Creatorul privește faptele lor

«Creatorul privește la faptele celor drepți și la faptele celor răi și nu se știe pe care Creatorul o preferă: faptele celor drepți sau faptele celor răi.» Dar când se spune: «Dar Creatorul a văzut lumina, că era bună și de aceea a pus-o deoparte», este clar că Creatorul preferă faptele celor drepți.

Și trebuie să înțelegem cum se poate îndoi cineva, spunând: «Nu se știe ce preferă Creatorul». Este oare cu adevărat posibil să ne imaginăm că Creatorul dorește faptele păcătoșilor?

Conform unei reguli binecunoscute: înainte ca o persoană să fie considerată demnă să părăsească iubirea de sine, adică în timp ce se află încă sub controlul dorinței de a primi, ea vede că trupul său nu este de acord cu fiecare acțiune bună pe care o săvârșește - dacă dorește să mențină intenția de a dărui - deoarece este împotriva naturii sale. Rezultă că depune un efort enorm în fiecare acțiune din Tora și porunci, deoarece înclinația sa rea i se opune. Această stare este numită «acțiunile păcătoșilor», deoarece înclinația rea încă persistă în el și îl copleșește în fiecare zi.

Dar acest lucru nu este valabil mai târziu, când cineva merită să-și corecteze înclinația rea și devine drept. Atunci acțiunile vin fără efort, deoarece înclinația rea nu mai împiedică pe cineva să-și îndrepte toate acțiunile spre dăruire. Atunci, «Iubește-l pe Creator din toată inima ta» - cu ambele principii - va fi realizat. Iar acțiunile cuiva vor fi numite «acțiunile celor drepți».

Dar aici se pune întrebarea: «Ce își dorește Creatorul?» Ca o persoană să depună un efort și, de fiecare dată, să se străduiască mai mult? Adică, atunci când o persoană își dezvăluie eforturile, când face tot ce este capabilă.

Dar în «acțiunile celor drepți», o persoană nu mai depune niciun efort. Iar această stare se numește «pace sufletească».

Așadar, întrebarea este: ce este preferabil Creatorului? Munca, care necesită efort, sau «munca celor drepți», care nu necesită niciun efort?

În Cartea Zohar este scris: «Dacă ceva pare greu, înseamnă că există rău ascuns acolo.» Aceasta înseamnă că, până când o persoană nu și-a transformat natura rea în ceva bun, există loc de efort.

Prin urmare, aceasta mărturisește că «Creatorul a văzut lumina că era bună și de aceea a separat-o» – aceasta este spusă despre acțiunile celor drepți.

Din perspectiva Creatorului, scopul este ca creația să-și atingă scopul - să-i încânte. Dar acest lucru nu poate fi realizat fără similaritate în proprietăți. Prin urmare, atunci când o persoană se străduiește să obțină similaritate în proprietăți, depune un efort - dar acest lucru este din partea Creatorului. Pe de altă parte, creația trebuie să se străduiască întotdeauna să depună un efort.

Prin urmare, atunci când o persoană este considerată demnă de unirea cu Creatorul, când nu mai există niciun rău în ea și nicio posibilitate de efort, atunci trebuie să tindă spre o stare în care se depune efort. Dar atunci nu are nicio oportunitate de a depune efort. În acest caz, așa cum sfătuiește Cartea Zohar, venerația sa trebuie luată din trecut (vezi Comentariul «Sulam«, Partea 1, Punctul 118). Adică, într-un moment în care nu are loc pentru muncă și efort, trebuie să tindă spre același efort pe care l-a depus când se afla în starea »acțiunilor păcătoșilor«. Și atunci o persoană atinge perfecțiunea.