Soluţie

LIDERUL GENERAȚIEI

Masele, prin natura lor, au încredere într-un lider care nu are obligații sau interese personale, ci care și-a dedicat și dăruit întreaga viață binelui societății - pentru că, într-adevăr, așa trebuie să fie. Dacă, însă, un lider, din interes personal, face rău vreunui membru al societății, atunci este un trădător și un mincinos. Și de îndată ce acest lucru este descoperit, societatea îl va călca în picioare în praf.

INTERESELE PERSONALE ALE UNEI PERSOANE

Mai mult, o persoană are două tipuri de interese personale:

1. Interese materiale.
2. Interese spirituale.

Și în ceea ce privește interesele spirituale, nu există un lider în lume care să nu dezamăgească societatea de dragul lor. De exemplu, fiind blând la inimă, ar putea să nu reușească să-i elimine pe răufăcători sau să-i avertizeze. Astfel, de dragul său, ar ruina societatea. Sau s-ar putea teme de răzbunare, chiar și de răzbunarea Creatorului și, prin urmare, s-ar abține de la a face corecțiile necesare. Mai mult, după ce a renunțat la interesele materiale, tot nu va fi dispus să renunțe la interesele sale idealiste sau religioase în beneficiul societății, chiar dacă acestea sunt doar sentimentele sale personale, iar societatea în ansamblu nu se preocupă de ele, deoarece oamenii nu disting nimic altceva decât cuvântul «profit». Pentru ei, nici măcar cel mai idealist lucru nu poate rezista profitului.

ACȚIUNILE PRECEDEZĂ MINTEA

Așa cum eforturile de a atinge un obiect al dorinței generează valoarea și dragostea acestuia, tot așa faptele bune generează dragoste pentru Creator. Și dragostea generează fuziune. Și fuziunea generează inteligență și cunoaștere.

TREI POSTULATE

Se presupune că este gratuit.

Se presupune că este nemuritor.

Se presupune că există din nimic.

Ele sunt comparabile cu înțelegerea practică (moralitatea) binelui suprem.

ADEVĂR ȘI MINCIUNI

Este bine cunoscut faptul că gândirea și materialul, dorința, sunt două modificări ale aceluiași lucru. Rezultă că analogia psihologică dintre existența fizică și nonexistență este adevăr și falsitate. Adevărul, la fel ca prezența, este teza; iar falsitatea, la fel ca absența, este antiteza. Și din ambele se naște sinteza dorită.

RAȚIUNEA SOCIETĂȚII

Mintea individului este un fel de oglindă care reflectă toate imaginile acțiunilor benefice și dăunătoare. Privind această experiență, o persoană identifică acțiunile bune și benefice și le respinge pe cele care i-au cauzat daune. Aceasta se numește memorie mentală. De exemplu, un comerciant își amintește mental toate bunurile care i-au cauzat pierderi și motivele acestora, precum și diverse bunuri care i-au adus profit și motivele acestora. Acestea sunt aranjate în mintea sa ca o oglindă care reflectă imagini ale experiențelor sale, iar apoi verifică acțiunile benefice și le respinge pe cele dăunătoare până când devine un comerciant bun și de succes. Fiecare persoană acționează în același mod în experiența sa de viață.

Conform aceluiași principiu, societatea posedă o minte colectivă și o memorie mental-conceptuală colectivă, unde sunt imprimate toate faptele benefice și dăunătoare săvârșite de fiecare persoană în raport cu societatea și cu întregul. Societatea selectează, de asemenea, faptele benefice și pe cei care le realizează, străduindu-se să le ofere permanență. Toate faptele benefice și cei care le realizează sunt imprimate în memoria mental-conceptuală comună, pentru a-i motiva din ce în ce mai mult să facă aceste fapte. Din aceasta provin idealurile, idealiștii și toate calitățile bune. Toate faptele rele și cei care le realizează, dăunătoare societății, sunt, de asemenea, imprimate acolo. Oamenii îi disprețuiesc, recurgând la trucuri pentru a scăpa de ei. Și, în consecință, laudă și preamăresc faptele benefice și pe cei care le realizează, pentru a-i motiva din ce în ce mai mult să facă aceste fapte. Din aceasta provin idealurile, idealiștii, toate calitățile bune și principiile morale.

În schimb, oamenii vor judeca aspru acțiunile dăunătoare și pe autorii acestora pentru a le preveni și elimina. Aceasta este sursa tuturor trăsăturilor malefice, păcatelor și josniciei rasei umane. Astfel, formarea opiniei individuale este absolut identică cu formarea opiniei publice. Mai mult, aceasta se formează exclusiv pe baza beneficiilor și daunelor.

