Scrisoarea 47, 1927, p. 142

Roadele înțelepciunii: Scrisori, p. 142

Astăzi am ajuns la mine cuvintele scrisorii tale și văd un lucru în ele: marea ta teamă că nu m-aș distanța de tine nici măcar un fir de păr.

Totuși, întipărită asupra celor care vin pe această lume este permisiunea... de a atrage adevărata abundență într-o altă direcție. Și această frică enormă trebuie îndreptată către tine însuți, asigurându-te că inima ta nu se va îndepărta niciodată nici măcar un fir de păr de la mine - în loc să te temi că inima mea s-ar putea îndepărta de tine și să încerci să repari ceea ce este perfect și nu va fi niciodată rupt, ignorând locul rupt, care va rămâne deteriorat. Știam că aceste cuvinte îți vor fi neclare și că nu le vei înțelege sursa și, într-un moment de bucurie, s-ar putea să te gândești la altceva, Doamne ferește.

Inima mă doare pentru tine, draga mea, tânjind să-ți alin gâtul cu o picătură de adevăr, a cărui slujire nu este considerată o datorie în niciunul dintre cele 613 organe care alcătuiesc corpul omenesc. De câte ori ai aflat asta de pe buzele mele și totuși, de fiecare dată când îți aduc un cuvânt de adevăr, mă lupți cu toată puterea ta.

Natura spiritualului este de așa natură încât cel care s-a contopit cu Creatorul se simte departe de el, se îndoiește și este chinuit de acest lucru și face tot posibilul pentru a realiza contopirea.

La urma urmei, înțelepții simt opusul celui care nu aspiră la uniunea cu Creatorul, ci se simt satisfăcuți și împliniți pentru că nu s-au obosit să facă corecția numită dorință și dorință, căci «nebunul nu simte». Și acest lucru este similar cu modul în care esența unei persoane oarbe din naștere nu poate fi explicată cuiva fără a-i face ochii capabili să vadă lumina. Înțelege și vei înțelege.

Ți-am scris deja că te înșeli spunând că te-am părăsit. Trebuie să înțelegi că tu ai fost cel care m-a «părăsit». Și crede-mă, ochii și inima mea sunt mereu alături de tine, indiferent de distanță și timp, și dacă nu ai avea nevoie de cineva care să te asculte, ai vedea asta cu propriii tăi ochi. Dimpotrivă, despărțirea de tine material poate avea un efect mai imediat. Și, sincer, speram și încă sper că vei înțelege mai mult.

Și nu vă învinovățesc, căci am simțit atmosfera Ierusalimului când eram printre voi și cu atât mai mult când sunt ascuns de voi. De aceea, ți-am creat un program care îți va permite să-ți menții starea actuală și să nu dai înapoi. Iar singurul și cel mai important lucru în această privință este unitatea camarazilor.

Și promisiunea mea fermă pentru tine este această iubire. Îți voi aminti de tot ce ai nevoie. Și dacă tu, în ciuda a tot, vei respecta acest lucru, fără îndoială vei avansa, dobândind din ce în ce mai multă putere, ridicându-te tot mai sus, așa cum ți-am promis mai devreme.

Dar cum te pot ierta pentru că scara coborâtă la pământ este goală, fără nimeni care să se urce pe ea? În loc de «Astăzi!», spui «Mâine». Dar te rog spune-mi, ce vei câștiga din iertarea mea? Atunci voi ști și îți voi răspunde. Nu dau sentințe și nu dau legi; înțelege bine asta. Și dacă m-aș fi temut că acesta ar fi un pas înapoi, nu aș fi plecat, căci mi-a fost foarte greu și cât de mult sufăr din cauza timpului lung... Dar sufletul meu suferă nemăsurat și în egală măsură, ca să nu mai vorbim de faptul că te-am urmat. Am prevăzut acest lucru și am spus că trebuie corectat, chiar înainte de a se lua măsuri.

Și astfel vă reamintesc încă o dată de eficacitatea iubirii tovărășești — întotdeauna, în orice moment. «Dreptul nostru de a exista depinde de ea, iar adevărul succesului nostru, care ne este aproape, se măsoară prin ea.».

Așadar, abandonați toate preocupările voastre imaginare și gândiți-vă doar la cum să vă uniți inimile într-una singură. Găsiți o modalitate de a face acest lucru, iar zicala «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți» se va împlini în mod clar în voi. Atunci veți trăi într-o iubire care va acoperi toate neajunsurile. Și, din moment ce mă rog, faceți aceasta. Începeți să vă uniți în iubire adevărată și veți vedea - «chiar și palatul o va gusta». Și nimic nu mă va despărți de Tine și este de ajuns pentru cel ce înțelege.

Și în neglijarea ta față de rugăciune, știu și simt soarta și durerea ta. Și dacă n-aș fi văzut întinderea acestei pagube, care nu va fi diminuată de dreptatea cauzei, n-aș spune nimic.