Scrisoarea 6, 1921, p. 14 (Legenda țarului și a fiului său)
Cartea «Roadele înțelepciunii. Litere», p. 14
Pregătesc de mult timp două scrisori pentru tine, dar pur și simplu nu am reușit să le trimit. . Ca să-ți spun adevărul, vreau să te văd înainte să plec.
Acum voi considera o onoare să vă las să gustați «stropii de nectar de miere».
Este scris: «Ucigașul va pierde toate cuvintele mele ca și cum ar fi fost scurse, iar mincinosul Îl va pângări pe Creator.» Aceasta este ca Regele care și-a atras fiul la sine ca să-l învețe căile regalității și să-i arate întregul pământ, atât pe cei care îl urau, cât și pe cei care îl iubeau.
Și țarul i-a dat fiului său o sabie din comorile sale ascunse - și o proprietate miraculoasă în acea sabie: când sabia apare în fața dușmanilor, aceștia vor cădea instantaneu la pământ în fața ei, ca o grămadă de gunoi - astfel încât fiul țarului să meargă și să cucerească multe state și să ia în stăpânire ceea ce au.
Într-o zi, Regele i-a spus fiului său: «Mă voi sui în turn și mă voi ascunde acolo. Tu vei moșteni Tronul Meu și vei domni peste întregul pământ cu înțelepciune și putere. Iar pentru tine, acest scut, care până în ziua de azi a fost ascuns în locurile secrete ale regatului, și niciun dușman care urzește răul nu-ți va putea face rău atâta timp cât acest scut este în posesia ta.».
Și regele și-a pus jos sabia, a pus-o împreună cu scutul și i-a dat-o fiului său. Regele însuși s-a urcat în turn și s-a ascuns acolo.
Dar fiul țarului nu știa că sabia și scutul erau legate. Și, din moment ce scutul nu însemna nimic pentru el, nu l-a protejat, iar scutul i-a fost furat, și odată cu el și sabia.
Și când dușmanii au auzit că fiul regelui conducea țara și că sabia și scutul său fuseseră furate, au devenit imediat curajoși și încurajați. Au început să lupte cu el până când a căzut în mâinile lor, împreună cu nenumăratele sale bogății. Și acum, că dușmanul lor era în mâinile lor, și-au revărsat asupra lui toată furia răzbunării lor. Și i-au cerut tot ce li se făcuse în zilele domniei Tatălui lor. Și zi după zi l-au măcelărit.
Și fiul regelui s-a simțit rușinat înaintea tatălui său, căci nenorocirea tatălui său îl durea mai mult decât propria sa nenorocire. Și i-a venit un gând și s-a hotărât să facă o sabie și un scut ca cele dintâi, pentru a-i face pe plac tatălui său și a-și demonstra înțelepciunea și puterea.
Și a făcut întocmai o sabie, ca sabia cea dintâi, și a făcut și un scut, tot ca cel dintâi.
Și când armele pe care le pregătise pentru război erau deja în mână, a strigat către Tatăl său, care era în vârful turnului: «Fii mândru de mine, căci un fiu înțelept îi va aduce bucurie Tatălui său» și așa mai departe. Dar în timp ce striga către Tatăl său, dușmanii săi au înaintat și l-au lovit în creier și în ficat. Și pe măsură ce își întețeau loviturile, el a devenit mai puternic și s-a abținut, astfel încât Tatăl său să înceteze să se mai mânie. Și a strigat: «Acum nu mă tem de nimic. Și cine se poate lupta cu mine când sabia și scutul tău sunt în mâna mea?».
Dar, oricât de mult se laudă, dușmanii săi își înmulțesc loviturile și rănile. Pietre și bețe zboară spre capul lui, iar el sângerează. Se străduiește să-și ridice capul, ridicându-l maiestuos, ca unul puternic în spirit, pentru a-i arăta Tatălui său că nu se va teme de nimic și că dușmanii săi sunt ca praful în fața puterii sale, căci sabia sa rămâne neschimbată, iar scutul său stă neclintit.
Și aceasta este ceea ce se înțelegea prin cuvintele «El va împrăștia cuvintele Mele ca și cum ar picura...» Asemenea unei maimuțe unui om – cei care creează o sabie cu propriile lor corpuri, asemănând-o cu lucrarea Creatorului. Dar asta nu este tot; ei vor să se laude cu această meșteșugărie, așa cum Creatorul este mândru de creația Sa. Și despre ei se spune: «...ucigașul și înșelătorul îl vor pângări pe Creator», căci el creează un scut cu fapte omenești și se laudă că nu simte nicio durere – și prin aceasta, de asemenea, îl pângărește pe Creator. Adică, întoarce ceea ce posedă împotriva sa, căci pretinde că este posesorul înțelepciunii și al puterii și nu se va teme de nimic, în timp ce, în același timp, este plin de minciuni și cerșește tot felul de trucuri – aceasta îl pângărește pe Creator.