O deficiență în mintea societății

Constă în faptul că societatea este structurată nu cantitativ, ci doar calitativ - cu alte cuvinte, punând accent doar pe membrii săi hotărâți. După cum spune proverbul, «douăzeci de oameni conduc toată Franța». Și, în cea mai mare parte, aceștia sunt bogații, care constituie doar 10% din societate. Sunt întotdeauna oameni ignoranți, ceea ce corespunde opiniei publice. Căci ei dăunează societății și o exploatează. Prin urmare, opinia publică nu conduce lumea, ci opinia sabotorilor conduce societatea. Astfel, chiar și idealurile care au devenit sacre pentru lume nu sunt altceva decât demoni și îngeri distructivi în raport cu majoritatea societății. Nu numai religia, ci și instanța mondială este chemată să beneficieze doar celor bogați. Și cu atât mai mult, dogmele și idealurile morale.

SURSĂ A DEMOCRAȚIEI ȘI A SOCIALISMULUI

Aici a apărut ideea democratică: pentru a оMajoritatea societății ar ține în propriile mâini instanțele și politica lumii. Și socialismul: ca proletariatul să-și ia soarta în propriile mâini. Pe scurt, ca majoritatea să modeleze opinia publică în a recunoaște ce este benefic și ce este dăunător. Și toate legile și idealurile ar corespunde acestui lucru.

CONTRADICȚIA CARE APARE ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI SOCIALISM

În Rusia, după cum vedem, 10% conduc întreaga societate sub o dictatură absolută. Motivul este simplu: idealiștii cer o distribuție echitabilă, ceea ce nu se poate spune despre majoritatea societății. Prin urmare, în cele din urmă se va produce colapsul și nu există nicio modalitate de a remedia acest lucru. Singura cale este un sistem de principii etice impuse de sus, astfel încât toți membrii societății să devină idealiști. Dar tot ce vedem astăzi sunt compromisuri cu egoismul individului, al țării sau al lucrătorului Creatorului. Și de aceea, spun că fiecare măsură de egoism este vicioasă și dăunătoare. Nu există altă ordine decât altruismul - pentru individ, pentru societate și pentru Creator.

UMANISMUL MATERIALIST

Conform umanismului materialist, materia este originea a tot, iar gândirea este rodul acțiunilor și senzațiilor și este ceva asemănător unei oglinzi. Nu există libertate de voință - ci doar libertate de acțiune. Desigur, nu la discreția proprie, deoarece o faptă rea duce la o altă faptă rea. Libertatea de acțiune se bazează pe faptul că o persoană se uită în oglindă la acțiunile menționate anterior, bazându-se pe mintea altcuiva. Apoi câștigă libertatea de a se supune celuilalt. Dar nu poate face o alegere bazată pe propria oglindă, pe propria minte. La urma urmei, fiecare își vede propria cale ca fiind dreaptă. Și mintea lor este întotdeauna de acord.

DIN AFARA ACESTEI LUMI

Înțelegerea și cercetarea trebuie făcute doar subiectiv și pragmatic (practic). În acest caz, vorbim despre explorarea acestei lumi, chiar dacă se desfășoară în afara ei, deoarece o persoană gândește în funcție de gradul său de integrare în natura acestei lumi, precum și în funcție de gradul de eficacitate, adecvare și pragmatism.

Și ce este dincolo de această lume? Doar Creatorul este real. El este locul lumii, și nu lumea este locul Său. El singur, așa cum îl înțelegem noi, este, de asemenea, dincolo de această lume, și nimic altceva - spre deosebire de politeism. «Această lume» este un termen obiectiv, accesibil înțelegerii obiective, ale cărui fundamente primare sunt spațiul și timpul. Iar lumile AK și ABEA de dincolo de această lume pot fi înțelese doar subiectiv, fără a atinge obiectul nici măcar în cea mai mică măsură.

Esența obiectelor pe care le definim prin termenul ABEA se încadrează în categoria presupunerilor, întrucât toată lumea, fără excepție, le percepe ca atare. Vorbim despre aleși cu putere miraculoasă în fiecare generație, dintre care există zeci de mii și milioane, trecuți și viitori. În acest caz, avem o înțelegere obiectivă acolo, în ciuda faptului că nu atingem deloc obiectele.

Și din aceasta au provenit cele patru lumi situate deasupra acestei lumi; deși prin natura lor sunt pur subiective, ele sunt îmbrăcate în esența acestei lumi în două moduri: prin expansiune și prin gândire. Cu alte cuvinte, vorbim despre paralelism psihofizic. La urma urmei, cunoaștem fiecare obiect în două moduri: mai întâi fizic, apoi psihic. Și aceste două direcții se însoțesc întotdeauna reciproc, dezvoltându-se în paralel.

