Timp pentru rugăciune și recunoștință

Se spune: «O persoană ar trebui întotdeauna mai întâi să-I mulțumească și să-I preamărească Creatorului, apoi să-I ceară ajutorul.» Dar dacă o persoană simte o lipsă de ceva și dorește să-I ceară Creatorului să-i îndeplinească dorințele, dacă simte nevoia de ajutorul Creatorului, de ce ar trebui mai întâi să-I mulțumească și să-I preamărească?

Dacă am vorbi despre un conducător pământesc, abordarea naturală ar fi ca regele să vadă că îl iubește și este supus față de el și, prin urmare, evident, i-ar îndeplini cererea. Dar Creatorul vede totul în inima și mintea unei persoane, este milostiv și atotîngăduitor, îi ajută pe toți cei care se îndreaptă către El, aude rugăciunea tuturor, indiferent cine sunt aceștia - așa că de ce ar trebui o persoană să-și lase deoparte propria cerere și să se concentreze în schimb pe înălțarea și mulțumirea Creatorului?

O persoană care dorește să se apropie de Creator trebuie să-și navigheze stările de-a lungul a două linii, dreapta și stânga. Linia dreaptă este numită după sentimentul de perfecțiune și satisfacție în munca sa, pentru care ei Îi mulțumesc Creatorului pentru că i-a ales și i-a ridicat dintre milioane, apropiindu-se de El, chiar dacă sunt nevrednici de orice altceva. Creatorul le-a dat oportunitatea de a face ceva pentru El, le-a dat elevare spirituală și un sentiment de statură spirituală, ceva ce altora care lucrează pentru Creator nu li s-a dat, chiar și fără să înțeleagă de ce Creatorul i-a ales. Pentru toate acestea, ei Îl preamăresc și Îl mulțumesc Creatorului, cu bucurie, și nu mai au nimic de cerut de la Creator, căci au totul.

Dar dacă o persoană se mută apoi pe linia stângă, adică începe să-și examineze și să-și evalueze critic starea, ea descoperă că nici în inima, nici în mintea sa nu a atins încă eliberarea de egoism, ca toți cei pe care Creatorul nu i-a implicat în lucrarea Sa, și adesea își simte atât de mult imperfecțiunea și insignifianța încât nici măcar nu vrea ca Creatorul să-l ajute să se ridice din starea insignifiantă în care se află, ci dimpotrivă, este indignată pe Creator pentru că nu primește aceleași plăceri din viață pe care le primesc și alții, adică ajunge într-o stare în care linia stângă nici măcar nu-i permite să-I ceară Creatorului eliberare, darămite să-L laude pe Creator.

Munca principală a unei persoane se desfășoară în două rânduri într-o stare de înălțare spirituală, iar într-o stare de declin este ca o persoană moartă, căreia nimic nu i se poate explica și nu este capabilă de nicio acțiune.

Prin urmare, starea de muncă este numită un astfel de timp, starea unei persoane, atunci când este capabilă să-și controleze acțiunile, să le evalueze cu sensibilitate și să acționeze pe două linii: dreapta - mergând deasupra minții sale și stânga - construind-o conform minții sale, acceptând ceea ce vede cu propriii ochi, realizând starea sa spirituală nesemnificativă, tot egoismul său.

Dar cum, după ce a experimentat linia stângă, poate o persoană să se miște spre dreapta - sentimentul perfecțiunii stării sale, ca și cum ar fi în spiritualitate și nu împotmolit în egoism, ca și cum ar primi un dar măreț și un tratament special de la Creator, dacă vede că a rămas la același nivel sau chiar a devenit și mai rău, cum se poate bucura de starea sa?

Răspunsul este simplu: o persoană trebuie să-și creadă rabinul-învățător că există o singură cale de urmat - să urmeze calea cea dreaptă, cu un sentiment de perfecțiune, ca și cum ar fi realizat deja totul și i s-ar fi acordat credința deplină în Creator și ar simți în întregul său corp cum Creatorul guvernează întreaga lume cu o guvernare absolut perfectă și bună, adică întreaga lume primește doar bine de la Creator.

Privind la propria stare spirituală, se vede clar că nu s-a realizat nimic; privind întreaga lume înconjurătoare, se vede cum suferă toți și totul. Și atâta timp cât se experimentează două sisteme de control, al Creatorului și al propriului sistem, nu se poate vedea cu adevărat un control superior.

