Tora este linia de mijloc

Cartea Zohar (Yitro pp. 62, 71) afirmă că Tora aparține liniei de mijloc, deoarece este formată din liniile dreaptă și stângă. Procesul de corectare a egoismului constă în asumarea direcției progresului către scop - atingerea capacității de a lucra «de dragul Creatorului» și nu pentru sine.

Și apoi o persoană poate studia Tora, deoarece înainte de a accepta autoritatea Creatorului, a cărui Tora o studiază, este obligată să creadă mai întâi în Dătătorul Torei și numai atunci o poate împlini.

Acceptarea autorității Creatorului înseamnă că el acceptă dreptul de a merge «deasupra propriei minți», ceea ce înseamnă că, chiar dacă mintea sa vine la el cu multe întrebări, va răspunde că toate aceste întrebări sunt legate de minte și că nu are nimic de-a face cu mintea, pentru că merge «deasupra minții», fără a acorda atenție argumentelor acesteia, deoarece vrea să ajungă la o stare pe care mintea nu este capabilă să o cuprindă și să o înțeleagă.

Și o astfel de atitudine umană față de propria rațiune, atunci când nu există loc de întrebări, se numește credință. Această stare se numește și dreptate, deoarece se crede că Creatorul guvernează întreaga lume cu bunătate absolută.

Și deși, privind lumea din jurul său, apar multe întrebări, el tot le acceptă «dincolo de rațiunea sa» și îl binecuvântează pe Creator pentru că a dăruit lumii doar bunătate. Prin urmare, această stare se numește dreptate sau milă - conform percepției guvernării umane. Dar există în om o natură egoistă, rea și rea, numită așa pentru că zugrăvește o imagine a proastei administrări a lumii și, în general, îi oferă omului o înțelegere de bază a lucrării spirituale.

Dar cum poate o persoană să reziste acestui sentiment și să afirme în inima sa că «doar bunătatea și mila Creatorului îl urmăresc de-a lungul vieții sale»? La aceasta, Creatorul răspunde: «Eu am creat egoismul și am creat Tora pentru a-l corecta».

Se pare că Tora pe care o studiază în prezent este un instrument pentru corectarea sa, pentru a dobândi puterea de a depăși egoismul. Urmând calea binelui, a «dăruirii», o persoană primește lumina milei – Sau Hassadim – și se află pe partea dreaptă. Prin urmare, Tora este numită «dăruită din dreapta», după acțiunea sa, deoarece pregătește o persoană să meargă pe linia dreaptă, linia „dăruirii”, atunci când o persoană primește una dintre calitățile Torei, calitatea dreaptă, numită perfecțiune, deoarece în ea, o persoană nu simte nicio lipsă.

Iar a doua proprietate a Torei se numește stânga, lumina înțelepciunii - Or Hochma, înțelepciunea Torei: după ce o persoană a dobândit proprietatea dreaptă a Torei, mila-chesed, credința mai presus de rațiune, atunci când crede că Creatorul guvernează lumea cu bunătate absolută față de toate creațiile sale, atunci atinge senzația Dătătorului Torei, numită înțelepciunea Torei, lumina Or Hochma.

Adică, după ce o persoană crede că există un Dătător al Torei, ea simte lumina Torei. Această stare poate fi numită de stânga. Dar apare după ce o persoană a dobândit starea de dreapta, credința mai presus de cunoaștere – hasadim mechusim.

Dar când există deja o parte stângă, o linie stângă, lumina Torei, Ohr Hochma, apare nevoia unei alte stări, a treia, numită starea de mijloc, când Tora, lumina Torei, lumina înțelepciunii, Ohr Hochma trebuie să fie îmbrăcată în credință «deasupra cunoașterii», dorințe altruiste, milă, Ohr Hasadim.

Înainte de a atinge această stare, există o diferență semnificativă între chochma și hassadim, starea dreaptă și cea stângă. Aceste acțiuni au loc în conformitate cu următoarele: «Cel care studiază Tora, «Lishma», studiază Tora cu intenția de a atinge calitățile «Lishmei», atingând nivelul, calitățile altruismului, chesed, astfel încât să aibă puterea de a face totul «de dragul Creatorului», fără nicio recompensă. Odată ce atinge această calitate, «secretele Torei îi sunt dezvăluite», ceea ce se numește partea stângă. Este necesar să se încorporeze această parte stângă în dreapta, să se îmbrace Ohr Chochma în Ohr Hassadim, iar apoi Tora, linia de mijloc, dintre stânga și dreapta, va ieși la iveală.”.

