Scrisoarea 7, 1922, p. 17

Roadele înțelepciunii: Scrisori, p. 17

Către adevăratul prieten al inimii mele... slava numelui său este splendoarea mea...

Din a noua zi a lunii Elul până în a doua zi a Hanuka, timp de aproape patru luni, am așteptat, sperând să mă bucur de roadele condeiului tău. Și acum, în sfârșit, o scrisoare lungă, plină de metafore și aluzii, se află în fața mea, dar nu găsesc nimic substanțial în ea - nici măcar cel mai mic detaliu, precum praful pe care îl ridică o vulpe când merge pe un câmp arat. Ce cusur ai găsit la mine care mă face nevrednic să te întreb despre treburile tale, chiar dacă știi cât de mult mă preocupă acestea?

Mă întreb și eu de ce nu ai acordat atenție înțelegerii noastre ca scrisorile tale să nu fie acoperite cu straturi de metafore, care mă derutează complet prin diversitatea lor până când te pierd din vedere printre ele.

Vă rog, de dragul Creatorului, de acum înainte, ori de câte ori îmi trimiteți vreun mesaj, să-l scrieți cu atenție și să-l prezentați simplu, așa cum s-ar vorbi cu cineva unul altuia, nu cu un profet. O persoană transmite un mesaj cu fidelitate, astfel încât interlocutorul să nu poată abate sau chiar să se îndoiască de sensul a ceea ce spune. Accentul nu ar trebui să fie pus pe stilul înalt, ci pe ușurința explicației, și, cel mai important, nu intercala prezentarea cu metafore sau aluzii - la urma urmei, conversația nu este cu un străin... Și străinii și cei din afară nu au acces în casa mea.

Când îmi scrieți despre noi interpretări ale Torei, explicați-mi-le fără jargon sau clișee familiare din cărți - folosiți doar limbajul comunicării umane. Și eu exprim cu meticulozitate problemele ridicate în limbaj colocvial, în concordanță cu propriile mele percepții, cu cea mai mare simplitate, căci aceasta este cea mai scurtă și mai adevărată cale către descoperirea adevăratei esențe.

La urma urmei, dacă îmi îmbrac cuvintele în titluri de cărți, se trezește în mine dorința de a descoperi gândurile exprimate în cărți. Atunci, în mod firesc, mintea mea este smulsă de la scopul călătoriei mele - am testat și dovedit deja acest lucru. Mai mult, când descopăr o indicație a drumului meu în metaforele cărților, bucuria mea de a asezona minciunile cu adevăr crește. Prin urmare, atunci când îmi propun să clarific ceva necesar, voi fi extrem de atent să nu consult cărți - atât înainte, cât și după. De asemenea, evit metaforele atunci când scriu, pentru a păstra întotdeauna puritatea, căutând cuvântul potrivit fără amestec sau ajutor de factori externi. Abia atunci se poate savura delicatesa...

Yehuda Leib