Ce înseamnă să ai o cupă plină de binecuvântare în munca ta?

În Zohar (capitolul Pinchas, p. 241 și în Sulam, p. 630) se spune: «Plin – se spune despre paharul binecuvântării, așa cum este scris, paharul binecuvântării Creatorului trebuie să fie plin. La fel, o persoană trebuie să fie întreagă, perfectă, așa cum Iacob a venit perfect. Și nu era niciun cusur în ea, pentru că nimic din ceea ce este defect nu se va apropia. Și litere meme-ul Aleph Lamed, în cuvânt ilem (mut)(71) împreună cu literele Cu plăcere (15) sunt literele Elokim (86). Și aceasta este egală (în valoare numerică) cu o cupă (kos), adică pei vav (86). Și, prin urmare, cupa trebuie să fie plină, deoarece acest cuvânt este opusul lui ilem, aleph damed mem (literal - muțenie, tăcere). Și veți găsi cupă masculină (plină) în gematria plină - aceasta este Cu plăcere».

Și trebuie să înțelegem:

1) Ce ne indică faptul că ei umplu paharul cu vin și este plin, ce înseamnă? «o cupă plină cu binecuvântarea Creatorului.». Înseamnă că, dacă paharul nu este plin cu vin, atunci binecuvântarea Creatorului nu poate fi împlinită.

2) Ce înseamnă că «Un bărbat trebuie să fie perfect, ca o cupă de vin»? Ce ne adaugă el, așadar, dacă paharul este deja plin cu binecuvântarea Creatorului? Și de ce ar trebui omul să fie așa? Altfel, pare ca și cum ar fi incapabil să primească binecuvântarea. Dacă da, atunci în raport cu cine este paharul binecuvântării considerat «binecuvântarea Creatorului» și de ce are nevoie paharul de o binecuvântare?

3) Și ceea ce este și mai dificil este că o persoană trebuie să fie perfectă, așa cum se spune «căci nimic cu defecte nu va fi adus aproape.». Înseamnă că cineva cu un viciu este incapabil să se apropie de Creator. Înseamnă asta că cineva căruia îi lipsește un organ nu mai este capabil să se apropie de Creator și trebuie să rămână la distanță de Creator, fără nicio opțiune, Doamne ferește?

4) Ce ne spune faptul că ilem (mut) și male (plin) sunt aceleași litere și că paharul este Elokim în gematria?

Pentru a înțelege toate acestea, este necesar să ne amintim ordinea lucrărilor pe care trebuie să le efectuăm, așa cum este menționat: «pe care Creatorul a creat-o pentru a o face.». Am vorbit de multe ori despre faptul că avem două proprietăți care sunt opuse una celeilalte.

1) Scopul creației este de a face pe plac creațiilor, adică, pentru ca creațiile să beneficieze de beneficii și bucurie.

2) Corectarea creației este ca aceasta să se străduiască să dăruiască Creatorului spre plăcerea Lui. Dorința de a primi pentru sine este dorința de a se bucura, iar această dorință este dată de Creator, și la această dorință renunță cineva, și tot ce își dorește este ca Creatorul să se bucure.

Se pare că aceste două lucruri sunt opuse unul celuilalt. De aceea, munca de a atinge această dorință, numită dorința de a-L mulțumi pe Creator și anularea dorinței pentru propriul beneficiu, este atât de dificilă. Și pentru a realiza această evadare de sub puterea dorinței de a primi, trebuie să începem cu lo lishma, adică de dragul meu. Adică, prin îndeplinirea Torei și a poruncilor, el va primi o răsplată în această lume, așa cum se spune în Zohar: «ca să aibă viață, sănătate și hrană.». Altfel, nu va avea nicio ocazie să se bucure de viața materială în această lume. Și atunci când o persoană crede acest lucru, are deja ceva care o obligă să împlinească Tora și poruncile, ceea ce înseamnă credința în recompensă și pedeapsă - adică, împlinește Tora și poruncile din frica pedepsei, sperând la recompensă.

Uneori, pedeapsa și recompensa sunt exprimate la o persoană ca pedeapsă și recompensă în lumea viitoare, când sunt prezente conceptele Grădinii Edenului și ale iadului. Și acesta este motivul care o obligă să îndeplinească Tora și poruncile. Și din moment ce «Din Lishma ajungem la Lishma», Adică, lumina Torei strălucește asupra lui. Există pedeapsă și recompensă într-o altă formă - recompensă în a fi considerat vrednic de unirea cu Creatorul. Atunci el are ocazia să simtă măreția Regelui și speră la această recompensă. Pedeapsa pentru el este atunci când se vede și se simte separat de sursa vieții, iar acesta este momentul în care își simte distanța față de Creator, iar aceasta este cea mai mare pedeapsă pentru el.

