Soluţie

POLEMICE

1. Este clar că motto-ul «fiecăruia după abilitățile sale, de la fiecare după munca sa» reprezintă altruismul absolut. Și atunci când este realizat, atunci inevitabil o mare parte a societății, sau chiar întreaga ei, este garantată de principiul «ce-i al meu, e al tău». Și dacă da, spuneți-mi, vă rog, ce factori vor conduce societatea la această dorință? La urma urmei, condițiile actuale - ura posesivă și diversele alte forme de ură care decurg din ea - nu-i vor conduce pe oameni decât la opusul lor, adică vor semăna în ei principiul «ce-i al meu, e al meu, și ce-i al tău, e al tău» - un concept sodomit care este opusul iubirii pentru aproapele.

2. Nu am ce discuta cu cineva care se lasă purtat de curent - pot vorbi doar cu cineva care are propria opinie și puterea analizei critice.

3. Ideea fundamentală a lui Marx și Engels este bine cunoscută: «Clasa exploatată și asuprătă nu se poate elibera de clasa care o exploatează și o asupră fără a elibera simultan întreaga societate odată pentru totdeauna de exploatare, opresiune și lupte de clasă.”.

Aceasta contrazice obiceiul comuniștilor moderni de a extermina și elimina toate părțile societății capitaliste - această ură arzătoare nu va dispărea niciodată printre ei. De asemenea, contrazice formarea unei clase conducătoare supreme care controlează clasa muncitoare. Nu există războaie de clasă mai dureroase și mai dezastruoase decât acestea. Ele secătuiesc muncitorii de puterea lor și îi lasă cu drojdie, însoțite de frica constantă de moarte sau de groaza de a fi exilați în Siberia.

Ce fel de eliberare este aceasta? Au înlocuit clasa burgheză, care nu este nici pe departe la fel de terifiantă, și, sincer, au devenit lipsiți de apărare. La urma urmei, muncitorii au puterea de a face grevă, dar au schimbat-o cu o clasă conducătoare, cu un conducător și un inspector, cu statutul de sclavi, exploatați de frica constantă de pedeapsă, care este incomensurabil mai mare decât ceea ce au experimentat în timpul războiului cu capitaliștii.

4. Țara este împărțită în două clase: întreprinzătorii și întârziații. Întreprinzătorii sunt angajatorii și liderii, întârziații sunt muncitorii și subordonații. Și aceasta este legea naturală: întreprinzătorul îi va exploata pe întârziați. Cu toate acestea, întrebarea este: ce grad de libertate, egalitate și nivel de trai le vor lăsa întârziaților? Și câtă muncă le va cere întreprinzătorul?

5. Retardații constituie întotdeauna majoritatea societății, în timp ce întreprinzătorii reprezintă doar 10%, iar aceasta este exact cantitatea necesară pentru ca societatea să funcționeze. Dacă depășesc sau nu ating procentul necesar, va apărea o criză - așa sunt crizele într-o societate capitalistă. Vor exista crize și într-o societate comunistă - poate într-o formă diferită, dar cu același grad de suferință. Termenul «întreprinzător» se aplică și succesorilor și protecționiștilor lor. Iar conceptul de «întarziați» îi include și pe acei indivizi întreprinzători care, din orice motiv, sunt aruncați în clasa întarziaților.

6. În ceea ce privește religia: status quo-ul în materie de etică nu provine din religie, ci din știință. Întâlnim o etică bazată pe binele public și la animalele sociale. Totuși, o astfel de etică este insuficientă, deoarece degenerează în vulgaritate acolo unde dăunează societății - precum celebrul criminal patriotic pe care poporul îl ține în brațe. Rezultă, așadar, că doar o etică bazată pe religie rămâne intactă și nu există niciun substitut pentru ea. Într-adevăr, constatăm că, la nivelul lor etic, popoarele primitive sunt infinit superioare popoarelor civilizate.

7. O societate bună este posibilă doar dacă majoritatea ei este bună. Cu toate acestea, există persoane care derutează sau seduc majoritatea rea cu tot felul de trucuri până când aceasta este forțată să aleagă o conducere bună. Aceasta este practica în toate democrațiile, dar, în cele din urmă, majoritatea va deveni mai înțeleaptă (sau alții o vor influența) și va alege o conducere proastă din propria lor voință rea.