Prin urmare, prima stare, atunci când o persoană se află în egoism, dar dorește deja să atingă calitatea de «lishma», să dea totul Creatorului, este atunci când o persoană simte exilul din spiritual, din puterea egoismului și a răului. Și atunci au nevoie de Tora, au nevoie să studieze Tora, astfel încât Tora să îi conducă la «lishma», la fapte «de dragul Creatorului».

Într-un astfel de caz, el studiază deja Tora «lishma», deoarece crede în cuvintele înțelepților: «Eu am creat egoismul și am creat Tora pentru a-l corecta». În acest caz, Tora este partea corectă, hesed, altruistă, «de dragul Creatorului» - în ceea ce privește calitățile pe care le conferă omului.

Și apoi, când o persoană a atins deja calitatea de «Lishma», ea ajunge la a doua etapă a ascensiunii sale spirituale: după ce simte că există un Dătător al Torei în lume, secretele Torei îi sunt dezvăluite și că Dătătorul Torei i le împărtășește. Dar acesta nu este sfârșitul stărilor spirituale ale unei persoane, căci ea trebuie să ajungă la a treia stare, cea de mijloc, când Chochma se unește cu Hassadim, îmbrăcată în Hassadim. Căci Tora este Chochma și trebuie să fie îmbrăcată în Hassadim, numite acțiuni. Chochma nu ar trebui să fie mai mare decât acțiunile, nici Chochma nu ar trebui să fie mai mare decât Hassadim, ci mai degrabă acestea trebuie să fie echilibrate de a treia linie rezultată.

În studiul Torei, există două stări de «lișmă»:

1) Dacă o persoană simte că nu este capabilă să acționeze «de dragul Creatorului», ea se află sub puterea egoismului, care, cu proprietățile sale, susține că dorește ca totul din lume să-i aparțină, că egoismul nu-i permite să facă nimic altceva decât pentru sine și că poate lucra doar pentru sine.

Și dacă nu vede niciun beneficiu în egoismul său, nu are puterea să realizeze nimic. Adică, măsurătorile și evaluările sale asupra oricărei acțiuni date depind în întregime de egoismul său, de măsura în care acesta își vede propriul beneficiu în orice acțiune dată și în rezultatul acesteia.

Și în măsura în care o persoană încearcă să scape de galut, exil și înrobire prin egoism, în aceeași măsură simte cât de mult se află sub puterea acestuia, în întunericul spiritual și captivitatea egoistă.

Dar, știind ce au spus înțelepții: «Am creat egoismul și am creat Tora pentru a-l corecta», el vede opusul, că pe măsură ce încearcă să se elibereze de egoism, acesta din urmă crește și se intensifică constant și în măsura încercărilor sale de a scăpa de el, și nu mai are puterea de a face față nici măcar celei mai mici dorințe animalice.

O persoană simte că, înainte de a începe încercările sale de dezvoltare spirituală, era mult mai puternică și mai rezistentă la dorințele sale josnice și nu și-a imaginat niciodată că este de fapt atât de slabă, cu voință slabă, plină de pofte, încât să poată cădea atât de jos în dorințele și slăbiciunea sa în fața unor plăceri nesemnificative și, anterior, aparent atât de nesemnificative.

Și deși sentimentul propriei slăbiciuni și insignifianțe vine de sus, pentru că Însuși Creatorul acționează în conformitate cu zicala «Am împietrit inima Faraonului», totuși, în senzațiile persoanei, ea simte că se află în întuneric spiritual și că nu este nimic în jur care să-i dea lumină, iar întreaga sa viață are gustul exilului, deși acesta vine de sus.

Lumina Torei care vine de sus, numită «Lishma», are două proprietăți:

a) dorință (kli) - senzația de întuneric - sentimentul că nu poți suporta întunericul.

b) plăcerea (lumina) - adică puterea Torei, care dă intenția de a face, «de dragul Creatorului».

