Scrisoarea 10, 1925, p. 48
Roadele înțelepciunii: Scrisori, p. 48
...principalul lucru cu care ne confruntăm astăzi este unitatea camarazilor noștri și trebuie să depunem toate eforturile pentru a realiza acest lucru, deoarece unitatea poate acoperi toate neajunsurile noastre.
Se spune: «Dacă un elev coboară în exil, profesorul său este și el exilat». Dar cum pot forțele malefice să împiedice un elev și să-l arunce în exil spiritual dacă este conectat la profesorul său? (Aceasta implică faptul că profesorul este un adevărat Kabbalist.) Acest lucru se datorează faptului că, în timpul căderii unui elev, i se pare că și Rav-ul său este într-o cădere, ceea ce este adevărat, deoarece nu poate primi niciun ajutor de la Rav-ul său, deoarece ajutorul poate fi obținut doar în măsura în care percepe măreția și puterea Rav-ului său. Prin urmare, Rav-ul său este acum jos și slab. În conformitate cu opinia sa despre Rav-ul său, la fel și Rav-ul său cade odată cu el.
Începutul exilului egiptean începe cu faptul că: ... «Un nou rege s-a ridicat în Egipt, care nu-l cunoștea pe Iosif», iar aceasta înseamnă că o nouă putere s-a revelat în mintea tuturor, o nouă putere apropiată, deoarece au căzut de la nivelul anterior conform principiului «Dacă un elev merge în exil, și profesorul său este exilat» și, prin urmare, «nu-l cunoștea pe Iosif», adică nu l-a înțeles așa cum și-l imagina.
Și de aceea l-au înfățișat pe Iosif în imaginația lor ca fiind similar cu ei înșiși și, prin urmare, «nu l-au cunoscut pe Iosif», iar aceasta a început perioada sclaviei, pentru că dacă nu ar fi fost așa, atunci cel drept i-ar fi protejat și nu ar fi simțit sclavia și exilul.
Și din moment ce am dobândit revelația înțelepciunii, fiindcă mi-a fost acordată doar prin eforturile trecute în interacțiunile mele prin constrângere – se dovedește că fără lașon de-nukvah («limbajul lui Nukvah»), care conține calitatea miraculoasă a efortului, el nu ar fi realizat nimic. Și, bineînțeles, este dezvăluit în prealabil că până și interacțiunile forțate erau interacțiuni bazate pe iubire și afecțiune. Priviți cu atenție. Acesta este sensul cuvintelor: «instruire blândă în limba ei».» [Scripturi, Proverbe 31:26.] Tocmai «în limba ei», și nu în alta.
Să revenim la subiectul în discuție. Primul semn a fost că, atunci când Moise a apucat coada șarpelui, aceasta s-a transformat într-un toiag în mâna lui. [Și Dumnezeu i-a zis: «Ce ai în mână?» Și Moise a răspuns: «Un toiag.» Și Dumnezeu a zis: «Aruncă-l la pământ!» Și Moise l-a aruncat la pământ și s-a transformat într-un șarpe, iar Moise a fugit de el. Dar Dumnezeu a zis, întorcându-se către Moise: «Întinde-ți mâna și prinde-l de coadă.» Și Moise și-a întins mâna și a prins șarpele, și acesta s-a transformat într-un toiag în mâna lui (Tora, Shemot, 4:2-4:4).] Aceasta înseamnă «întoarcerea de la tremur» conform principiului «ea își deschide gura cu înțelepciune».» [Scripturi, Mishlei, 31:26.] Din momentul în care este stabilită mai jos, iar Klipa este respinsă și nu se mai întoarce, începe rădăcina revelației Celei Mai Înalte înțelepciuni (chochma ilaa).
