«Câtă dragoste am pentru Tora Ta!»

«Cât de mult iubesc Legea Ta! La ea meditez toată ziua. Ea mă face mai înțelept decât vrăjmașii mei.» [Psalmul 119:97, 119:98].

Există multe stări exprimate prin întrebarea «ce»:

1. «Ce îți oferă această slujbă?».

2. «Ce îți cere Creatorul?».

Aceste întrebări de tipul «ce» se contrazic reciproc. O întrebare de tipul «ce» vorbește despre distanța față de Creator, în timp ce cealaltă întrebare de tipul «ce» vorbește despre apropierea de Creator, iar cuvântul «exigență» implică o exigență pentru perfecțiunea ta. Dar ambele întrebări se referă la Tora. Adică, ambele sunt menite să ne învețe același lucru - o persoană trebuie să le studieze practic.

Și trebuie să înțelegem că, în raport cu întrebarea: «Ce îți cere Creatorul?» – o persoană trebuie să învețe și să înțeleagă pentru a ști cum să acționeze.

Dar ce ne învață întrebarea «Ce îți oferă această muncă?»? Din moment ce aceasta este ceea ce este scris, atunci, desigur, omul este obligat să experimenteze această stare în toată josnicia ei. Dar de ce am nevoie de asta? Ar fi mai bine să nu intri niciodată într-o astfel de stare. Și dacă astfel de gânduri apar, ar fi mai bine să le respingi.

Vedem că nu există alt răspuns la întrebarea păcătosului decât să-l «lovești în dinți». Și ideea este, așa cum au spus înțelepții noștri: «Memorează-o, astfel încât cuvintele Torei să-ți fie ascuțite în gura, astfel încât, dacă cineva îți pune o întrebare, să-i răspunzi imediat, fără ezitare» [Talmudul Babilonian, Kiddushin, 30]. Ce poate răspunde el la acest «ce»? La acest al doilea «ce»! Adică: «Ce îți cere Creatorul tău? Numai frica de El» [Devarim, 10:12].

Este important să știi că prima întrebare, «Ce», este pusă de Creator, nu de tine. Aceasta înseamnă că Creatorul a adus acest «ce» în gândurile tale, căci nu există altă putere în lume, așa cum este scris: «Nu este nimeni altul în afară de El». Desigur, Creatorul nu ar fi creat o creatură care să fie împotriva Lui, ci El a creat acest gând astfel încât să existe venerație înaintea Lui, a cărei esență este acceptarea autorității Creatorului prin credință mai presus de rațiune. Datorită întrebării păcătosului, omul trebuie de fiecare dată să reaccepte autoritatea Creatorului, iar aceasta se numește venerație. Iar mijloacele miraculoase pentru a dobândi puterea de a învinge în acceptarea autorității Creatorului sunt Tora și poruncile, prin a căror îndeplinire omul este curățat de răul său. Numai atunci este capabil să accepte autoritatea Creatorului.

Acesta este sensul expresiei «Creatorul a creat-o astfel încât oamenii să tremure înaintea Lui»: Fiecare stare negativă pe care o experimentăm este necesară doar pentru a împiedica o persoană să rămână în starea în care se află. Adică, până când o persoană nu urcă pe treptele măreției Creatorului, nu are nicio șansă să o depășească. Și numai atunci când o persoană simte măreția Creatorului, inima sa se supune. Aceasta înseamnă că trebuie să urce pe treptele venerației Creatorului.

Se pare că aceste întrebări conduc o persoană la nevoia de Creator, ca Creatorul să-i deschidă inima și ochii, astfel încât să poată fi considerată demnă de măreția Creatorului. Altfel, venerația de Cer insuflată în el prin educația sa ar fi suficientă. Dar de fiecare dată când o întrebare a unui păcătos ajunge la el, acest lucru nu mai este suficient și el trebuie să urce continuu treptele măreției Creatorului.

Și acesta este sensul expresiei «Ce dragoste am pentru Tora Ta?» – căci prin întrebarea «ce» apare motivul și motivația de a fi demn de iubirea Torei. Căci întrebarea «ce» nu poate primi răspuns decât prin măsura în care poporul Israel acceptă autoritatea Creatorului, iar acest lucru este demn doar de lumina conținută în Tora și porunci. Prin urmare, «toată ziua este subiectul meditației mele», deoarece întrebarea «ce» apare întotdeauna.