Gusturi ale Torei

Mănâncă ca să aibă puterea să muncească și muncesc ca să aibă ce mânca. Mănâncă ca să aibă puterea să muncească. Și apoi totul o ia de la capăt.

Trebuie să înțelegi ce este primar și ce este secundar. E simplu. Dacă cineva este întrebat la care dintre două lucruri ar vrea să renunțe - adică, dacă vrea să i se dea unul dintre cele două, nu ambele - atunci, fără îndoială, va renunța la muncă, nu la mâncare, pentru că îi place să mănânce, dar nu să muncească. Prin urmare, dacă ar avea opțiunea de a renunța la o singură activitate, ar renunța la muncă și ar alege mâncarea.

Uneori există oameni care nu apreciază cu adevărat mâncarea, mâncând doar atunci când este necesar. Altfel, corpurile lor nu ar exista și nu ar putea munci. Atunci de ce ar munci? Se bucură de munca lor, se bucură de ea, se văd făcând ceva. Dar nu au gust pentru mâncare. Acest lucru se datorează bolii sau bătrâneții, așa cum au spus înțelepții: «Un bătrân nu are gust».

În lucrarea Creatorului, Tora este numită și mâncare. Există cei care mănâncă pentru a avea mai târziu puterea de a munci și cei care muncesc pentru a avea ceva de mâncare. Cu alte cuvinte, ei gustă Tora. Și dacă văd că încă le lipsește înțelegerea Torei, trebuie să studieze Tora ca mijloc. Adică, pentru ca, prin puterea Torei, să aibă puterea de a munci, pentru că «lumina ei se întoarce la Sursă». Se pare că el se hrănește cu Tora pentru a avea puterea de a munci. Și, în consecință, el lucrează apoi pentru a merita primirea hranei, adică pentru a înțelege Tora la nivelul aromelor ei. Și dacă nu a găsit încă gustul în ea, studiază Tora pentru a putea munci. Se pare că Tora este doar un mijloc de a munci, ca și cum munca ar fi principalul lucru. Și uneori Tora este esența pentru el, adică atunci când merită gusturile Torei.