Astfel, întunericul este o dorință, o strădanie pentru simțul nevoii Kli-ului de a atinge lumina Torei, care întoarce o persoană la Sursa sa. Aceasta se numește «Am creat egoismul și am dat Tora pentru a-l corecta», deoarece puterea Torei anulează egoismul și răul, ceea ce înseamnă că o persoană câștigă capacitatea de a intenționa să acționeze «de dragul Creatorului».

Dacă există un sentiment de Kli - întuneric spiritual, un sentiment al dorinței de a acționa «de dragul Creatorului», dar o lipsă de putere pentru a face acest lucru - atunci există un loc unde puterea, lumina Torei, poate intra și străluci. Dar când nu există un loc întunecat, adică atunci când o persoană nu simte încă ce îi lipsește, ce nu poate face «de dragul Creatorului», atunci nu există loc pentru ca lumina Torei să intre.

Senzația acestor dorințe aparține părții drepte, ceea ce semnifică faptul că cineva a atins dorințe altruiste (kilim de Ashpa'ah), pe care le face de dragul Creatorului și din care își găsește împlinirea în aceste dorințe kilim. Apoi se începe a treia etapă - înțelegerea secretelor Torei, care este numită partea stângă, deoarece această lumină pătrunde în dorința de a primi, care, desigur, trebuie să fie cu intenția «de dragul Creatorului».

Dar chiar dacă a înțeles deja proprietățile altruismului și este chiar capabil să primească nu pentru sine, aceasta este totuși numită partea stângă, deoarece există o lipsă de corecție aici pentru a umple lumina Hochma în lumina Hassadim, altfel Hochma sa va fi mai mare decât Hassadim - înțelepciunea, cunoașterea, plăcerea mai mari decât acțiunile și intențiile altruiste.

Și de aici începe linia de mijloc — chochma este îmbrăcată în hasadim: stânga, dorința de a primi, primește chochma, îmbrăcată în dreapta — hassadim. Aceasta se numește Tora (hassadim, intenții altruiste) venind din dreapta, apoi deplasându-se spre stânga (revelarea plăcerilor înțelepciunii — chochma), și este necesar să se conecteze atât dreapta cu stânga, cât și stânga cu dreapta.

Și aceasta se numește calea de mijloc a Torei, deoarece se combină cu acțiunile umane și înțelepciunea. Nu ar trebui să prevaleze asupra celuilalt. Dar trebuie să ne ferim constant de a începe să dorim lumina Hochma de dragul nostru, astfel încât hassadim, veșmântul pentru Hochma, intențiile «de dragul Creatorului», să existe într-o persoană înainte de secretele Torei, lumina Hochma, plăcerile și înțelepciunea.

Iar lumina Torei (chochma), îmbrăcată în lumina dorinței «de dragul Creatorului», este numită linia de mijloc, perfecțiunea, deoarece constă din chochma și hasadim împreună și în mod egal, din acțiunile unei persoane - hasadim și din înțelepciunea pe care o primește - chochma.

Dar o persoană trebuie să creadă că «nu există nimeni altcineva decât Creatorul», că numai Creatorul face totul, că înainte de acțiunea sa, o persoană este obligată să spună că alegerea îi este dată doar lui, că dacă nu eu, atunci cine o va face pentru mine, adică totul depinde de alegerea sa.

Însă, după acțiune, o persoană este obligată să spună că totul vine din controlul personal al Creatorului asupra ei, că nu a făcut nimic greșit. Suntem obligați să credem că Creatorul ne dă puterea de a face fapte bune.

Însă, până când o persoană nu este demnă, este interzis să simtă că Creatorul o obligă să facă fapte bune. Prin urmare, Creatorul Se ascunde în veșminte numite «lo li shma», adică Creatorul Se ascunde în diverse haine: în spatele camarazilor săi, care se presupune că îl obligă să se trezească devreme dimineața pentru a studia și, deși este foarte obosit, este forțat să se trezească pentru că îi este rușine să le dezvăluie insignifianța și neputința sa.

