Adevărata milă

Motivul creației este încântarea creației, deoarece Creatorul este perfect, iar din natura perfecțiunii decurg acțiuni perfecte. Scopul creației este înțelegerea guvernării Creatorului ca fiind absolut bună. Dar, pe de altă parte, vedem o imagine complet opusă: un tzimtzum (restricție), expulzarea luminii încântării și astara (ascunderea) luminii plăcerii Creatorului și o interdicție a primirii sale directe, doar cu intenția de a-L încânta pe Creator.

Rezultă că munca noastră principală ar trebui să fie de dragul Creatorului, că toată creația a fost creată exclusiv de dragul Lui și nu de dragul creației în sine. Mai mult, ni s-a dat Tora cu cele 613 Porunci ale sale, cu care putem lucra pentru Creator, deoarece nu suntem capabili să lucrăm pentru El prin mijloace obișnuite, din cauza egoismului nostru.

Se dovedește că toată creația a fost creată de dragul Creatorului, nu de dragul omului! Ideea este că trebuie să-i credem pe înțelepții care ne explică faptul că scopul creației este de a dezvălui PERFECȚIUNEA acțiunilor Creatorului, ceea ce înseamnă obținerea plăcerii perfecte, neîntinată de sentimente de rușine și cerșetorie.

Prin urmare, tzimtzum este expulzarea plăcerii luminoase și condiția de a primi lumină doar cu intenția «de dragul Creatorului», în beneficiul creației: astfel încât să poată primi plăcere fără rușine. Astfel, rezultă că tzimtzum este o corecție, nu un defect care trebuie depășit.

Faptul că trebuie să lucrăm pentru Creator este spre binele nostru, deoarece, drept rezultat, primim o plăcere perfectă, nepătată de nimic, iar acțiunile Sale se manifestă ca fiind perfecte. Constatăm că nu există nicio contradicție între scopul creației - bucuria omului - și corectarea creației. Creatorul nu a creat toată creația de dragul Său, ci doar în beneficiul omului, căci Lui Însuși nu-i lipsește nimic.

Mai mult, El dorește ca creația să fie atât de înstărită încât ea însăși să se simtă bine și să nu experimenteze disconfort atunci când se bucură de plăcere, așa cum oricine o primește simte rușine. Pentru a elibera omul de acest disconfort, Creatorul S-a ascuns (tzimtzum și astara). Până când omul nu este capabil să se corecteze în intenția sa de dragul Creatorului, el nu poate primi plăcere din cauza ascunderii. Dar când este capabil să acționeze de dragul Creatorului, el primește plăcere ca și cum ar fi tot de dragul Creatorului și este eliberat involuntar de rușinea pe care a experimentat-o anterior.

Vedem că nu există nicio contradicție între scopul creației, bucuria creațiilor spre propriul lor beneficiu, și corectarea creației, munca de dragul Creatorului și nu pentru sine, că aceasta este tot de dragul creațiilor și nu de dragul Creatorului, deoarece s-ar putea părea că Creatorul are nevoie, se presupune, de eforturile și munca creațiilor pentru El.

Pentru a se apropia de scopul Creației, trebuie să lucrăm fără nicio recompensă, astfel încât totul să nu fie făcut pentru propria plăcere sau recompensă, ci doar pentru Creator. Atunci omul se apropie și se contopește cu Creatorul.

Și apoi, când o persoană capătă cu adevărat dorința de a face totul doar de dragul Creatorului și nimic pentru sine, începe să se gândească la ce poate oferi cu adevărat Creatorului, astfel încât să se poată bucura de acțiunile sale, apoi descoperă că nu are nimic de oferit Creatorului, ci doar că va primi plăcere, de dragul căreia Creatorul a creat toată creația și, cu cât se bucură mai mult de ceea ce primește de la Creator, cu atât aduce mai multă plăcere Creatorului și, prin urmare, încearcă să se bucure din ce în ce mai mult de sine.