8. Trebuie să înțelegem: de ce au decis Marx și Engels că absolutul comunismului constă în principiul «de la fiecare după abilitățile sale, fiecăruia după nevoile sale»? Cine i-a obligat să facă acest lucru? Și de ce nu este suficient ca o persoană să primească după productivitatea muncii sale, fără a fi asemănată cu o persoană neglijentă și fără copii? Adevărul este că noua societate se realizează nu prin egoism, ci prin altruism — din motivele menționate mai sus.

ÎN PREFATĂ

1. Mi-am exprimat deja opiniile fundamentale în 1933. Mai mult, am vorbit cu liderii generației, iar cuvintele mele nu au fost acceptate atunci. Deși am strigat din toți rărunchii, avertizând asupra prăbușirii lumii, nu a făcut nicio impresie. Totuși, acum, după inventarea bombelor atomice și cu hidrogen, cred că lumea mă va crede: sfârșitul lumii se apropie, se apropie cu pași rapizi, iar Israelul va fi incinerat înaintea altor națiuni, așa cum s-a întâmplat în ultimul război. Prin urmare, astăzi, au apărut condiții favorabile pentru trezirea lumii, astfel încât oamenii să accepte singurul leac pentru el și să trăiască și să-și ducă existența.

2. Trebuie să înțelegem de ce Marx și Engels au stabilit principiul «de la fiecare după abilitățile sale, fiecăruia după nevoile sale» ca o condiție prealabilă pentru o societate altruistă. De ce impunem această condiție strictă, această categorie «al meu este al tău și al tău este al tău», altruism absolut? În acest sens, mi-am propus să demonstrez în acest articol că nu există nicio speranță pentru existența unei societăți bazate pe principii cabalistice decât dacă este adusă la acest scop - la altruismul complet. Până atunci, nu au loc decât fazele formării sale.

După ce am demonstrat validitatea motto-ului «de la fiecare după abilitățile sale, fiecăruia după nevoile sale», trebuie acum să examinăm dacă aceste faze sunt capabile să atingă acest rezultat. Conceptele de «burghezie» și «proletariat» nu mai sunt suficiente pentru a clarifica istoria economică. Sunt necesari termeni mai generali: «clasă antreprenorială» în loc de «burghezie» și «clasă înapoiată» în loc de «proletariat».

După un experiment de 25 de ani, ne aflăm în confuzie cu privire la fericirea absolută pe care ne-o va garanta noul sistem, deoarece cei care îl disprețuiesc spun că este răul pur, în timp ce cei care îl susțin pretind că este raiul pe pământ. Cu toate acestea, nu trebuie să respingem direct cuvintele celor care îi urăsc, căci atunci când vrei să cunoști calitățile cuiva, trebuie să-i interoghezi atât prietenii, cât și dușmanii. La urma urmei, știm regula: cei care iubesc vor cunoaște doar virtuțile sale și niciun defect, căci «dragostea va acoperi toate crimele»; în timp ce cei care urăsc, dimpotrivă, nu vor cunoaște decât defectele sale, căci «ura va acoperi toate virtuțile». Rezultă că, ascultându-le pe amândouă, vei descoperi în sfârșit adevărul. Aici, vreau să examinez comunismul în esența sa și să explic virtuțile și viciile sale. Cel mai important, vreau să clarific corecțiile: cum pot fi corectate toate viciile sale, astfel încât toată lumea să recunoască și să vadă că acest sistem este cu adevărat regula dreptății și a fericirii.

Cât de mult a crescut bucuria noastră când comunismul a ajuns la stadiul de experiență practică într-o țară atât de vastă precum Rusia. La urma urmei, ne era clar că în câțiva ani, domnia dreptății și a fericirii va dezvălui întregii lumi că, în consecință, regimul capitalist va dispărea într-o clipă. Totuși, nu asta s-a întâmplat, ci invers: toate națiunile civilizate vorbesc despre regimul comunist sovietic ca despre un defect teribil. Și nu numai că regimul capitalist nu a dispărut, dar a crescut de o sută de ori chiar înainte de experimentul sovietic.

