Milă

Cartea Zohar vorbește despre milă: «Abia după Avram a fost numit Avraam, căci anterior fusese necircumcis, dar acum era circumcis și, fiind circumcis, s-a reunit cu Creatorul.» Și astfel, Avraam a început să fie numit cu litera suplimentară «hei». După cum este scris: «Aceasta este ordinea în care au fost create - cerurile și pământul», iar aceasta ne învață că au fost create - «hei», iar toate semnele numelui semnifică faptul că, de dragul lui Avraam, care semnifică calitatea milei, lumea a fost creată. (În ebraică, cuvintele «i-a creat» și «Avraam» constau din aceleași litere. – Nota traducătorului.)

Și întreabă mai departe: care este semnificația numelui lui Avraam? Și el răspunde: o aluzie la milă. Și lumea a fost creată de dragul milei. Și nu există nicio contradicție între una și alta, căci totul se reunește într-unul. Și asta înseamnă că, dacă mila este prezentă în lume, sfințenia este prezentă și în ea. Aici, în lumea noastră, însă, este opusul și, prin urmare, există două concepte - mila și Shechinah - care sunt în esență unul, iar această lume a fost creată pentru milă, precum și pentru sfințenie. Și trebuie să înțelegem esența conceptului de milă, de ce lumea a fost creată exclusiv de dragul ei.

Este important să înțelegem că conceptul de milă se referă la relațiile dintre oameni. Și pentru ca o persoană să arate milă față de alta, Creatorul a creat toate lumile superioare și tot ce locuiește în ele, totul pentru ca Ruben să poată arăta milă față de Șimon și așa mai departe. Dar ce înseamnă asta pentru Creator? Este oare posibil să spunem așa ceva? Și în acest sens, trebuie să înțelegem esența milei, pentru care a fost creată lumea.

Se știe că scopul creației este dorința Creatorului de a-Și încânta creațiile. Și dacă da, atunci de ce există o întrebare despre versetul «ordinea creației lor - cerurile și pământul»? Are două interpretări: una se referă în esență la Shechinah, cealaltă la Avraam, semnificând calitatea milei.

Trebuie menționat că sintagma «le-a creat» explică doar modul de atingere a scopului creației. Aceasta înseamnă că creațiile trebuie să atingă senzația de plăcere în toată perfecțiunea sa, adică, astfel încât, în timp ce se bucură de ea, să nu experimenteze niciun disconfort, cunoscut sub numele de «rușine». Și pentru a remedia acest lucru, a fost introdusă o restricție, o interdicție de a se bucura de plăcere de dragul ei în sine. După cum spune Ari: «Să știți că înainte de a fi create toate creațiile, exista doar o lumină simplă, infinită, care umplea toată creația. Și nu exista niciun spațiu liber, neumplut... Și când Creatorul a conceput ideea de a crea lumi și creaturile care le locuiesc, dezvăluind astfel perfecțiunea Sa, El S-a redus pe Sine.».

Constatăm că ascunderea plăcerilor spirituale a fost făcută cu un scop precis: dacă măreția Creatorului ar fi dezvăluită tuturor celor din această lume, cine ar vrea să se angajeze în activități banale în timp ce este martor la imensele plăceri ale lumii spirituale? La urma urmei, o persoană poate doar să dobândească o perspectivă asupra a ceea ce a fost deja experimentat în trecut.

Să presupunem că o persoană își poate imagina că cel mai important lucru pe care l-a experimentat a fost atunci când a simțit cât de importantă este spiritualitatea pentru ea. Și observându-se pe sine, precum și întreaga lume, a văzut cât de inutil și fără scop trece timpul. Dar când se afla într-o stare exaltată, toți erau în ochii ei ca niște copii mici care se jucau cu jucării.

De exemplu, vedem uneori un copil luând o frânghie, punând-o pe umărul altuia și spunând: «Tu vei fi calul, iar eu voi fi călărețul». Și apoi cei doi se bucură de jocul lor. Și dacă le spui acestor copii: «Vă jucați cu lucruri imaginare; nu sunteți cu adevărat un cal, iar el nu este călăreț», nu vor înțelege despre ce vorbiți.

Așa este și cu un om care își imaginează vremea când se afla într-o stare exaltată: îi trata pe ceilalți oameni, ocupați doar cu probleme materiale, ca un adult care se uită la copii jucându-se.