Totuși, toată perfecțiunea este conținută în misterul sfântului Nume «Dumnezeul meu este dreptatea mea», atunci când cu fiecare fibră a sufletului său înțelege că locul «manifestării prezenței Creatorului» este acolo unde se află «dreptatea și adevărul». Această cunoaștere este absolută: căci toate gândurile sale, unite în el, devin drepte și adevărate și îi este clar că nimeni în lume nu a făcut vreodată un singur pas rău în asemănare absolută, așa cum nimeni nu poate avansa prin propriile eforturi nici măcar un singur pas adevărat. Și aceasta este suficient pentru cel care înțelege.
Și deși exact asta crede toată lumea, pentru a dobândi cunoaștere, ei trebuie să-și concentreze toată atenția asupra inimii, astfel încât aceasta să devină «învățătura lor principală». La urma urmei, revărsarea unei inimi credincioase și adevărate față de Creator este capabilă să dezvăluie lumii această minte ca ceva simplu și obișnuit, ale cărui nevoi se află în inimă.
Și aceasta este esența a ceea ce se spune: «și l-au întrebat de acolo pe Creator, Făcătorul lor, și au ajuns la El». Acest lucru este conținut și în binecuvântarea: «Bine, făcând bine", unde este El - «făcând bine” »urmați-mă«, căci adevărata înțelegere a Creatorului se bazează pe manifestarea fericirii și a plăcerii, motiv pentru care este numit »Bine«, iar acest Nume este revelat fiecărei persoane. Acesta este Numele - »Creatorul, care are milă de mine”. Dar, datorită ușurinței cu care este perceput, nu a rămas singurul nume pentru întreaga creație.
Însă, de-a lungul întregii lucrări din exil și în împlinirea Torei, Numele sfânt «Creatorul meu este dreptatea mea» este revelat vizibil fiecărei părți a sufletului celor care lucrează pentru Creator. Adică, în realitate, nimic rău nu a existat vreodată, nici măcar pentru cea mai scurtă clipă. Și acesta este secretul «Celui care face binele». Iar secretul ascuns al «Creatorul este Unul și Numele Lui este Unul» este un concept clar și simplu pentru cei a căror stare este perfectă.
Yehuda Leib
Toate articolele
- Scrisoarea 1, 1920 (Pilda slujitorului)
- Scrisoarea 2, 1920, p. 30
- Scrisoarea 3, 1920, p. 37
- Scrisoarea 5, 1921, p. 11
- Scrisoarea 6, 1921, p. 14 (Legenda țarului și a fiului său)
- Scrisoarea 7, 1922, p. 17
- Scrisoarea 8, 1922, p. 19
- Scrisoarea 9, 1923, p. 43
- Scrisoarea 10, 1925, p. 48
- Scrisoarea 11, 1925, p. 48
- Scrisoarea 12, 1925, p. 55
- Scrisoarea 13, 1925, p. 55
- Scrisoarea 14, 1925, p. 57
- Scrisoarea 15, 1925, p. 60
- Scrisoarea 16, 1925, p. 61 (Dacă nu mă ajut eu, cine mă va ajuta?)
- Scrisoarea 17, 1926, p. 63 (Înaintare pe Calea Adevărată)
- Scrisoarea 18, 1926, p. 67 (Unde sunt gândurile unui om, acolo este și el)
- Scrisoarea 19, 1927, p. 70 («Creatorul este umbra ta»)
- Scrisoarea 20, 1927, p. 74
- Scrisoarea 21, 1927, p. 75
- Scrisoarea 22, 1927, p. 76
- Scrisoarea 23, 1927, p. 78
- Scrisoarea 24, 1927, p. 80
- Scrisoarea 25, 1927, p. 81 (Pilda fiului bogatului)
- Scrisoarea 26, 1927, p. 85
- Scrisoarea 27, 1927, p. 91
- Scrisoarea 28, 1927, p. 94
- Scrisoarea 29, 1927, p. 95
- Scrisoarea 30, 1927, p. 100
- Scrisoarea 31, 1927, p. 101
- Scrisoarea 32, 1927, p. 106
- Scrisoarea 33, 1927, p. 108
- Scrisoarea 34, 1927, p. 109
- Scrisoarea 35, 1927, p. 111
- Scrisoarea 36, 1927, p. 115
- Scrisoarea 37, 1927, p. 116
- Scrisoarea 38, 1927, p. 116 (Principalul lucru este efortul)
- Scrisoarea 39, 1927, p. 118
- Scrisoarea 40, 1927, p. 123
- Scrisoarea 41, 1927, p. 125
- Scrisoarea 42, 1927, p. 126
- Scrisoarea 43, 1927, p. 128
- Scrisoarea 44, 1927, p. 130
- Scrisoarea 45, 1927, p. 132
- Scrisoarea 46, 1927, p. 140
- Scrisoarea 47, 1927, p. 142
- Scrisoarea 48, 1927, p. 144
- Scrisoarea 49, 1927, p. 145
- Scrisoarea 50, 1927, p. 146
- Scrisoarea 51, 1927, p. 148
- Scrisoarea 52, 1928, p. 151
- Scrisoarea 53, 1928, p. 155
- Scrisoarea 54, 1928.
- Scrisoarea 56, 1932.
- Scrisoarea 57, 1935.