ŞTIRI

Exact în același mod în care i-au distrus pe capitaliști, au trebuit să-i extermine pe țărani. Și în ceea ce privește bucuria vieții, ar trebui să extermine și proletariatul pentru totdeauna. Marx și Engels, deși au fost primii care au încredințat proletariatului îndreptarea lumii, au avut totuși în vedere să facă acest lucru nu prin forță, ci prin mijloace democratice. Prin urmare, era necesar ca muncitorii să devină majoritari și apoi să introducă un sistem proletar, în cadrul căruia cei care îl susțineau să se perfecționeze treptat până când vor atinge altruismul pur: «de la fiecare după abilitățile sale, la fiecare după nevoile sale».

În plus, Lenin a introdus un regim comunist impunând opiniile minorității majorității – în speranța că atunci va apărea altruismul printre acestea. Pentru a realiza acest lucru, avea nevoie de nimic mai puțin decât de un stat muncitoresc militarizat, care, din cauza dezunității proprietarilor, să fie capabil să preia puterea prin forță și apoi să-i învingă pe toți proprietarii – slăbiți de lipsa lor de organizare.

Și aici el se deosebea de Marx, argumentând că în statele înapoiate era mult mai ușor să le răstorni, deoarece tot ce era necesar era să-i transformi pe soldați în comuniști care să distrugă proprietarii și să le confiște proprietățile. Iar într-o țară înapoiată era mai ușor să-i incite pe soldați să-i distrugă, să jefuiască și să-i ucidă pe proprietari.

Prin urmare, a înțeles că era imposibil să găsească o mulțime mai brutală decât în tabăra sa și, prin urmare, a declarat că țara sa va fi «prima înghițitură». Totuși, văzând că, de fapt, nu era suficient să extermine zece procente dintre proprietarii de pământ, ci că trebuiau exterminați și milioane de țărani, a disperat, căci era imposibil să extermine jumătate din popor.

Apoi a venit Stalin, care spunea că scopul scuză mijloacele și a preluat sarcina de a extermina țăranii. Și a reușit.

Totuși, toți au omis să ia în considerare faptul că, în cele din urmă, au nevoie și de bunăvoința proletariatului – pentru a-i pune la muncă; că trebuie să cultive în ei un sentiment de altruism care să-i determine să-și pună în aplicare sloganurile. Și acest lucru este absolut imposibil. La urma urmei, natura nu poate fi schimbată astfel încât oamenii să muncească nu doar pentru propriile nevoi, ci și pentru nevoile camarazilor lor. Acest lucru este posibil doar prin constrângere și violență, iar atunci majoritatea se va ridica și, în cele din urmă, va răsturna un astfel de regim.

Cei care susțin că idealismul este natura umană sau un produs al educației mint. Este un produs direct al religiei, căci înainte ca religia să se răspândească pe scară largă în întreaga lume, întreaga lume era barbară, lipsită de cea mai mică moralitate înnăscută. Totuși, după răspândirea lucrătorilor Creatorului, urmașii lor atei au devenit idealiști. Astfel, o persoană este idealistă doar pentru că îndeplinește porunca părinților săi, dar este o poruncă «orfană», adică una fără un Comandant.

Ce se va întâmpla dacă religia va dispărea complet din lume? Atunci toți conducătorii vor deveni Hitler, deoarece nimic nu îi va împiedica să preamărească bunăstarea poporului lor peste măsură. Chiar și astăzi, guvernele sunt lipsite de sentimentalism - totuși acțiunile lor sunt limitate de cei care aparțin tărâmului neînsuflețit și de idealiștii din țara lor. Dar când religia va dispărea, conducătorilor le va fi la fel de ușor să-i eradicheze pe idealiștii rămași, așa cum a fost pentru Hitler și Stalin.

Diferența dintre o persoană religioasă și un idealist este că idealistul nu are nicio bază pentru acțiunile sale, deoarece nu poate explica în mod convingător nimănui de ce pune dreptatea pe primul loc și cine îl obligă să facă acest lucru - poate pur și simplu din cauza infirmității, așa cum spunea Nietzsche. Nu au nicio explicație, motiv pentru care Stalin și Hitler i-au învins. Persoana religioasă, însă, va răspunde cu fermitate că aceasta este porunca Creatorului și se va sacrifica pentru ea.

