Instituții

În Midrash Rabbah este scris: «Aceste legi sunt o altă chestiune. Națiunile lumii au legi, iar Israel are legi, și nu știi ce este în ele. Parabola bolnavului la care a venit medicul. El le-a spus celor din casa lui să-l hrănească cu ce vrea. S-a dus să vadă un alt bolnav și le-a spus să fie atenți să nu-i dea anumite alimente. L-a întrebat: [De ce] i-am permis primului să mănânce cu ce vrea, dar i-am interzis celui de-al doilea să mănânce ceva? El le-a răspuns: Primul nu va supraviețui, așa că i-am permis să mănânce orice. Dar al doilea va trăi, așa că le-am spus să-l protejeze. Națiunile lumii judecă și nu se angajează în Tora și nu o împlinesc, așa cum este scris: »Și le-am dat și obiceiuri rele și legi prin care este cu neputință să trăiască« (Ezechiel 20:25). Dar ce se spune despre porunci? Prin împlinirea cărora o persoană va trăi prin ele« (Vayikra 18:5).

Și trebuie să înțelegem:

1. Afirmația lui Ezechiel, pe care o citează Midrash, vorbește despre legile națiunilor lumii și nu despre legile poporului Israel.
2. Din parabolă, unde doctorul îi permite pacientului să mănânce orice dorește, adică nu are restricții, și din sintagma „obiceiuri și legi proaste după care nu se poate trăi”, rezultă că există legi și restricții. Iar acest lucru contrazice ceea ce spune parabola.

Trebuie explicat faptul că atunci când Midrașul vorbește despre națiunile lumii care au legi, nu se referă la națiunile lumii, ci la Israel. Și ceea ce numește legile națiunilor lumii - adică toate poruncile pe care le respectă și rațiunea le obligă să facă acest lucru, în loc să urmeze căile credinței pentru a atinge lishma - această rațiune se numește judecata națiunilor lumii. Prin urmare, tot ceea ce decretează această judecată este doar lo lishma. Adică, nu are intenția de a realiza unificarea cu viața prin aceasta și, prin urmare, rezultă că nu se poate trăi după ele. Și în legătură cu aceasta, este scris: «Hrănește-l» - adică, hrana lui vitală va fi orice cere. El nu are condiții speciale, deoarece nu este menit pentru viață, așa că ceea ce face nu este atât de important.

Dar dacă legile se referă la Israel, a cărui putere de judecată [este destinată] lui Israel, care izvorăsc din credința în realizarea uniunii [cu Creatorul], atunci ele conțin condiții speciale: este permis să primești forță vitală nu din orice. Și în orice, trebuie să fii atent să nu «mănânci» ceva anume, adică să nu primești forță vitală nici măcar din porunci și fapte bune, dacă acest lucru nu duce la unire. Și asta înseamnă să nu mănânci ceva anume, adică să nu primești forță vitală din el, adică în mod egoist.

Și conform acestui fapt, două probleme dificile sunt rezolvate:

1. Ce se înțelege prin «Israel, nu națiunile lumii»?.
2. Chiar și în starea de lo lishma, există porunci și legi, dar nu bune, așa cum au spus înțelepții: «Dacă nu le merită, ele vor deveni otrava morții pentru el». Trebuie să ne străduim să ne asigurăm că decretul se aplică lui Israel și atunci vom fi meritați să ne unim cu Sursa vieții.