Principalul lucru care ne lipsește

Principalul lucru care ne lipsește este simțul importanței Scopului, importanța atingerii Scopului creației. Și astfel ne lipsește puterea pentru munca spirituală; nu știm cum să apreciem oportunitatea care ne-a fost dată de a-L sluji pe Creator, astfel încât să-L putem cunoaște pe Cel Căruia trebuie să-I predăm dorințele noastre, Căruia trebuie să-I îndreptăm aspirațiile noastre. Ne lipsește conștientizarea, simțul măreției Creatorului. Prin urmare, trebuie să ajungem să înțelegem cât de binecuvântați suntem de privilegiul care ne-a fost dat - de a-L sluji pe Conducătorul Suprem. Dar nu suntem capabili, singuri, fără ajutorul Creatorului, să înțelegem măreția Lui.

În limbajul Zoharului, această stare este numită «Șechina în țărână» - când posibilitatea de a-L încânta pe Creator este considerată de noi a fi țărână, nimic, din cauza unei lipse complete a simțului măreției, puterii și autorității Sale. Și, prin urmare, nu avem zel pentru muncă, pentru efortul de a-L cunoaște pe Creator, căci astfel de eforturi sunt considerate complet inutile în noi.

Este bine cunoscut faptul că nu putem munci dacă nu obținem nicio plăcere din ea și, prin urmare, ne lipsește puterea de a munci. Dar când apare oportunitatea de a ne satisface egoismul, corpul prinde viață instantaneu și tânjește după recompensă.

Dar, lucrând pentru dăruire, depunând eforturi pentru a experimenta măreția Creatorului, pentru a avea puterea de a-I dărui Lui, corpul nostru egoist nu are nicio ocazie să experimenteze vreo plăcere în acest sens. Și atunci suntem forțați să purtăm greutatea poverii noastre - egoismul nostru.

Dar nu este chiar așa atunci când o persoană simte că îi slujește pe cei mai mari. Apoi, în măsura în care recunoaște importanța și semnificația conducătorului în ochii săi, în aceeași măsură experimentează plăcere și bucurie în a-l sluji și astfel devin inspirați să lucreze: fie ca ei să primească mai multă putere de fiecare dată, astfel încât să poată avansa mai departe. Iar puterea izvorăște doar dintr-un sentiment al măreției Creatorului. Toate acestea provin dintr-un sentiment al semnificației și importanței celui căruia îi slujește.

Și când o persoană are o conștientizare clară și un sentiment de a ști cui îi face pe plac, atunci, așa cum a avut puterea să muncească pentru propria plăcere, tot așa are acum puterea de a-L mulțumi pe Creator, pentru că cel care dăruiește cuiva important este considerat a primi de la acea persoană. Și, din moment ce corpul are întotdeauna puterea de a primi (este întotdeauna capabil să muncească dacă primește în schimb), în mod similar, lucrând pentru Creator, conștientizarea măreției Sale îi dă corpului plăcerea de a-I dărui.

Prin urmare, este clar ce se spune în legea religioasă: a dărui unei persoane importante este echivalent cu a primi de la aceasta. Spunem că atunci când a primi are loc de dragul de a aduce plăcere Dăruitorului și nu de dragul cuiva, atunci a primi se numește a da, echivalent cu a da.

În același fel, putem înțelege și cealaltă latură a acestui exemplu: a da este considerat a primi, ceea ce îi dă unei persoane puterea de a munci. La urma urmei, dacă dăruiește unei persoane importante, îi dă aceeași putere ca și cum ar primi de la ea.

Din toate acestea rezultă că nu avem nevoie de nimic altceva decât să simțim Măreția Creatorului și atunci vom avea puterea să lucrăm dăruindu-I Lui.