Ar fi bine dacă vorbele mele vor fi de folos. Dacă nu, atunci generațiile următoare vor învăța de ce a fost abolit comunismul: nu pentru că nu putea fi implementat printre oamenii vii, cum spun proprietarii de terenuri, ci pentru că liderii nu au înțeles cum să implementeze acest sistem și au creat un regim egoist, când ar fi trebuit să creeze unul altruist.

Și dacă cineva nu este de acord cu mine, spunând că educația singură este suficientă, atunci îi voi permite să-și creeze o societate bazată exclusiv pe educație. Eu însă nu voi putea participa la aceasta, căci știu sigur că este o prostie. Și, prin urmare, să mă îngăduie și să mă ajute să creez o societate bazată pe un sistem de principii morale.

De ce trebuie ca principiul comunist să fie tocmai acesta: «de la fiecare după abilitățile sale, fiecăruia după nevoile sale»? Un sistem comunist nu poate exista într-o societate anticomunistă, întrucât un regim bazat pe baionete nu are dreptul să existe. Comunismul, construit pe valuri de invidie, poate doar răsturna și distruge burghezia, dar nu poate îmbunătăți situația proletariatului înapoiat. Dimpotrivă, burghezia, când va putea, își va îndrepta săgețile urii asupra celor înapoiați.

Nimic nu poate asigura cu forța un sistem pentru generațiile viitoare, cu excepția unui sistem de principii morale. Chiar dacă tații, fiind altruiști, ar îmbrățișa comunismul, nu există nicio garanție că și copiii lor îl vor continua. Inutil să mai spun că, chiar dacă tații ar îmbrățișa comunismul sub constrângere și violență, așa cum este obișnuit în comunismul egoist, în cele din urmă îl vor distruge.

Un sistem comunist nu poate fi construit pe o societate anticomunistă, deoarece ar necesita un război etern cu anticomuniștii. La urma urmei, fiecare persoană este înclinată în mod natural spre proprietate și nu poate munci fără motivație, adică fără un scop care să servească drept forță motrice. Baionetele nu vor converti natura umană, iar idealiștii sunt puțini la număr. La urma urmei, timp de milenii, hoții, tâlharii și escrocii au fost pedepsiți, dar aceștia încă nu și-au schimbat natura, în ciuda oportunității de a obține totul în mod legal.

În cazul nostru, este ca și cum cineva ar fi descoperit o societate compusă în întregime din hoți, criminali și tâlhari și ar fi vrut să-i conducă și să-i înfrângă prin lege și forță. Este sortit eșecului, deoarece victoria este garantată de opinia majorității. Și, este de la sine înțeles, realizarea unei noi societăți este imposibilă decât prin intermediul majorității. Suntem obligați să perpetuăm standardul moral al majorității în așa fel încât acesta să nu se deterioreze niciodată.

Un cod etic este singura fundație fiabilă care va dăinui generații întregi. Modelul societății viitoare trebuie să fie schimbat la principiul «ceea ce e al meu e al tău și ce e al tău e al tău», adică altruismul absolut. Când majoritatea societății va realiza acest lucru, principiul «de la fiecare după abilitățile sale, fiecăruia după nevoile sale» va fi realizat. Dar înainte ca majoritatea societății să atingă acest nivel moral, proprietatea nu ar trebui naționalizată, din motivele menționate mai sus.

A realiza naționalizarea înainte ca majoritatea să fie pregătită pentru ea este ca și cum ai demola o clădire dărăpănată înainte de a putea fi găsite fondurile pentru a construi una solidă. O împărțire justă înseamnă să nu-i echivalezi pe întreprinzători cu înapoiații, căci asta ar distruge societatea, ci mai degrabă să-i echivalezi pe înapoiați cu cei capabili.

Comunismul egoist există astăzi (în 1933) datorită unui grup de idealiști care îl conduc. Cu toate acestea, în generațiile viitoare, societatea nu va alege idealiști, ci cei mai capabili oameni, neconstrânși de idei, iar atunci comunismul va lua forma nazismului.

Sub comunismul egoist, angajatorii se străduiesc să reducă consumul lucrătorilor și să le crească productivitatea - astfel încât se îndoiesc constant că vor putea să realizeze lucrurile. În acest sens, imperialismul este superior: la urma urmei, angajatorii se străduiesc să crească consumul lucrătorilor și să le alinieze productivitatea cu consumul.

