Cine îndrumă spre rugăciune?

Înțelepții au spus (Berachot 32): «Mai întâi, o persoană ar trebui să-L laude pe Creator și abia apoi să se roage.».

Din aceasta vedem că o persoană este obligată să creadă că, dacă se află într-o stare în care simte o lipsă de muncă pentru Creator, simte că nu are credința de care are nevoie, atunci aceasta înseamnă că, în timp, va putea crede că Creatorul este bun și drept.

Și acest sentiment este acela de a nu putea să-I mulțumești Creatorului și să spui cu voce tare, atât cu buzele, cât și cu inima: «Binecuvântat este Cel care a zis: »Să fie pace«», adică, cineva se bucură de lume într-o asemenea măsură încât îi mulțumește Creatorului pentru că a creat-o și pentru că are ceva de care să se bucure. Și dacă, Doamne ferește, cineva nu simte binecuvântările și plăcerile pe care le poate primi, atunci îi este dificil să mulțumească pentru ele. Și doare pe cineva faptul că nu poate să-L glorifice pe Creator pentru că a creat lumea și să spună cu voce tare: „Binecuvântat este Cel care a zis: «Să fie pace»”.

Și această deficiență îi aduce durere, adică spune că, desigur, acest sentiment vine din distanța sa față de Creator, adică este cufundat în iubirea de sine. Și acest lucru îl separă de Creator, adică îi lipsește simțul măreției Creatorului, deoarece Creatorul este ascuns de el și, prin urmare, nu este capabil să vadă adevărul, așa cum este scris: «Căci El este viața ta, care îți prelungește zilele». Și, prin urmare, nu este capabil să simtă importanța Torei, așa cum este scris: «Căci El este înțelepciunea și priceperea ta în ochii neamurilor, care, când vor auzi toate aceste legi, vor zice: «Cât de înțelept și de mare este acest neam!»”.

Și când o persoană se examinează pe sine, unde este această inspirație? De ce spun alte națiuni despre noi: «Cât de înțelept și mare este acest neam!» – datorită puterii Torei, datorită faptului că împlinim ceea ce este scris: «Păziți și faceți, căci El este înțelepciunea și priceperea voastră în ochii neamurilor». Dar de ce nu simt eu importanța Torei și a poruncilor?

Și când privește mai adânc în starea sa și simte cât de departe este de a înțelege importanța lucrului pentru Creator, începe să se trezească și să considere că, desigur, trebuie făcut ceva pentru a evita să rămână în această stare josnică pentru tot restul vieții sale. Și apoi începe să se roage Creatorului să-l aducă mai aproape și să-i acorde ajutor de sus, așa cum au spus înțelepții: «Cel care vine să se purifice este ajutat».

Adică, el îi cere Creatorului să îndepărteze de la el ascunderea măreției și importanței spiritualului, astfel încât să poată rezista apoi oricăror gânduri și dorințe josnice care provin din egoismul său și astfel încât toate experiențele și preocupările sale să fie doar despre cum și ce altceva să facă pentru sfințenie, numită «intenția de a da bucurie Creatorului» și care, desigur, poate fi realizată doar în măsura în care are credință în măreția și importanța Creatorului.

Și dacă este așa, atunci el Îi cere Creatorului să-i deschidă ochii, ca să poată vedea și simți măreția și importanța Creatorului, așa cum este scris: «De ce mi-a părăsit Creatorul sufletul și mi-a ascuns fața?» Și numai atunci aceasta va fi o rugăciune din adâncul inimii, atunci când o persoană dorește ca Creatorul să-i vindece inima, așa cum este scris: «El vindecă inimile frânte și înlătură tristețea».

Și apoi, desigur, o persoană crede că trezirea la rugăciunea pentru ca Creatorul să o aducă mai aproape de Sine vine din propriile sale eforturi și așteaptă ajutorul Creatorului, așteptând ca El să-i răspundă la rugăciune și să o ajute apropiindu-o de Sine. Iar faptul că se roagă acum se datorează unui sentiment de lipsă care nu exista înainte.

