Tu Bișvat

În ceea ce privește Tu B'Shvat, Anul Nou al Copacilor, care este semnificația poruncii noastre de a mânca fructe? Învățătorii noștri, binecuvântată fie memoria lor, au spus că întreaga diferență dintre sfințenie și sfântenie constă în fructe. După cum este scris în sfântul Zohar: «Nu există niciun dumnezeu care să fie sterp și să nu aducă rod.» Și astfel mâncăm fructe, iar acesta este un indiciu că, pentru noi, bucuria constă în fructe.

Este scris: «Și Domnul a zis: «Să dea pământul verdeață: iarbă cu sămânță, pom roditor care să dea rod după soiul lui.»« Rași explică: «Un pom roditor – pentru ca pomul să aibă gust de rod. Și pământul nu a reușit să facă acest lucru, ci a produs un pom care a dat rod, dar nu un pom roditor. Și astfel, când omul a fost blestemat pentru păcatul său, pământul a plătit și el pentru păcatul său, așa cum este scris: »Blestemat este pământul din pricina voastră.«« Rași explică: »Și tot felul de blesteme vor veni asupra voastră, cum ar fi muște, purici, furnici, spini și mărăcini va rodi pentru voi. În sudoarea frunții voastre vă veți mânca pâinea.”.

Și în tratatul Pesachim, rabinul Iosua ben Levi scrie: «În ceasul în care Creatorul i-a spus omului: «Atât spini, cât și mărăcini vor crește pentru tine», lacrimi i-au curs din ochi. Și El i-a spus: «Stăpâne al lumii, măgarul meu și cu mine vom mânca din aceeași jgheab». Și pentru că i s-a spus: «În sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea», el a fost liniștit.”.

Și se pune întrebarea:

1) Cum se poate spune că pământul a schimbat atât de mult porunca Creatorului încât a fost pedepsit pentru aceasta? Are dreptul să aleagă?

2) Dacă pământul trebuie să plătească pentru păcatul său, de ce nu și-a primit pedeapsa imediat, ci a așteptat până când omul a păcătuit, pentru ca el să primească pedeapsa împreună cu pământul?

Și aceasta poate fi explicată cu o alegorie: omul este ca un copac într-un câmp. Și a fost creat din pământ pentru a-i arăta căile muncii sale, pentru a-i arăta cum se comportă în această lume. Și Creatorul a spus: «Și pomul va rodi, astfel încât gustul pomului și al roadei lui vor fi la fel.» Adică, pomul este cauza roadei și, prin urmare, mărul nu va rodi migdale, ci doar mere. Adică, pomul este cauza acțiunii.

Aceasta înseamnă că, dacă o persoană îndeplinește o acțiune, trebuie să aibă un gând care să o oblige să o facă. Când o persoană îndeplinește o mitzvah, nu este conștientă dacă o îndeplinește «li shma» - de dragul dăruirii - sau invers, deoarece în act nu există conștientizare, ci doar în gând. Iar Creatorul dorește ca persoana care îndeplinește o mitzvah, care este fructul, să aibă același gust al pomului și al fructului, ceea ce înseamnă că intenția sa ar trebui să fie «li shma» - de dragul dăruirii. Căci, așa cum îndeplinirea unei mitzvah este un act de dragul Creatorului, tot așa trebuie să fie și pomul, adică o intenție de dragul dăruirii. Dacă nu este cazul, atunci se spune că pomul nu este de dragul dăruirii, iar fructul nu este de dragul dăruirii. Și aceasta este dorința Creatorului, dar pământul nu a împlinit-o, căci a văzut că nici omul nu o va împlini, căci el nu va acționa de dragul dăruirii.

Prin urmare, când omul a păcătuit și a fost blestemat, și pământul a trebuit să primească blestemul său, căci trebuia să-i arate omului care era lucrarea lui. Adică, dacă lucrarea omului nu este bună, atunci pământul nu este în ordine. Și astfel pământul nu și-a primit pedeapsa imediat, ci numai după păcatul omului, întrucât totul se întâmplă după o anumită ordine: omul trebuie mai întâi să păcătuiască, iar apoi pământul, urmându-i exemplul, iar gustul pomului și al fructului nu sunt aceleași.

Și după ce omul și-a primit pedeapsa, forma acelei pedepse s-a reflectat pe pământ. Și se poate explica faptul că nu pământul în sine a schimbat porunca Creatorului, deoarece nu are drept de alegere, ci doar a crescut copacul în forma aleasă de omul.

Și în conformitate cu secretul scrisului «Unul, Unic și Indivizibil», cum este posibil ca omul și pământul să fi primit blestemul Creatorului? Ideea este că gustul pomului și al fructului nu sunt aceleași, adică intenția nu este de dăruire. Omul poate rămâne în această stare și, prin urmare, s-a făcut corecția că «îți va aduce atât spini, cât și mărăcini». Adică, omul nu va aduce rod, cu alte cuvinte, nu va experimenta niciun gust din poruncile pe care le îndeplinește.

Și aceasta este esența expresiei «blestemat este pământul din cauza ta», adică blestemat este pământul - temelia pe care stă. Va avea și muște, așa cum este scris: «Muștele usucă untdelemnul parfumat». Și furnici, simbolizând dorințe rele care devorează carnea precum furnicile. Și astfel, va fi forțat să acorde atenție corectării intențiilor sale, altfel va experimenta suferința.

Și iată ce este scris: «Să mâncăm eu și măgarul meu din aceeași jgheab?», adică materialitatea lui și spiritualitatea ei vor lua aceeași formă – a primi pentru sine.

Și când i-au spus: «Prin sudoarea frunții tale, adică prin muncă, îți vei mânca pâinea» (simbolizând credința), s-a liniștit.