Definițiile termenilor «burghezie» și «proletariat» nu mai sunt suficiente pentru a interpreta istoria; trebuie să facem distincția între clasa «antreprenorială» și clasa «înapoiată».

Este o lege a naturii că clasa întreprinzătoare va exploata clasa înapoiată, așa cum un pește puternic îi înghite pe cei slabi în mare. Nu contează dacă acești oameni întreprinzători sunt proprietari de pământuri sau angajați ai unui guvern comunist. Singura întrebare este câtă libertate și bucurie de viață le lasă înapoiaților. Clasa întreprinzătoare constituie 10%, în timp ce clasa înapoiată pe care o conduc constituie 90% din societate. Nu există nicio modalitate de a corecta acești oameni înapoiați - decât dacă ei înșiși îi aleg pe cei întreprinzători să-i conducă. Dacă le lipsește o astfel de putere, în cele din urmă vor fi exploatați nelimitat de către cei întreprinzători.

Clasa întreprinzătoare, adică conducătorii și controlorii, va crea în cele din urmă un «exil egiptean» pentru clasa înapoiată, care va munci în timp ce conducătorii expropriază tot surplusul de la muncitori, alocându-le partea lor. Și, pentru binele public, nu vor permite niciunui muncitor să scape într-o altă țară, păzindu-i precum poporul Israelului în Egipt - astfel încât sclavii lor să nu fie liberi. Clasa întreprinzătoare îi va ucide în cele din urmă pe toți invalizii și bătrânii, care mănâncă, dar nu produc nimic sau pur și simplu mănâncă mai mult decât pot munci. Acest lucru este rău pentru societate și, după cum știm, nu au sentimentalism.

În timp ce comercianții și speculanții devin distribuitori, cumpărătorii se vor transforma în cerșetori, a căror soartă va depinde de mila distribuitorilor sau de gradul de venerație față de controlori, dacă aceștia au nevoie.

A deține și a gestiona nu sunt același lucru. De exemplu, fiecare cetățean deține o navă de stat - totuși, o poate îmbarca doar dacă autoritățile responsabile de navă doresc acest lucru. În mod similar, chiar dacă proletariatul ar conduce, acesta nu ar mai putea gestiona proprietatea statului mai mult decât o face în prezent - proprietatea proprietarilor de terenuri. La urma urmei, doar autoritățile - adică actualii proprietari de terenuri sau alții ca ei - ar putea să o gestioneze.

Un stat în care comuniștii conduc peste anticomuniști trebuie inevitabil să fie controlat de o oligarhie, o dictatură absolută în care cetățenii sunt tratați cu dispreț și pedepsiți aspru după bunul plac al oricărui lider. Altfel, nevoile statului nu pot fi satisfăcute. Într-un astfel de regim, guvernul este obligat să se asigure că nu au loc alegeri democratice, deoarece majoritatea societății este anticomunistă.

Comunismul egoist nu eliberează deloc proletariatul. Dimpotrivă, în loc de un angajator capitalist care își tratează bine muncitorii, peste ei va fi instalată o clasă de șefi și controlori, care vor înrobi proletariatul prin constrângere și pedepse crude - iar exploatarea și opresiunea lor vor fi dublate. Nu le va ușura lucrurile faptul că această exploatare este în beneficiul statului, căci, în cele din urmă, înrobitorii și opresorii vor culege toate beneficiile, în timp ce muncitorii vor rămâne doar cu zerul slab. Și acesta este prețul fricii mortale constante sau al pedepselor mai rele decât moartea.

Aici găsim o explicație pentru hitlerism. Este una dintre minunile lumii - ce s-a întâmplat cu germanii, considerați unul dintre cele mai civilizate popoare, transformându-se brusc în sălbatici, mai oribili decât cele mai primitive popoare pe care le-a cunoscut vreodată lumea. Mai mult, Hitler a fost ales de majoritate. Totuși, așa cum s-a menționat mai sus, toate acestea sunt foarte simple: nu există înțelegere în rândul majorității, ceea ce este inerent rău, chiar și în cele mai civilizate națiuni. Totuși, această majoritate este înșelată, așa cum s-a explicat mai sus, și, prin urmare, deși majoritatea societății este rea, guvernul poate fi bun.