Cu alte cuvinte, atunci când o persoană nu primește de la Creator ceea ce crede că Creatorul este obligat să-i ofere, ea strigă, întrebând de ce Creatorul nu le răspunde la rugăciuni, la fel ca tuturor celorlalți. Dar, în opinia lor, nu primesc un răspuns pentru că le lipsește dorința pentru spiritual. Și nu sunt ca toți ceilalți, cărora le lipsește orice dorință pentru Creator și, prin urmare, Creatorul nu ar trebui să-i aducă mai aproape de El.

Și această persoană, care se roagă Creatorului să o ajute apropiindu-se, se gândește: nu vede oare Creatorul însuși că este diferit de ceilalți oameni și stă deasupra tuturor prin faptul că are un simț al sensului vieții, că înțelege scopul pentru care a fost creat și unde trebuie să ajungă? Cât despre restul umanității, el vede starea lor de jos și că toate gândurile și dorințele lor sunt îndreptate spre interesul propriu. Dar simte că înțelege lucrurile diferit, că standardele și gândurile sale sunt mult mai înalte decât cele ale altora.

Mai mult, uneori o persoană se consideră mult superioară și mai importantă chiar și decât cei cu care se află în relații prietenoase. El vede că și aceștia reflectează uneori asupra chestiunilor spirituale, în timp ce toate gândurile și dorințele sale sunt în mod constant spirituale și își dorește în mod constant să scape de starea de iubire de sine, iar toate cererile sale către Creator sunt doar pentru ca El să o conducă afară din această stare josnică, în timp ce nu vede astfel de intenții serioase la ceilalți.

Prin urmare, el are plângeri împotriva Creatorului, de ce nu-i răspunde la rugăciuni, ce cere și îl lasă în starea în care se află în prezent (ca toți ceilalți) fără să-l ia în considerare pe el sau faptul că se roagă din toată inima. Sau, Doamne ferește, vede o cusur în răspunsul de sus... Și se întreabă ce se spune: «Întrucât auzi rugăciunea fiecărei guri» - adică întregul său trup se roagă din toată puterea, cerând ca Creatorul să-l ajute. În schimb, alții nu primesc răspuns la rugăciunile lor pentru că nu se roagă din toată puterea.

Înțelepții scriu: «Înainte să chemi, voi răspunde; înainte să vorbească ei, voi asculta.» Baal HaSulam a explicat acest lucru spunând că sentimentul unei persoane de lipsă și rugăciunea către Creator pentru aceasta nu reprezintă adevăratul motiv al rugăciunii lor. Adevăratul motiv al rugăciunii lor este că au găsit favoare în ochii Creatorului și, prin urmare, Creatorul dorește să-i ajute.

Prin urmare, Creatorul îi trimite apoi un sentiment de lipsă, chemându-l să se apropie și să se unească cu El. Aceasta înseamnă că Creatorul îl atrage mai aproape de Sine, dându-i dorința de a se întoarce către Sine, de a vorbi cu Creatorul; adică, El are deja un răspuns la rugăciunea sa înainte de a cere. Aceasta înseamnă că Creatorul l-a atras pe om mai aproape de Sine înainte ca gândul de a se ruga Creatorului să-i vină măcar prin minte.

Însă motivul pentru care Creatorul l-a ales în mod special este dincolo de orice explicație. Acest lucru trebuie crezut cu o credință mai presus de cunoaștere - aceasta se numește «guvernare privată». Adică, unei persoane i se interzice să spună: «Voi aștepta până când mi se va da o dorință de sus, apoi mă voi angaja în muncă spirituală«. Prin urmare, Baal HaSulam a spus că, pentru viitor, o persoană este obligată să creadă în recompensă și pedeapsă. Adică, trebuie să spună: „Dacă nu sunt pentru mine însumi, atunci cine voi fi? Dacă sunt pentru mine însumi, atunci cine sunt? Și dacă nu acum, atunci când?”.