Se pare că atunci când o persoană a primit deja un anumit simț al Torei și al poruncilor, pe care i le aduce lo lishma, atunci ea începe uneori să simtă puțin din măreția Creatorului. Acest lucru duce la dorința unei persoane de a se anula în fața Lui, deoarece lumânare înaintea unei torțe. Și omul nu poate înțelege de ce vrea acum să se anuleze și să-și anuleze întreaga existență în fața Creatorului. Acest lucru îi vine ca și cum ar fi ceva natural. Adică, chiar dacă o persoană nu înțelege ce i se întâmplă acum, când vrea să se anuleze, de fapt, așa este. Și aceasta semnifică o trezire de sus, care este de neatins pentru omul însuși. Adică, conceptul de mână este o realizare, așa cum se spune, «va ajunge cu mâna». Aceasta înseamnă că o persoană nu înțelege de ce vrea cu adevărat să se anuleze în fața Lui.

Dar apoi, când trezirea dispare și o persoană începe să se străduiască să obțină autoanulare în fața Creatorului, dorind să obțină senzația pe care a experimentat-o în timpul ascensiunii sale, începe să înțeleagă cât de departe este de aceasta. Și toate organele sale se opun acestei idei - adică, să renunțe la câștigul personal și să-și concentreze toate preocupările exclusiv asupra modului de a-L mulțumi pe Creator.

Apoi vede că lumea s-a întunecat în fața ochilor săi și că nu are nicio modalitate de a primi forță vitală din ea. Și atunci își dă seama că se află într-o stare de declin și josnicie. Când vede că nimeni nu are astfel de gânduri rele, când ajunge la o astfel de cădere? Și când o persoană trebuie să creadă cu credința înțelepților că aceste gânduri vin de sus - adică, de sus vor ca această persoană să se apropie de Creator, astfel încât să experimenteze căderi, deoarece aceste căderi sunt necesare pentru ca ea să simtă nevoia ca Creatorul să o înalțe. Și faptul că o persoană trebuie să creadă cu credința înțelepților că aceste gânduri vin de sus - adică, de sus vor ca această persoană care dorește să se apropie de Creator să experimenteze căderi - este pentru ca ea să experimenteze căderi, pentru ca ea să simtă nevoia ca Creatorul să o înalțe.

Se spune despre asta: «Cel care ridică pe sărac din țărână» (Psalmul 113:7) Și tocmai atunci se simte în pustietate, adică în toate acele lucruri pe care le considera inutile, care sunt hrană pentru animalele care se hrănesc cu deșeuri, ceea ce oamenii aruncă, spunând că nu este potrivit pentru hrana umană, așa cum a spus în timpul urcării.

Însă acum, când Creatorul dorește să o aducă mai aproape, omul trebuie să simtă nevoia ei și atunci va putea găsi împlinire. Se dovedește că tocmai atunci când omul se află într-un punct slab, căutând hrană și când vede ce a realizat după tot efortul depus pentru a-și atinge dorința de a-L mulțumi pe Creator, atunci este capabil de rugăciune adevărată. Dar omul nu are întotdeauna puterea să creadă.

Dar când o persoană este deja aproape de a primi ajutor de sus, adică aproape – înseamnă că are deja un Kli, o dorință de a dărui – de acum înainte, și acesta este momentul în care vede că numai Creatorul îl poate salva. După cum spunea tatăl și învățătorul meu, Baal HaSulam: acesta este cel mai important punct în munca unei persoane, atunci când are deja o legătură strânsă cu Creatorul, pentru că vede 100% că nimic nu îl poate ajuta și numai Creatorul Însuși îl poate ajuta.

Și deși crede asta, totuși nu are întotdeauna credința că acum este momentul cel mai pregătit să primească mântuirea de la Creator, că acum este momentul în care poate fi mântuit, că Creatorul îl va aduce mai aproape. Adică, îi va da dorința de a dărui și de a scăpa de puterea iubirii de sine, care semnifică exodul din Egipt. Adică, el părăsește puterea egiptenilor, care i-au făcut pe israeliți să sufere nepermițându-le să îndeplinească lucrări spirituale. Și «Copiii lui Israel au strigat din cauza lucrării, iar strigătul lor s-a înălțat până la Creator.», și apoi Creatorul i-a salvat din exilul egiptean.