Și, prin urmare, el este obligat să creadă ceea ce îi spune rabinul său și să accepte cu credință, mai presus de propria rațiune, că el și întreaga lume sunt în perfectă perfecțiune. Și dacă este așa, atunci este capabil să-L laude pe Creator și să-I mulțumească pentru că trimite doar ce e mai bun tuturor din lume, și în special lui personal.

Și aceasta se numește linia dreaptă, opusă în toate liniilor stângi, în care o persoană merge, controlându-și starea cu mintea și ochii.

Linia stângă este necesară tocmai pentru ca, după ce își critică propria condiție și sentimentul de sărăcie spirituală, o persoană să poată ridica credința chiar mai sus decât rațiunea, în ciuda conștientizării clare a stării sale umilite, de fiecare dată o cădere spirituală din ce în ce mai mare, o distanță din ce în ce mai mare de Creator, un sentiment că Creatorul o distanțează de Sine Însuși, să vadă în linia dreaptă cum Creatorul o apropie de Sine - și astfel constant și în orice: împotriva a ceea ce este vizibil în linia stângă, distanță și negare, să vadă în linia dreaptă o apropiere și o afirmare, așa cum linia stângă ar trebui să ofere unei persoane oportunitatea de a cere Creatorului, tot așa linia dreaptă ar trebui să ofere oportunitatea de a-I mulțumi Creatorului.

De asemenea, în starea de a simți perfecțiunea, poate exista o altă stare în care o persoană simte că nu are nimic și că este ca și cum ar fi subdezvoltată atât în inimă, cât și în minte, prin faptul că toate sentimentele și gândurile sale sunt pătrunse de egoism și nimic din el nu vrea să tindă altruist către Creator și simte că aceasta este adevărata sa stare de «conștientizare a răului» și își dă seama că acesta este un mare dar de sus pentru a se vedea în adevărata lumină, care este inaccesibilă celorlalți care se justifică constant pe ei înșiși și acțiunile lor, și, de asemenea, anterior s-a înșelat involuntar și nu a văzut nevoia să-și schimbe comportamentul și calea, fiind încrezător că este pe calea cea dreaptă și, prin urmare, poate rămâne pe această cale falsă pentru totdeauna, dar acum Creatorul însuși îi deschide ochii către adevărata sa stare, care poate fi văzută doar în lumina Creatorului - din toate aceste gânduri, o persoană își dă seama de legătura sa cu cea mai înaltă perfecțiune și apropierea de Creator tocmai prin conștientizarea adevărului, că aceasta nu este o respingere din partea Creatorului, ci o apropiere de adevăr, iar sentimentul de amărăciune este o consecință a conștientizării de sine și a Creatorului - și în acest fel linia dreaptă apropie o persoană, arătându-i răul său, iar persoana depășește sentimentul de imperfecțiune și caută modalități de a se corecta, cum să se desprindă de rău, prin urmare se află sub puterea binecuvântării Creatorului, sentimentul răului său, revelat lui de sus, și acest lucru o apropie de Creator, pentru că îi mulțumește Creatorului pentru atitudinea sa față de el.

În Talmud (Berachot 61) se spune: «Am creat lumea fie pentru cei drepți perfecți, fie pentru păcătoșii perfecți», ceea ce ridică o întrebare: cum sunt păcătoșii perfecți mai buni decât oamenii drepți imperfecți?

Ideea este că, dacă o persoană simte că este o păcătoasă completă, este capabilă să depună toate eforturile pentru a se corecta și a atinge nivelul unei persoane perfecte drepte, care primește lumina Creatorului în dorințele și intențiile sale corectate, acesta fiind scopul creației, primirea plăcerii absolute de la Creator.

De asemenea, atunci când o persoană își înțelege pe deplin propriul rău, apare în ea un impuls interior de a face tot ce este necesar pentru a scăpa de starea de păcătos complet. Dacă o persoană simte că nu este încă complet rea, atunci sentimentul care apare în ea nu îi dă încă aceeași putere a dorinței de a scăpa de sine și de egoismul său cu orice preț.

Prin urmare, tocmai atunci când se simte ca un egoist absolut josnic, o persoană poate afirma că lumea a fost creată pentru ea, deoarece este un păcătos absolut și simte o imensă cerere interioară către Creator pentru mântuire din calitățile sale - drept urmare, o persoană are deja o legătură cu Creatorul și, prin urmare, se poate ridica spiritual, deoarece își îndreaptă toate cererile acum, tocmai în momentul în care simte bucurie, linia dreaptă, către Creator, simțind perfecțiunea stării sale din legătura cu Perfectul și, prin urmare, demnă de a primi corecție și de a se umple cu lumină.