Și dacă este așa, atunci unei persoane îi este interzis să ezite nici măcar o clipă, ci trebuie să-și spună: dacă nu acum, atunci când? Și nu poate aștepta un moment mai oportun, «pentru că abia atunci voi începe să mă ocup de lucrarea spirituală».

Însă, după acțiunea lor, o persoană trebuie să creadă în guvernarea privată: nu că o persoană cheamă Creatorul, ci mai degrabă că Creatorul cheamă o persoană la Sine. Rezultă că motivul acestei apropieri nu vine de la persoană, ci de la Creator și, prin urmare, o persoană nu are dreptul să creadă măcar că Creatorul nu îi aude rugăciunea, deoarece El i-a apropiat deja înainte ca ei să o ceară.

Și aceasta se numește «înainte ca o persoană să cheme, Creatorul îi va răspunde». Se pare că, dacă o persoană începe brusc să simtă starea sa fundamentală, aceasta nu provine de la ea, ci Creatorul i-a trimis această senzație pentru a putea fi atrasă mai aproape. Adică, de îndată ce unei persoane îi vine gândul că este departe de Creator și dorește să fie adusă mai aproape de El— atunci nu ar trebui să se roage pentru aceasta fără să-i mulțumească mai întâi Creatorului pentru că l-a chemat să-l aducă mai aproape de Sine.

Și Creatorul dorește ca omul să se roage Lui. Și când o persoană se întreabă de ce și-a amintit brusc de existența spiritualului în lume și de ce trebuie să realizeze ceva spiritual, atunci dacă spune imediat că aceste gânduri i-au fost trimise de Creator, atunci se poate ruga.

Și iată ce au spus înțelepții: «Mai întâi, o persoană trebuie să-L laude pe Creator.» Aceasta înseamnă că, de îndată ce cade în gândurile sale despre starea sa spirituală, trebuie să-I laude și să-I mulțumească imediat Creatorului pentru că i-a dat aceste gânduri și dorințe spirituale. Și apoi, adică, după ce știe că Creatorul îl cheamă, Îi mulțumește și Îi laudă imediat pentru că l-a adus mai aproape și abia atunci se poate ruga pentru starea sa. Și din moment ce vede că îi lipsește Tora și este complet confuz în legătură cu ceea ce este adevărat și ceea ce este fals, se roagă, prin urmare, Creatorului să-i arate calea cea dreaptă.

Și din aceasta înțelegem ce au spus înțelepții: «Și Creatorul i-a răspuns...» Rabinul Levi a dat exemplul fiului Regelui, care a săpat sub casa tatălui său pentru a obține de la el o livră de aur. Această săpătură a avut loc atât din interior, cât și din exterior. Aceasta înseamnă că tatăl, la rândul său, submina cu dorința de a da cât mai repede posibil. «Și această săpătură a avut loc din ambele părți, pentru a grăbi primirea.».

Și din ceea ce am examinat, vedem că motivul pentru care omul dorește să se apropie de Creator vine chiar de la Creatorul Însuși. Și Creatorul nu așteaptă ca omul să se trezească, ci îl trezește mai întâi. Apoi, omul se roagă ca Creatorul să-l aducă mai aproape de Sine. Acest lucru este evident din exemplul de mai sus, unde tatăl său, adică Creatorul, a subminat groapa din interior - adică, Creatorul i-a dat gânduri și dorințe să se roage Lui - iar apoi fiul regelui «a subminat-o din exterior». Aceasta înseamnă că poporul lui Israel este «fii ai Regelui» și este «în afara palatului», dar a dorit să se apropie de Creator, adică să intre în palat. Dar Creatorul începe întotdeauna primul.