Și în al doilea semn se află secretul și rădăcina întoarcerii din iubire. Când Moise, în devoțiune supremă, își pune mâna la sân [Și Dumnezeu i-a zis din nou: «Pune-ți mâna în sânul tău!» Și și-a băgat mâna în sânul său și a scos-o afară, și iată, mâna lui era leproasă, ca de zăpadă. Și a zis: «Pune-ți mâna înapoi în sânul tău!» Și și-a băgat mâna în sânul său și a scos-o afară, și iată, se făcuse din nou trup (Tora, Shemot, 4:6-4:7).], învățătura blândă este revelată pe limba ei - și în niciun alt fel.
Uită-te cu atenție la aceste lucruri. Chiar trebuie să scoți mâna din sân, deoarece «sânul» este indicat de expresia: «Eu sunt Dumnezeu... Și să nu ai alți dumnezei afară de Mine».» [Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. (Tora, Shemot, 20:2-20:3)] Îndepărtarea mâinii semnifică «răspândirea cunoștințelor». Dacă, în timp ce întinzi mâna pentru a răspândi aromele și secretele Torei, cineva își amintește bine rădăcina acesteia, se străduiește să nu-i altereze aroma și vede beneficiul în a îndepărta mâna de la sân - într-un astfel de caz, legea și judecata sunt legate între ele ca două persoane apropiate și inseparabile. Atunci abundența își urmează cursul potrivit.
Din aceasta, este clar sensul cuvintelor «Și-a băgat mâna în sân». Ele semnifică acceptarea legii, ca în cuvintele «și a scos-o». Astfel, el intenționează să continue răspândirea cunoștințelor și nu se întărește, astfel încât să se unească și cu rădăcina, care este numită aici «sân». Apoi are loc următoarele: «Și iată, mâna lui era acoperită de lepră, ca de zăpadă». Jonathan Ben Uziel [Înțeleptul, un elev al lui Hillel] dă această interpretare: «Și aceasta este mâna lui închisă». Adică, sursele abundenței au fost închise, iar singurul remediu este să o întărească din nou. «Și și-a pus mâna la loc la sân», acceptând legea. Și apoi «a scos-o din sân și iată - se făcuse din nou trup». Înțelesul este că legea este conectată și se unește odată cu îndepărtarea mâinii - legea și judecata sunt unite. Apoi, cursul vieții și abundența revin la cursul lor anterior.
Se spune despre aceasta: «Și se va întâmpla: dacă nu vor crede... glasul primului semn» [Tora, Shemot, 4:8.] atunci își va scoate mâna din sân, fără lepră. «Atunci vor crede glasul celui de-al doilea semn.» [Tora, Shemot, 4:8.] Căci vor vedea că, după ce și-a scos mâna din sân, s-a însănătoșit din nou.
Iar semnificația celui de-al treilea semn este profundă. [«Și se va întâmpla: dacă nu vor crede aceste două semne și nu vor asculta de ce spui, atunci vei lua apă din Nil și o vei turna pe uscat - și apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe uscat» (Tora, Shemot, 4:9)] Căci Nilul este zeul Egiptului, iar Faraon este zeul Nilului, care a zis: «Nilul meu este al meu și m-am făcut pe mine însumi» [Profeți, Ezechiel, 29:3.] După cum am spus deja, Faraon fură pentru sine toată abundența care coboară deasupra capului lui Israel.