Totuși, când apare o persoană rea, capabilă să demaste înșelăciunea comisă de conducători prin intermediul personalităților celebre pe care le cultivă și dezvăluie indivizi demni de a fi aleși în conformitate cu spiritul și dorințele cetățenilor, așa cum au făcut Hitler și Troțki, nu este surprinzător faptul că poporul îi alungă pe toți înșelătorii și alege lideri răi care sunt în propriul lor spirit. Prin urmare, Hitler a fost cu adevărat ales democratic, iar majoritatea societății s-a unit în jurul lui. Apoi i-a zdrobit și exterminat pe toți purtătorii acestei idei și a început să trateze poporul așa cum își dorea el și poporul său.

Și acesta este scopul inovației, căci din timpuri imemoriale nu s-a întâmplat niciodată ca o majoritate a societății să conducă vreo țară: întotdeauna au fost fie autocrați cu o oarecare moralitate, fie oligarhi, fie democrați fraudulosi. Dar majoritatea nu a condus niciodată - doar în timpul lui Hitler, memoria lui poate fi ștearsă. Mai mult, el a incitat la ură față de alte popoare. Și a ridicat, de asemenea, binele societății la nivelul sacrificiului de sine. Căci el a înțeles sufletul sadiștilor: dacă li se dă ocazia să-și realizeze sadismul, vor plăti pentru el chiar și cu sufletul lor.

Comunismul egoist este incapabil să prevină războaiele, deoarece națiunile întreprinzătoare sau cele care posedă resurse naturale nu vor fi dispuse să egalizeze și să împartă cu națiunile sărace și înapoiate. Prin urmare, nici aici nu ne putem aștepta la pace; trebuie să folosim forța de descurajare, adică armele la îndemână, pentru a ne apăra împotriva invidiei și urii națiunilor sărace și înapoiate - așa cum facem și astăzi. Mai mult, războaiele vor apărea din cauza diferențelor ideologice, cum ar fi titismul și sionismul.

Dacă principiile unei societăți altruiste sunt juste pentru fiecare națiune, atunci ele sunt, de asemenea, juste pentru toate națiunile. De ce are o națiune drepturi mai mari asupra resurselor naturale ale Pământului decât altele? Cine a promulgat o astfel de lege? Mai ales că au dobândit-o cu săbii și sulițe! Mai mult, de ce exploatează o națiune o alta dacă este nedrept față de individ? Pe scurt, așa cum abolirea proprietății este justă pentru individ, este la fel de justă pentru națiune - și numai atunci va domni pacea pe pământ.

Și întreabă-te: dacă posesia și moștenirea nu conferă unui individ dreptul la proprietate, de ce ar trebui să acorde un astfel de drept unui întreg popor? Așa cum există o împărțire justă între indivizi, trebuie să existe o împărțire justă între națiuni: a materiilor prime, a mijloacelor de producție și a bogăției acumulate - între toate popoarele în mod egal, fără a le împărți în albi și negri, civilizați și primitivi. Așa cum este obișnuit între oamenii aceleiași națiuni. Și în niciun caz nu ar trebui făcute distincții între indivizi, între o națiune sau între toate națiunile lumii. Și atâta timp cât există vreo distincție, războaiele nu vor înceta.

Nu există nicio speranță de a trece de la modelul egoist la unul internațional. Chiar dacă America ar îmbrățișa noul sistem, și India și China ar face la fel, tot nu există nimic care să-i oblige pe americani să-și egaleze nivelul de trai cu cel al africanilor și indienilor, al sălbaticilor și primitivilor. Și niciun remediu marxist sau leninist nu va ajuta aici - adică incitarea săracilor să-i jefuiască pe bogați, din moment ce bogații și-au pregătit deja apărarea. Și dacă asta nu funcționează, atunci întregul model egoist este inutil, pentru că nu face nimic pentru a preveni războaiele!

Este bine cunoscut faptul că poporul Israelului este urât de toate națiunile – pentru religia sa, naționalitatea sa, capitalismul său, comunismul său, cosmopolitismul său și așa mai departe. La urma urmei, ura este primordială în toate argumentele, deși fiecare persoană își motivează ura în funcție de propria psihologie. Nu există altă cale de ieșire decât introducerea principiilor unei societăți internaționale, morale și altruiste între toate națiunile.