Ce ne lipsește pentru a lucra pentru Creator? Doar revelația evidentă a acestei plăceri spirituale. Și cine nu și-ar dori astfel de plăceri?! Și ce persoană ar vrea să trăiască într-un coteț de găini, scoțând din gunoi ca găinile, fiind în același timp fericită și mulțumită, când este capabilă să se bucure ca oamenii? Aceasta înseamnă să se bucure de ceea ce aduce bucurie oamenilor, nu de ceea ce le face plăcere animalelor. Dar toate acestea se aplică momentului în care recunosc diferența dintre stilul de viață al oamenilor și cel al animalelor.

Totuși, în perioada de ascundere, când o persoană nu vede o altă viață în lume, ci doar ceea ce se bucură fiecare în această lume, când vede oameni renunțând la plăcerile materiale de dragul vieții spirituale, îi privește ca pe niște copii proști, cărora le lipsește complet inteligența, când copiilor mici li se dau lucruri serioase cu care să se joace, iar ei le aruncă, luând în schimb jucării goale.

În același fel, cineva s-ar putea bucura de lucruri materiale, dar le aruncă pentru plăceri spirituale, care pentru ele sunt ceva inutil, fără valoare. Totuși, toate acestea se datorează ascunderii plăcerilor spirituale.

Acum, să examinăm cele două înțelesuri ale expresiei «i-a creat». Primul este mila, iar al doilea este Shechinah. Și au întrebat: a fost într-adevăr de dragul milei create atât această lume, cât și cea următoare? Dar, așa cum am explicat mai sus, scopul creației este de a încânta creaturile și este imposibil ca această încântare să se manifeste înainte de a putea fi primită cu intenție altruistă. Dacă da, atunci este imposibil ca acest scop să-și atingă întregul potențial.

Și, prin urmare, este necesar să explicăm sintagma «i-a creat» - adică, cu ajutorul lor, scopul creației va fi atins, dar fără ei, scopul creației nu ar fi fost îndeplinit. Și, prin urmare, se mai spune «în Avraam», adică în calitatea milei, prin faptul că, arătând milă, ei pot atinge o dorință altruistă «de dragul Creatorului» și, prin aceasta, pot primi cea mai înaltă plăcere. Aceasta se numește a primi de dragul dăruirii.

Și Baal HaSulam scrie despre asta în Introducerea sa la Cartea Zohar: «La momentul creării lumii, Creatorul le-a spus îngerilor: »Să facem om după asemănarea noastră«. Iar Mila a răspuns: «Vom face, căci el este un practicant al milei». Adevărul a spus: «Nu vom face, căci el este plin de minciuni» și așa mai departe.«

Și se explică acolo că mila a spus: «Să facem așa, pentru că omul face binele», deoarece poruncile de a săvârși fapte milostive vor trezi inevitabil dorințe altruiste în om și, astfel, acesta se va corecta treptat până la punctul de a putea îndeplini toate poruncile cu intenție pur altruistă. Și apoi, în cele din urmă, își va atinge inevitabil scopul - să acționeze doar în numele Creatorului. Acesta este motivul pentru care mila a cerut crearea omului.

Constatăm că sintagma «i-a creat» înseamnă că crearea lor este doar un mijloc, nu un scop. După cum știm, scopul Creației este de a încânta creaturile. Și acesta este un sfat despre cum să ne asigurăm că creaturile își pot atinge scopul - adică, să primească cea mai înaltă plăcere. Acest lucru necesită atingerea similarității în calitățile celui care dăruiește și ale celui care primește. Atâta timp cât sunt opuse în calitățile lor, nu au nicio șansă să primească această plăcere.

Și prin urmare, se afirmă că acest mijloc este mila, pe care cineva o face altuia și astfel devine demn de dorințe spirituale altruiste, prin care cineva poate primi tot binele și plăcerea care se află în planul creației.

Și un altul susține că «i-a creat» înseamnă că nu separă aceste concepte, iar aici există o aluzie la Malchut, adică Shechina, desemnată prin litera «hei» din cuvântul «i-a creat», care, așa cum a spus Ari, este o aluzie la cele cinci partzufim (valoarea numerică a literei «hei» este 5) în lumile Atzilut și BYA.

Din aceasta găsim o explicație pentru litera «hei» din cuvântul «i-a creat»: se referă la Shechina, care a primit corecția numită «combinarea proprietăților judecății și milei». Adică, Malchut, care este proprietatea judecății și rădăcina întregii creații, este dorința de a primi și trebuie să primească toată bunătatea și plăcerea conținute în planul creației. Dar, ca urmare a corecției numite «combinarea proprietăților judecății și milei», a fost creată o interdicție privind utilizarea dorinței de a primi de dragul propriu până când aceasta poate fi corectată la intenția «de dragul Creatorului». Aceasta se numește proprietatea judecății și a restricției.