Totuși, el a dat lui Israel extractul din abundența stricată, iar acest extract, dat de Faraon, se numește «Nil». Este o băutură pentru toți locuitorii Egiptului și se numește «pâinea leneviei», după care nu este nevoie de niciun efort. Prin urmare, a apărut teama că, după eliberarea lor din Egipt, fiii lui Israel vor suferi o pierdere din pâinea cerului. [Vezi Psalmii 79:24, 79:25: «A făcut să plouă mană pentru ei ca să mănânce și le-a dat pâine din ceruri. Omul a mâncat pâine din ceruri; le-a trimis hrană din belșug.»] Așa s-a întâmplat în pustiu, când au zis ei: «Ne aducem aminte de peștele pe care l-am mâncat în Egipt fără plată.» [Tora, Bamidbar, 11:5.] Acesta este sensul corecției exprimate în cuvintele: «Apele de pe uscat se vor preface în sânge». Căci toată lumea va vedea că este lipsită de «cei grași ai lui Israel» (mashke Yisrael – literalmente «băutura lui Israel»). [Vezi Profeți, Ezechiel 45:15.] Și apoi, din cauza aceasta, sângele Paștelui și sângele circumciziei se vor abate asupra lor. Despre aceasta este scris: «Ea veghează asupra treburilor casei sale».» [Scripturi, Proverbe 31:27.] Aceasta înseamnă că apele Nilului s-au transformat în sânge pe uscat. În acest caz, «pâinea leneverii nu mănâncă».» [Scripturi, Proverbe 31:27.] Înțelesul acestui lucru este profund și îmi voi dezvolta explicația în altă parte.
Yehuda Leib
Toate articolele
- Scrisoarea 1, 1920 (Pilda slujitorului)
- Scrisoarea 2, 1920, p. 30
- Scrisoarea 3, 1920, p. 37
- Scrisoarea 5, 1921, p. 11
- Scrisoarea 6, 1921, p. 14 (Legenda țarului și a fiului său)
- Scrisoarea 7, 1922, p. 17
- Scrisoarea 8, 1922, p. 19
- Scrisoarea 9, 1923, p. 43
- Scrisoarea 10, 1925, p. 48
- Scrisoarea 11, 1925, p. 48
- Scrisoarea 12, 1925, p. 55
- Scrisoarea 13, 1925, p. 55
- Scrisoarea 14, 1925, p. 57
- Scrisoarea 15, 1925, p. 60
- Scrisoarea 16, 1925, p. 61 (Dacă nu mă ajut eu, cine mă va ajuta?)
- Scrisoarea 17, 1926, p. 63 (Înaintare pe Calea Adevărată)
- Scrisoarea 18, 1926, p. 67 (Unde sunt gândurile unui om, acolo este și el)
- Scrisoarea 19, 1927, p. 70 («Creatorul este umbra ta»)
- Scrisoarea 20, 1927, p. 74
- Scrisoarea 21, 1927, p. 75
- Scrisoarea 22, 1927, p. 76
- Scrisoarea 23, 1927, p. 78
- Scrisoarea 24, 1927, p. 80
- Scrisoarea 25, 1927, p. 81 (Pilda fiului bogatului)
- Scrisoarea 26, 1927, p. 85
- Scrisoarea 27, 1927, p. 91
- Scrisoarea 28, 1927, p. 94
- Scrisoarea 29, 1927, p. 95
- Scrisoarea 30, 1927, p. 100
- Scrisoarea 31, 1927, p. 101
- Scrisoarea 32, 1927, p. 106
- Scrisoarea 33, 1927, p. 108
- Scrisoarea 34, 1927, p. 109
- Scrisoarea 35, 1927, p. 111
- Scrisoarea 36, 1927, p. 115
- Scrisoarea 37, 1927, p. 116
- Scrisoarea 38, 1927, p. 116 (Principalul lucru este efortul)
- Scrisoarea 39, 1927, p. 118
- Scrisoarea 40, 1927, p. 123
- Scrisoarea 41, 1927, p. 125
- Scrisoarea 42, 1927, p. 126
- Scrisoarea 43, 1927, p. 128
- Scrisoarea 44, 1927, p. 130
- Scrisoarea 45, 1927, p. 132
- Scrisoarea 46, 1927, p. 140
- Scrisoarea 47, 1927, p. 142
- Scrisoarea 48, 1927, p. 144
- Scrisoarea 49, 1927, p. 145
- Scrisoarea 50, 1927, p. 146
- Scrisoarea 51, 1927, p. 148
- Scrisoarea 52, 1928, p. 151
- Scrisoarea 53, 1928, p. 155
- Scrisoarea 54, 1928.
- Scrisoarea 56, 1932.
- Scrisoarea 57, 1935.