Ridicarea mâinilor

Este scris: «Ridicați-vă mâinile spre ceruri și binecuvântați pe Domnul». Același lucru se spune și despre rugăciune: aceasta trebuie făcută cu mâinile ridicate în sus, așa cum este scris despre Moise că «când își ridica mâinile, Israel devenea mai puternic».

«Ridicarea mâinilor» înseamnă o expresie de supunere, supunere: când o persoană vede că nu este capabilă să realizeze ceea ce își dorește, atunci ridică mâinile, exprimând prin aceasta că nu va putea realiza nimic aici cu propriile mâini.

De aceea, în timpul rugăciunii către Creator, ei ridică mâinile în sus, arătând astfel că o persoană și-a dat deja seama de insignifianța și neputința sa de a schimba ceva în lume de una singură și a ajuns la singura decizie că numai Creatorul o poate ajuta, dar nu el însuși și nimeni altcineva.

În mod similar, atunci când îl binecuvântăm pe Creator pentru tot ce ne-a dat, ridicăm mâinile, exprimând astfel conștientizarea faptului că suntem incapabili să facem nimic pe cont propriu și că tot ce avem i-a fost dat doar de către Creator. Prin urmare, îi mulțumim Creatorului pentru tot ce ne-a fost dat.