intra Shechinah.

Se pare că avem 3 reguli:

1. Prima dintre acestea este regula lui Rabbi Akiva: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți». Este fundamentală; dacă nu este respectată, nicio forță nu poate mișca o persoană din situația în care se află, deoarece numai respectând această poruncă o persoană poate trece de la iubirea de sine la iubirea aproapelui, adică de la egoism la altruism, și își poate da seama că iubirea de sine este foarte dăunătoare.

2. După aceasta trecem la a doua regulă, adică să fim venerați înaintea Creatorului, pentru că dacă nu există frică, atunci nu există credință (vezi comentariul «Sulam»).

3. Apoi trecem la a treia regulă, adică la credință, și după ce am îndeplinit toate aceste trei reguli, suntem vrednici să simțim care este Scopul Creației, adică să fim pe placul creației.