Vedem că dacă o persoană nu este încă capabilă să se ridice pentru ore, dacă aceasta este Porunca Creatorului, ea nu are încă puterea și, din cauza Poruncii, a dorinței Creatorului, ea ar rămâne dormind în căldură, prin urmare Creatorul o obligă să se ridice prin intermediul camarazilor săi.

Și, în mod similar, același lucru se întâmplă în orice altceva: tot ce ne înconjoară ne obligă să îndeplinim inconștient dorințele Creatorului și să săvârșim fapte bune. Dar ce importanță acordă acest lucru la ceea ce suntem forțați să facem?

Însă omul este obligat să creadă că nu există nimeni altcineva decât Creatorul, adică Creatorul îl obligă să facă fapte bune, doar pentru că nu este încă vrednic să știe că Creatorul este cel care îl obligă, Creatorul se îmbracă în tot felul de veșminte ale lumii noastre și prin ele îndeplinește tot felul de acțiuni asupra omului.

Cu alte cuvinte, o persoană trebuie să creadă că în spatele tuturor celor din jurul său, care îl influențează în vreun fel, stă Creatorul, acționând prin intermediul său, forțându-l și obligându-l să facă ceea ce El dorește. Se pare că Creatorul face totul, dar o persoană evaluează totul în funcție de cum vede lucrurile, nu de cum ar trebui să le creadă și, prin urmare, spune că face «lo li shma» (ca în exemplul de mai sus, că prietenii o obligă să facă ceva).

Prin urmare, după o acțiune, de exemplu, după ce o persoană a ajuns deja dimineața devreme la ore pentru că prietenii săi au obligat-o, el spune că Creatorul a fost motivul venirii sale, doar că Creatorul S-a îmbrăcat în forma prietenilor săi dinaintea lui. Prin urmare, acum îi mulțumește Creatorului pentru că este motivul acțiunii sale.

Se pare că, dacă o persoană face ceva în «lo li shma», adică Creatorul nu a fost cauza faptei sale bune, ci a făcut-o sub constrângerea celor din jurul său, de exemplu, pentru că a fost obligat să li se supună, o persoană trebuie să creadă că a făcut-o pentru că Creatorul a obligat-o să îndeplinească această faptă bună, ci numai Creatorul s-a ascuns de persoană în veșmântul «lo li shma», sub forma unor camarazi etc., astfel încât, prin acest veșmânt, o persoană crede că este obligată să asculte instrucțiunile lui «lo li shma».

Însă o persoană este obligată să creadă că Creatorul a făcut totul. Rezultă că, după ce o persoană a săvârșit o acțiune, este obligată să spună că Creatorul a făcut-o, îmbrăcându-se în veșmintele celor din jurul său, ascunse în «lo li shma». Rezultă, așadar, că o persoană este obligată să-I mulțumească Creatorului pentru că i-a dat dorința de a săvârși o faptă bună sau o poruncă prin intermediul acestui veșmânt.

Din cele de mai sus, vom înțelege adevărata semnificație a «lo li shma» - nu așa cum și-o imaginează o persoană, adică în starea de «lo li shma» este forțată să-și îndeplinească acțiunile conform dictatelor egoismului său sau conform dorințelor altora.

Nu! Tot ceea ce face, face pentru că Însuși Creatorul, în această stare, îl obligă să facă acest lucru, întrucât el însuși nu a fost încă demn să înțeleagă măreția și importanța Creatorului în aceste acțiuni și, prin urmare, crede că starea de «lo li shma» îl obligă și, prin urmare, acțiunile sale nu sunt la fel de importante ca și cum l-ar obliga Creatorul.

Dar dacă o persoană își dă seama că nu există nimeni altcineva decât Creatorul, atunci se dovedește că ea face întotdeauna ceea ce vrea Creatorul, face întotdeauna ceea ce vrea Regele Universului și Îl slujește întotdeauna, că are întotdeauna o legătură cu Creatorul și, prin urmare, îi poate mulțumi întotdeauna Creatorului pentru faptul că Creatorul se îmbracă în veșmintele lui «lo li shma» - și de aici o persoană poate aprecia importanța Torei și a Poruncilor chiar și în starea de «lo li shma».