Poporului Israel i se încredințează sarcina de a îmbrățișa cadrul unei societăți internaționale altruiste înaintea altor națiuni și de a deveni un exemplu care să demonstreze toate beneficiile și tot atractivitatea unui astfel de sistem. Căci, din moment ce suferă și au suferit sub regimuri tiranice mai mult decât orice alt popor, la fel ca inima, care este ardetă înaintea altor organe, ei sunt cei mai potriviți să fie primii care îmbrățișează un sistem adecvat.

Însăși existența noastră în țara Israelului este în pericol, deoarece, conform principiilor economice existente, va mai dura foarte mult până când economia noastră se va stabiliza. Și foarte puțini vor putea rezista și suferi în țara noastră, având în același timp posibilitatea de a emigra în alte țări bogate. Treptat, vor fugi de suferința lor, iar cei care vor rămâne vor fi atât de puțini încât nu vor mai fi vrednici să fie numiți stat și vor dispărea, Doamne ferește, printre arabi.

Dacă acceptă cadrul unei societăți altruiste, atunci, pe lângă faptul că primesc satisfacția de a fi piatra de temelie a salvării globale și știu că merită să sufere pentru asta, vor fi capabili să se gestioneze singuri prin scăderea temporară a nivelului de trai și muncirea din greu - atât cât este necesar pentru a asigura țării o economie stabilă. Și nu este nevoie să vorbim despre kibuțuri, a căror întreagă existență este construită pe idealuri care slăbesc în mod natural odată cu schimbarea generațiilor, căci un ideal nu se transmite prin moștenire - și nu există nicio îndoială că acestea vor fi primele care se vor prăbuși.

Un sistem de principii morale este singura temelie pentru ridicarea nivelului moral al societății până la punctul în care fiecare muncește după abilitățile sale și primește după nevoile sale. Dacă te-ai afla pe o insulă de sălbatici care nu ar putea fi salvați de la cea mai brutală autodistrugere decât printr-un cod etic, ai ezita și ai crea pentru ei un sistem de principii morale suficiente pentru a păstra existența națiunii și a o împiedica să dispară din lume?

În ceea ce privește o societate altruistă, toată lumea este sălbatică și nu există nicio modalitate de a introduce un astfel de sistem în lume decât prin studiul Cabalei. Căci impunerea moralității se transformă într-o dorință la urmași, așa cum vedem în experiența popoarelor care au adoptat religia prin forță - în timp ce constrângerea prin educație și opinia publică nu este moștenită de urmași, ci se estompează treptat. Așadar, spuneți-mi, este oare mai bine să permitem oamenilor din lume să se distrugă unii pe alții decât să le creăm un factor care duce inevitabil la viață și fericire? Este greu de crezut că o persoană rezonabilă s-ar îndoi de acest lucru.

Întrucât existența unei societăți democratice stabile este posibilă numai dacă majoritatea sa este bună și onestă, întrucât societatea este guvernată de majoritate - bună sau rea - atunci fundamentele altruiste ar trebui stabilite numai dacă majoritatea societății este pregătită pentru ele generații întregi, ceea ce nu poate fi asigurat decât printr-un sistem de principii morale. Căci natura lor este de așa natură încât, deși încep treptat, în cele din urmă sunt voluntare.

Codul etic și ideea se completează reciproc, întrucât acolo unde ideea nu poate deveni proprietatea majorității, tocmai convingerile etice au o putere mai mare asupra majorității primitive, căreia ideea îi este nefamiliară din cauza pretențiilor de proprietate și a dorinței de a munci mai puțin decât alții și de a primi mai mult.

Este imposibil să construiești o societate altruistă înainte ca modelul său egoist să se fi răspândit. Totuși, acum, când o treime din lume a îmbrățișat deja comunismul egoist, este posibil, prin adăugarea puterii moralității bazate pe principii kabbalistice, să întemeiezi o nouă societate.

O persoană nu se poate mulțumi cu ordine seci fără a țese în ele argumente logice care să susțină obiceiurile. Aceasta este o abordare filosofică. În cazul nostru, a fost deja dezvoltată o filozofie cuprinzătoare despre dorința de a dărui, adică despre o societate altruistă, suficientă pentru ca o persoană să reflecteze asupra ei de-a lungul vieții și să își consolideze acțiunile de dăruire.