Adică, din moment ce poporul lui Israel s-a simțit înrobit și a vrut să scape de acest exil atunci când a fost înrobit de egipteni, când a ajuns în acest punct crucial - adică, când și-a simțit propria josnicie - atunci Creatorul i-a salvat din Egipt. Și sfântul Ari a vorbit despre aceasta: când poporul lui Israel se afla în Egipt, se afla deja în cele 49 de porți ale impurității. Și apoi Creatorul i-a salvat din Egipt. Aceasta înseamnă, așa cum s-a menționat mai sus, că ei ajunseseră deja în cel mai de jos punct al josniciei, sub care nu există niciunul. Și apoi Creatorul i-a salvat.

Se pare că atunci când o persoană vede cât de jos este, trebuie să creadă că acum este momentul în care Creatorul o va aduce mai aproape, iar dacă credința nu strălucește pentru ea în acest moment, atunci fuge de pe câmpul de luptă.

Se dovedește că toate eforturile sale au fost în zadar. Dar apoi este trezit din nou de sus și din nou uită ce a trăit în timpul căderii sale și din nou crede că nu va mai cădea niciodată, și astfel totul se repetă. Și o persoană are nevoie de o mare milă de sus pentru a nu fugi de pe câmpul de luptă. Și chiar dacă o persoană urmează sfatul înțelepților, care au spus: «Eu am creat spiritul rău, am creat Tora ca un condiment», – Spune că a folosit deja acest sfat de mai multe ori și nu l-a ajutat.

Și mai spune că a folosit deja sfaturile. «Ei îl ajută pe cel care a venit să se purifice», Dar e ca și cum toate aceste sfaturi nu ar fi pentru el. Dacă da, nu știe ce să facă. Și atunci vine cea mai rea stare pentru o persoană, când vrea să scape de aceste stări. Dar nu are unde să fugă. Și atunci suferă fiind prins între stările de disperare și încredere. Dar apoi persoana se întreabă – unde ar trebui să meargă?

Și atunci nu există alt sfat decât rugăciunea. Și această rugăciune este, de asemenea, lipsită de nicio certitudine. Rezultă că trebuie să ofere o rugăciune astfel încât să creadă că Creatorul aude rugăciunea și că tot ceea ce o persoană experimentează în aceste stări este spre beneficiul ei. Acest lucru nu poate fi decât dincolo de rațiune. Chiar dacă rațiunea îl îndeamnă după toate calculele sale și vede că nimic nu-l poate ajuta, trebuie să creadă dincolo de rațiune că Creatorul îl poate elibera de dorința de a primi pentru sine și, în schimb, va primi dorința de a dărui. Și apoi, când o persoană primește dorința de a dărui de la Creator, atinge perfecțiunea cu Creatorul, adică i se acordă egalitatea calităților, ceea ce semnifică unitate.

Și atunci asta înseamnă că o persoană nu are defecte. Pentru că toate defectele pe care le are o persoană sunt gândurile sale negative despre spiritual. Adică, în locul în care o persoană ar trebui să simtă importanța spiritualului, că este ceva foarte important, atunci când o persoană ar trebui să se abțină de la el, când ar trebui să aibă dragoste pentru Creator, ca urmare a dorinței sale pentru Creator, totul este opusul. Adică, simte rezistență din partea trupului. Și toate acestea se datorează lipsei de credință în măreția Creatorului. Și cum se poate apropia de Creator cu toate defectele sale? Și despre asta ne-am întrebat, că cel care are un defect nu se va apropia. Adică, nu mai are nicio opțiune să se apropie de Creator. Adică, nu despre el se spune— «și alege viața.». Poți spune asta?

Dar în lucrare, se poate spune că defectul se numește dorință, adică nevoia de credință în Creator. Într-un fel sau altul «Cine are un defect nu se va apropia» – nu va putea să se apropie de Creator. Dar este necesar să ne corectăm mai întâi viciile, adică să săvârșim fapte bune cu intenția de a câștiga credința Creatorului, care guvernează lumea ca Cel bun și făcător de bine.

Acum să clarificăm ce s-a întrebat despre scriere - ce se implică prin faptul că paharul binecuvântării trebuie să fie plin cu vin, altfel nu se numește pahar al binecuvântării. Și se spune că și omul trebuie să fie perfect în același fel. Care este legătura dintre om și pahar? Așa cum paharul trebuie să fie plin, tot așa trebuie să fie și omul perfect.

