Sfințirea lunii

În Tora (Șemot 12) se spune: «"Acest »Luna va fi pentru voi începutul lunilor…« Rași spune că acest lucru i-a cauzat lui Moise dificultăți - în a determina momentul nașterii lunii, luna nouă - cum ar trebui să arate pentru a fi potrivită pentru sfințire. Prin urmare, Creatorul a arătat spre lună cu degetul și a spus: »Când o veți vedea așa, atunci sfințeați-o.«

Se pune întrebarea: de ce a avut Moise dificultăți în modul de sfințire a lunii? Și la ce se face aluzie atunci când Creatorul a arătat spre lună cu «degetul» său?

Baal HaSulam explică: Luna se referă la Malchut, care semnifică acceptarea «autorității Împărăției Cerurilor». Prin urmare, Moise se afla într-o dilemă: cum să le spună poporului lui Israel să accepte «autoritatea Împărăției Cerurilor» - Malchut - într-un moment în care simt ascunderea Lui? Ar fi fost mai rezonabil ca Moise să se apropie de poporul lui Israel cu cererea de a accepta «autoritatea Cerurilor» într-un moment în care simțeau revelația Creatorului. Atunci Moise ar fi putut să le vorbească despre asta.

Adevărul este că o persoană trebuie să accepte «puterea Împărăției Cerurilor» chiar dacă se află în starea sa cea mai de jos, dar totuși să-și transcendă rațiunea și sentimentele, ignorându-le ca fiind fundamentul lor. Aceasta se numește a fi între Cer și pământ, fără nimic pe care să se bazeze. Și aceasta se numește a-și transcende rațiunea.

Și apoi persoana spune că Creatorul a trimis-o într-o stare atât de joasă special pentru ca în această stare să-și asume «puterea Cerului». Și apoi acceptă această putere pentru că crede dincolo de orice rațiune că această stare a sa vine de la Creator, adică Creatorul este cel care dorește ca omul să vadă cea mai joasă stare posibilă.

Însă, în ciuda tuturor lucrurilor, o persoană trebuie să creadă în Creator în orice circumstanțe, ceea ce se numește supunere necondiționată. Adică, o persoană nu-I spune Creatorului: «Dacă mi-ai putea da un sentiment al măreției Tale, atunci aș fi gata să cred în Tine, dar atunci când nu am cunoștințe sau percepții despre lumea spirituală, nu sunt capabil să accept «autoritatea Împărăției Cerești» și să împlinesc Tora și Poruncile.» De fapt, așa cum s-a menționat mai sus, o persoană este obligată să accepte «autoritatea Cerului» necondiționat.

Și tocmai aici a văzut Moise dificultatea: cum a putut să vină la poporul Israel când acesta se afla într-o stare atât de joasă? Prin urmare, Creatorul i-a arătat acest lucru cu «degetul» său și i-a spus: «Vei vedea aceasta și apoi o vei sfinți», adică Luna în starea ei incipientă, înainte ca plenitudinea și perfecțiunea ei să fi fost încă revelate.

Constatăm că tocmai prin acceptarea «autorității Cerului» într-o stare decăzută, omul pune temelia pentru revelația ulterioară a Creatorului către el, așa cum este scris (Ta'anit 31): «Rabinul Elazar a spus: «În viitor, Creatorul va ierta celor drepți toate păcatele lor. El va sta printre ei în Paradis și fiecare va arăta spre El, spunând: «Acesta este Creatorul nostru, ne-am încrezut în El și El ne-a mântuit. Să ne bucurăm acum de mântuirea Lui.»”.

Prin urmare, cineva poate fi demn ca Creatorul să-și îndrepte «degetul» spre Lună, așa cum i-a spus lui Moise: «ACEASTA», doar dacă o persoană își îndreaptă «degetul» spre Creator și spune: «Acesta este Creatorul meu!».