Rugăciune pentru Rosh Hashanah

În rugăciunea recitată de Rosh Hashanah, spunem: «Fericit este omul care nu Te uită și cel care se străduiește [să Te slujească]». Și trebuie să ne întrebăm: dacă nu-L uită pe Creator, atunci ce altceva poate fi străduința? Iar în rugăciunea Azeret, spunem: «Fericit este omul care va asculta de poruncile Tale și va pune Tora și cuvintele Tale în inima sa».

Și trebuie să înțelegem: «Ce înseamnă să «auzi porunca Creatorului»? La urma urmei, ar fi mai bine să spunem: «Fericit este omul care va împlini sau va păzi poruncile Tale», nu să ascultăm de porunci! Și care este cuvântul Tău și care este Tora Ta? Ce înseamnă vorbirea și ce este Tora? Și ce înseamnă să «aplici inimii»? Cum poate cineva «aplica» Tora și vorbirea inimii?”

Și de ce ar trebui să o punem pe inimă, în loc să o absorbim în creier, ci să o acceptăm cu mintea? Și de ce spunem, în rugăciunea de Rosh Hashanah, «Împărății, Aducere aminte, Sunat de Șofar»? [extrase din Musaf Rosh Hashanah] Și înțelepții au spus: «Împărății» – ca să Mă facă rege peste voi, «Aduceri» – ca amintirile voastre să se ridice înaintea Mea. Și prin ce mijloace? Prin suflarea în shofar (corn). Care este legătura și ce motiv există pentru ca shofarul să trezească amintiri în Creator?

Ideea este că, în principiu, nu trebuie să uităm niciodată Creatorul, nici măcar pentru o clipă. Cum putem atinge acest lucru? Prin străduința de a ne strădui cu un spirit din ce în ce mai mare, cu un sens și o putere din ce în ce mai mari – și prin aceasta, suntem considerați vrednici să ne amintim…