Răspuns: O cupă este un vas în care se toarnă vin. Iar vasul se numește hisaron, o nevoie, o dorință, în care intră umplutura. Vinul semnifică umplutura. Și pe partea umpluturii nu există niciodată lipsă, deoarece nu duce lipsă de nimic în casa regelui, și, așa cum se spune: «Nu mi-am schimbat numele, AVAYA», Nu lipsește niciodată lumina. Iar Kli-ul depinde de vasele care îl primesc, astfel încât să rămână întreg și neîntrerupt.

Am aflat despre ruperea Kelim-urilor, că din ruperea Kelim-urilor au apărut Klipot-urile. Și după ruperea Kelim-urilor, este ca și cum s-ar sparge un vas obișnuit: când se toarnă lichid în el, totul se varsă. La fel este și în tărâmul spiritual - cu cupa, numită vas, care nu este plină, unde vasul reprezintă dorința pentru Creator, iar apoi lumina merge către cele exterioare, adică către Klipot.

Aceasta sugerează că paharul trebuie să fie plin, adică paharul va avea proprietăți similare cu lumina care vine de la Dătător. Atunci paharul poate fi plin, iar lumina nu va scăpa la cei din afară. Și pentru a înțelege indiciul, au adăugat și au spus că o persoană trebuie să fie întreagă, astfel încât să nu existe niciun defect în ea, iar atunci paharul este numit paharul binecuvântării.

O persoană este un Kli care trebuie să primească lumina binecuvântării. Și o persoană trebuie să fie în perfecțiune cu Creatorul, ceea ce înseamnă că toate preocupările sale sunt pentru binele Creatorului, nu pentru propriul câștig. Aceasta înseamnă «o cupă plină». Acest lucru sugerează că o persoană trebuie să fie întreagă. Și atunci cupa poate fi plină.

Dacă Kli-ul, numit cupă, se referă la destinatar, atunci binecuvântarea poate fi completă în Kli, iar binecuvântarea nu îl va părăsi, adică de la Kli către cele exterioare, către Klipot. Totul va rămâne în sfințenie, deoarece persoana va fi fără niciun defect, deoarece un defect în spiritual este un amestec al dorinței de a primi. Și dacă o persoană și-a corectat toate defectele din interiorul ei, ceea ce semnifică dorința de a primi pentru sine, atunci cupa va rămâne plină de binecuvântarea Creatorului și nimic din Lumină nu va scăpa către cele exterioare.

Acum să aflăm ce înseamnă «Ilem cu cheia Yud sunt literele Elokim. Și aceasta este egală (în termeni numerici) cu Kos” (ceaşcă) , și paharul trebuie să fie plin, deoarece cuvântul este opusul lui ilem (prost) - acesta este bărbat (deplin) ». Și trebuie să înțelegem despre ce vorbim.

Sfântul Ari clarifică Kei-ul, Elokim, cu privire la Kli, capabil să primească abundența numită Lumină. El spune că ordinea care este clarificată constă în ridicarea scânteilor și a Kelim-urilor de la BYA la Atzilut, la Ibur Ima, iar apoi SHAH, 320 de scântei, 32 de proprietăți, Behinat, vor urca, fiecare proprietate cuprinzând 10, formând 320 de Behinot, proprietăți.

Și întrucât, datorită lui Malchut, cu calitatea judecății, care era prezentă în tot Malchut, în fiecare dintre cele 32 de căi, și din cauza acestui Malchut, s-a produs ruperea, prima corecție a fost că ABA, numită Hochma, a clarificat și a coborât Malchut-ul fiecărui grad. Aceasta se numește „coborârea Malchut-ului fiecărei căi”, și aceasta semnifică Peh, gura, Malchut-ul din care gradul este revelat și strălucește.

Și se spune despre aceasta (în TES, partea a 2-a, p. 1222, punctul 246): «Fructul nu vorbește deloc, deoarece este mut, de la Elohim. Și de aceea este tăcut, nu vorbește. Și acesta este sensul – «cineva care devine mut» (Șemot 4:11) . După cum se menționează (în TES, partea 12, paragraful 251): «Și astfel, în timpul hrănirii, au fost umpluți de literele yud kei și au devenit complet spirituali.».

Trebuie să se facă distincția între a ne îndrepta către tăcere în munca spirituală. Vorbirea este o formă de revelație, ceea ce înseamnă că cineva a atins deja nivelul hrănirii spirituale. Simte deja că este hrănit de sfințenie. Alăptarea cu lapte indică lumina Hassadim, deoarece calitatea hesed este calitatea dăruirii. Atunci când cineva este considerat demn de vase de dăruire - adică toate acțiunile sale sunt de dragul cerului și nu-i mai pasă de propriul beneficiu - aceasta semnifică calitatea milei, hesed.