Comunismul egoist va lua în cele din urmă forma nazismului, doar ca comunism național. Cu toate acestea, diferența de nume nu va împiedica niciuna dintre faptele satanice ale lui Hitler. Astfel, rușii vor deveni «poporul stăpân», iar întreaga lume va deveni sclavii lor subordonați, conform planului lui Hitler.

În sistemul burghez, principala forță motrice a succesului este libera concurență, jucată de industriași și comercianți. Câștigătorii o duc foarte bine, în timp ce învinșii au o soartă amară. Între ei se află proletariatul, căruia nu i se permite să participe la acest joc, rămânând printre ei într-un fel de neutralitate. Nici nu se ridică, nici nu coboară, dar nivelul său de trai este garantat de dreptul la grevă.

În cele din urmă, atât în sistemul comunist, cât și în cel burghez, cei înapoiați au nevoie de protecție. Deși constituie majoritatea societății, sunt obligați să aleagă lideri dintre cei întreprinzători; totuși, din moment ce îi aleg, au speranța că nu vor fi exploatați excesiv. Situația este diferită sub un regim comunist egoist, unde conducătorii nu sunt aleși de majoritatea societății, deoarece acesta se opune comunismului. Acesta este cazul în Rusia și în alte părți, unde reprezentanții aleși sunt exclusiv comuniști. Prin urmare, soarta proletariatului este amară, deoarece nu are reprezentanți în conducere.

Toate acestea decurg din principiul conform căruia proletariatul este în mod inerent anticomunist. La urma urmei, proletarii nu sunt idealiști; ei reprezintă majoritatea înapoiată a societății și, în viziunea lor, o «împărțire justă» înseamnă o împărțire egală între ei și întreprinzătorul – lucru pe care întreprinzătorul nu și-l dorește niciodată.

Cuvintele mele se adresează doar proletariatului, adică oamenilor înapoiați care constituie majoritatea, căci întreprinzătorii și intelectualii vor fi întotdeauna cei mai slabi - atât în sistemele comuniste, cât și în cele burgheze. De regulă, majoritatea dintre ei vor fi mai bine în comunism, deoarece nu se vor teme de critici. Dar voi, proletarii înapoiați, vă veți descurca foarte prost în comunism.

Clasa întreprinzătoare, adică conducătorii și controlorii, va primi un nume nou și va fi într-o situație mai bună, deoarece va fi eliberată de concurența care este distructivă pentru unii capitaliști și va primi în mod liber și consecvent ceea ce li se cuvine. Clasele înapoiate, însă, nu au alt truc sau mijloc de a scăpa de frica de război, șomaj și umilință decât o societate altruistă. Prin urmare, cuvintele mele nu se adresează întreprinzătorilor și intelectualilor, care le vor respinge în mod natural, ci doar proletariatului și claselor înapoiate. Ei mă vor înțelege și lor mă adresez, precum și celor care îi compătimesc pe înapoiați și simpatizează cu suferința lor.

Una dintre libertățile umane este aceea de a nu fi legat de un singur loc, precum o plantă, căreia nu i se permite să părăsească locul care a crescut-o. Prin urmare, fiecare stat este obligat să garanteze că nu își va împiedica cetățenii să se mute într-o altă țară. În același timp, trebuie garantat că niciun stat nu își va închide porțile străinilor și imigranților.

Până când majoritatea societății nu este pregătită să dăruiască altora, nu ar trebui stabilit un sistem altruist.

Noua societate ar trebui, în cele din urmă, să cuprindă întreaga lume, iar întreaga lume va avea un nivel de trai uniform. Cu toate acestea, în practică, acesta este un proces gradual: fiecare națiune, majoritatea fiind deja crescută în spiritul dăruirii față de ceilalți, va intra imediat în cadrul unei comunități internaționale altruiste. Toate națiunile din cadrul noii societăți vor avea un nivel de trai egal. Mai mult, surplusul unei națiuni bogate sau harnice va ridica nivelul de trai al unei națiuni înapoiate sau sărace în resurse naturale și mijloace de producție.