Existența lumii este imposibilă fără această corecție, numită «recepție cu intenție altruistă». Altfel, revelarea celei mai înalte încântări ființelor create este imposibilă din cauza judecății și restricției create pentru a corecta lumea. Totuși, cum putem transforma natura noastră egoistă într-una altruistă? Acesta este motivul pentru care a fost creată o corecție, numită combinația proprietăților lui Malchut - dorința de a primi - și Bina - dorința de a dărui. Și numai cu ajutorul ei, creația își poate transforma intenția egoistă pentru sine într-o intenție pentru Creator.

Introducerea la Înțelepciunea Cabalei afirmă: «Inițial, Creatorul a intenționat să creeze această lume cu atributul judecății, dar apoi a văzut că existența unei astfel de lumi era imposibilă. Apoi i-a adăugat atributul milei...» «Existența lumii este imposibilă» înseamnă că o persoană creată într-o astfel de stare nu ar avea nicio modalitate de a atinge intenția de a dărui. Prin urmare, El a adăugat atributul milei, rezultând scântei din Bina - dorința de a dărui - adăugate la Malchut - dorința de a primi.«.

Constatăm că mijlocul de atingere a scopului creației, «de a încânta creaturile», este diminuarea calității judecății găsite în Malchut și înlocuirea acesteia cu calitatea milei. Așa cum s-a menționat mai sus, Kli-ul primirii, la rădăcina sa, este unit cu calitatea dăruirii, numită milă.

Din aceasta înțelegem ce afirmă Cartea Zohar: «Nu există nicio contradicție între ele, căci totul este unit». Aceasta înseamnă că, dacă mila este prezentă în lume, și Shechina este prezentă acolo. Și invers. Această lume a fost creată atât pentru mila, cât și pentru Shechina.

Cu alte cuvinte, atât calitatea milei, cât și Shechinah, corectată prin milă, au fost create cu un singur scop - ca prin ele, omul să poată atinge scopul creației, care este dorința Creatorului de a-Și încânta creaturile. Și astfel se spune: «Dacă nu există milă, atunci nu există Shechinah».

Explicația pentru aceasta este că, dacă lumea nu este corectată prin calitatea milei, adică dacă creațiile nu sunt capabile să primească plăcere cu intenție altruistă, atunci Shechinah nu este prezentă și, prin urmare, corecția din Malchut, numită «combinarea categoriilor de milă și judecată», este zadarnică. Dar dacă mila este prezentă în lume, adică dacă Malchut este corectată prin ea, atunci acesta este un ajutor în atingerea scopului creației.

Totuși, trebuie să înțelegem de ce Malchut este numită «Șechina». Baal HaSulam a explicat ce este scris în Cartea Zohar: «El este Șochen și El este Șechina». Locul revelației Creatorului se numește Șechina. Prin urmare, o persoană trebuie să se roage constant pentru a i se acorda calitatea credinței. Totuși, dacă o persoană știe că îi lipsește credința în Creator, atunci cui se roagă? La urma urmei, numai atunci când cineva crede în Creator poate spune că Îi cere ceva.

Acest lucru poate fi explicat prin exemplul a ceea ce se spune în «Introducere la Talmud Eser Sefirot»: «Cine își are Tora lui – aceasta este credința lui». La urma urmei, atitudinea unei persoane față de studiul Torei dezvăluie măsura credinței sale în Tora. Este ca și cum o persoană ar împrumuta o anumită sumă de bani, în funcție de măsura credinței sale. Suma acestei sume este determinată de măsura credinței sale: dacă își poate încredința prietenului un șekel, jumătate din averea sa sau tot ce are, fără nicio îndoială – doar în acest ultim caz credința sa este considerată completă; în caz contrar, este parțială, în grade diferite.

Din aceasta vedem că credința poate fi incompletă. Dacă o persoană are o credință parțială, atunci se poate spune că îi cere Creatorului să o ajute să atingă o credință completă.

Este imposibil să obții credința deplină până când nu ai atins aceleași calități ca și Creatorul. Prin urmare, toate aceste corecții menționate mai sus - «El le-a creat» - sunt necesare:

1) Cu ajutorul proprietății milei, pentru a realiza coincidența proprietăților cu Creatorul – nivelul lui Avraam.

2) Atributul Creatorului este Shechina. Malchut - dorința de a primi - include și atributul milei - dorința de a dărui - și astfel, prin aceasta, o persoană poate atinge atributul dăruirii. Atunci Scopul creației, «Să încânte creaturile», va fi împlinit.