Totuși, înainte de hrănire, există o etapă de concepție, când ființa superioară o corectează. Ne putem imagina că o persoană este ca un făt în pântecele mamei. Fătul se anulează în fața mamei; nu are o opinie proprie. După cum au spus înțelepții, fătul face parte din corpul mamei și este hrănit cu ceea ce mănâncă mama și nu are nicio capacitate independentă; nu poate pune întrebări. Nu are nume și asta se numește mut - nu are gură cu care să pună întrebări.

Într-un moment în care o persoană este capabilă să meargă cu ochii închiși, cu credință mai presus de cunoaștere, să creadă în înțelepți, să meargă până la capăt, ea este numită embrion, atunci când nu are gură. Fruct, embrion (definiție din TES, partea 8, p. 608, punctul 17): «Nivelul lui Malchut este cel mai mic și cel mai limitat în capacitățile sale, se numește Ibur, embrion, iar aceasta înseamnă contravenții și instanțele judecătorești, așa cum se spune: «Creatorul s-a supărat pe mine din cauza ta» (Devarim 3:26).

Explicația conceptului de contravenții și a instanțelor judecătorești. Deoarece o persoană trebuie să meargă cu ochii închiși, cu credința mai presus de cunoaștere, iar corpul său se opune acestei munci, o persoană trebuie să depășească întotdeauna furia, furia și suferința. Aceasta este o muncă foarte dificilă - a merge, a depăși, a te anula în fața Ființei Supreme, astfel încât Ființa Supremă să te poată modela în ceea ce își dorește. Aceasta se numește generare - starea cea mai primordială și limitată.

Ordinea corecțiilor, așa cum au spus înțelepții, este atunci când tatăl (chochma) dăruiește albeață și purifică, albește partea inferioară de dorința sa de a primi. O persoană începe să simtă că dorința sa de a primi este o risipă, așa cum se spune că Chiar dacă păcatele tale sunt purpurii, vor deveni albe ca zăpada.. Și apoi, mama dăruiește roșu, ceea ce semnifică faptul că Bina este Lumina lui Hassadim, lumina care intră în vasele dăruirii. Cu alte cuvinte, atunci când o persoană începe să înțeleagă că dorința de a primi pentru sine este ca o risipă, atunci primește dorința de a dărui. Aceasta înseamnă că cel superior acționează, iar cel inferior se anulează complet fără critică. Aceasta, așa cum s-a spus mai sus, înseamnă că nu are gură, adică este mut; îi lipsește calitatea gurii.

Apoi vine etapa nașterii și a alăptării, când copilul are deja o gură, adică propria voință, și deja înțelege ce face. Poate deja alege, adică are propria voință. Și asta înseamnă că atinge nivelul de ruach, care strălucește atunci când poate exista independent în tărâmul spiritual. Când era în stadiul de făt, avea doar nivelul de nefesh, de la cuvântul nefisha - adică ceva neînsuflețit, fără mișcare proprie, când cel superior îl mișcă în fiecare acțiune.

Și apoi primește numele complet de la Elokim. Adică, atunci când era în stadiul embrionar, tăcut în ceea ce privește spiritualul, nu avea liber arbitru în lucrarea sa, ci totul era în detrimentul superiorului. Și după naștere, începe să fie hrănit spiritual - de el însuși. Și apoi primește numele complet de la Elokim. Acest lucru sugerează că inițial era mut, dar acum a devenit perfect, adică i s-a acordat deja gradul de yud kei de la Creator, care vorbește despre numele complet gematria kos, „cupă”, iar aceasta este valoarea numerică a lui Elokim, 86, iar atunci cupa este plină. Adică, atunci când o persoană s-a corectat deja spiritual, este numită un vas perfect. Și aceasta se numește o cupă a binecuvântării, ceea ce înseamnă că binecuvântarea poate fi deja găsită în interiorul său. Și din moment ce vasul este corectat, tot ceea ce primește rămâne în spiritual.

Aceasta explică aluzia la paharul plin cu vin. Aceasta sugerează că lumina va fi reținută în Kli, nu pierdută pentru cei din afară și că totul va fi de dragul dăruirii. Rezultă că, atunci când vorbim despre poruncă, totul face aluzie la ramură și rădăcină, așadar paharul binecuvântării trebuie să fie plin, ceea ce face aluzie la spiritual, adică la ordinea muncii umane pentru a atinge scopul creației.