Contemplare interioară
Capitolul 9
Mișcarea spirituală înseamnă apariția unor noi proprietăți.
33) Rămâne să clarificăm conceptele de timp și mișcare, pe care le întâlnim în aproape fiecare cuvânt din știința noastră. Și să știți că mișcarea spirituală nu este ca mișcarea percepută de simțurile noastre, dintr-un loc în altul - nu, semnifică o reînnoire a proprietăților: numim fiecare reînnoire a proprietăților mișcare. Căci această reînnoire, adică o schimbare a proprietăților care apare într-un obiect spiritual, spre deosebire de proprietățile generale care existau anterior în acel obiect spiritual, semnifică faptul că acesta s-a separat și s-a distanțat de acel obiect spiritual, primind propriul nume și control. Și prin aceasta, este complet similar cu un obiect material, din care o parte este separată, deplasată și mutată într-o altă locație și, prin urmare, această reînnoire a proprietăților se numește mișcare.
Timpul spiritual semnifică un anumit număr de noi schimbări ale proprietăților de-a lungul unui lanț de cauză și efect. Conceptele de «înainte și după» semnifică cauză și efect.
34) În ceea ce privește conceptul de timp în definiția sa spirituală, înțelegeți că întreaga esență a conceptului de timp pentru noi nu este altceva decât senzația de mișcare. Deoarece mintea materială, «imaginativă» din om reprezintă și dă formă unui anumit număr de mișcări, simțite una după alta, și le traduce în conceptul unui «timp» specific. Astfel, dacă omul și tot ceea ce îl înconjoară ar fi în repaus complet, conceptul de timp ar fi complet necunoscut. Și același lucru este valabil și în spiritual: o anumită sumă de reînnoiri ale proprietăților, definite ca mișcări spirituale, emanând una din cealaltă ca cauză și efect, se numește «timp» în spiritual. Iar conceptele de «înainte» și «atunci» («înainte și după, apoi» etc.) semnifică întotdeauna cauză și efect.
Capitolul 10
Tot materialul legat de creație este dorința de a primi, și tot ceea ce există în creație, în afară de aceasta, se referă la Creator.
35) Să știți că dorința de a primi în creație, care, așa cum am explicat în detaliu, este un Kli în ea, să știți că acesta este, de asemenea, tot materialul general care aparține creației, astfel încât tot ceea ce este în creație, în afară de acesta, aparține Creatorului.
Dorința de a primi este forma primară a oricărei entități, iar noi definim forma primară ca fiind materială, deoarece nu înțelegem esența.
36) Deși «dorința de a primi» este înțeleasă ca o manifestare și o formă a esenței, cum poate fi percepută ca material al esenței? Totuși, acest lucru este adevărat atât în obiectele care ne înconjoară, cât și în ceea ce privește forma primară a esenței, numim forma primară a esenței «materialul primar» al acelei esențe. Nu avem nicio înțelegere sau percepție a niciunui material, deoarece toate cele cinci simțuri ale noastre sunt nepregătite pentru aceasta. Văzul, auzul, mirosul, gustul și atingerea transmit creierului pentru procesare doar semnale care reflectă anumite proprietăți ale unor varietăți de esență, care dobândesc formă doar prin interacțiunea cu simțurile noastre. De exemplu, dacă luăm chiar și atomii microscopici găsiți în baza primară a unei entități, izolați prin procese chimice, și ei nu sunt altceva decât anumite proprietăți care apar astfel ochilor noștri. Sau, mai precis, sunt distingibili și pot fi definiți de noi prin manifestările «dorinței de a primi și de a fi primit». Constatăm că, conform legilor acestor acțiuni, acești atomi pot fi definiți și izolați în toate varietățile lor, până la materialul primar al acestei entități. Dar chiar și atunci, acestea sunt doar forțe din interiorul acestei entități, nu materialul. Constatăm că, chiar și în material, nu avem altă modalitate de a înțelege materialul primar decât presupunând că forma primară este materialul primar, conținând toate celelalte instanțe și forme care decurg din acesta, iar acest lucru este cu atât mai adevărat în lumile superioare, deoarece nimic perceput sau reprezentat de simțurile noastre nu operează acolo.