Este bine cunoscut faptul că mulți în această lume aderă la sistemul «expresionist», adică la o percepție pur subiectivă. Cu toate acestea, și eu folosesc sistemul «impresionist» pentru a clarifica conceptele acestei lumi cât mai obiectiv posibil, fără un amestec excesiv de argumente subiective.

ESENȚA RELIGIEI

Este construită exclusiv pragmatic. Sursa credinței este nevoia inerentă de adevăr, proporțional cu măsura în care satisface această nevoie. Există două tipuri de nevoi:

1. O nevoie spirituală atunci când o persoană s-a săturat de restul vieții sale până la punctul de a vomita.
2. O nevoie fizică care se manifestă în primul rând în ordinea socială. După cum a scris Kant, credința este fundamentul moralității și o păstrează.

Este de la sine înțeles că înțelepții Cabalei nu vor apărea doar dintre cei care au nevoie spirituală; la urma urmei, aceasta are și un aspect obiectiv. Pe de altă parte, reprezentanții celui de-al doilea tip vor primi și ei satisfacție, adică adevăr, într-un sens subiectiv. Și totuși, din lo-lișma se ajunge la lișma; iar nevoia este premisa și motivul care obligă pe cineva la credință.

LIDERII GENERAȚIEI

Deși fiecare individ are cu siguranță dreptul și justificarea de a alege «expresionismul» sau «impresionismul», cei care dețin frâiele puterii nu au dreptul să guverneze societatea decât pozitiv și pragmatic, adică, conform sistemului «expresionist». Căci atunci, o persoană nu va putea face rău societății pentru propriul câștig personal. De exemplu, nu va putea prescrie o credință pentru ca societatea să înțeleagă propriul «impresionism», ceea ce ar duce la o pierdere a moralității și eticii. Și dacă nu se pot controla, ar fi mai bine pentru ei să se resemneze și să nu mai facă rău societății cu idealurile lor.

VIZIUNE SOLARĂ

Lumea a fost creată printr-o dezvoltare consecventă bazată pe principiul materialismului istoric, în conformitate cu dialectica lui Hegel: teză, antiteză și sinteză. Aceasta vizează experimentarea Creatorului, începând cu stadiile neînsuflețit, vegetativ, animal și vocal și ajungând la nivelul profeției sau cunoașterii Creatorului. Plăcerea este teza, suferința este antiteza, iar senzația «dincolo de piele» este sinteza.

ESENȚA ERORILOR ȘI A CORECȚIILOR SE AFLĂ ÎN MINTEA SOCIETĂȚII

Așa cum mintea unui individ distinge între pierderi și profituri și își organizează treburile cu cel mai mare succes, tot așa mintea societății analizează treburile publice și le organizează cu succes.

Principiu: a dărui aproapelui.

Management: un regim obligatoriu - de la politețea reciprocă și respectarea legilor - până la un nivel de trai pentru societate.

Sarcina și scopul: contopirea cu Creatorul este, în opinia mea, sinteza finală, în care neexistența nu mai stă.

RESPECTAREA LEGII CREATORULUI

Locke spunea că nu există nimic în intelect care să nu fi trecut mai întâi prin simțuri. Spinoza spunea, de asemenea: Nu doresc ceva pentru că este bun - este bun pentru că îl doresc. La aceasta trebuie adăugat că nu există nimic în senzație care să nu fi trecut mai întâi prin acțiuni. Astfel, acțiunile dau naștere la senzații, iar senzațiile dau naștere la înțelegere. De exemplu, în senzații, este imposibil să te bucuri de abundența dăruirii până când nu ai dat efectiv. În mod similar, este imposibil să înțelegi și să cuprinzi marea importanță a dăruirii până când nu ai gustat-o în simțuri. Conform aceluiași principiu, este imposibil să savurezi plăcerea uniunii până când nu îți îndeplinești toate acțiunile cu intenție, de dragul Creatorului. Cu alte cuvinte, trebuie să te bucuri de plăcerea oferită Creatorului prin îndeplinirea legilor Sale. Și după ce ai experimentat plăcerea în acțiuni, Îl poți înțelege în măsura acestei plăceri.

Așa cum s-a menționat mai sus, Cabala are două obiective. Primul, lo lishma, implică doar profitabilitatea, adică își propune să întemeieze ferm moralitatea pe câștigul personal. Rezultă că, după îndeplinirea acestui obiectiv, o persoană experimentează deja satisfacția. Cabala are și un al doilea obiectiv: nevoia spirituală de a se uni cu Creatorul. Aceasta se numește «lishma». Prin acțiuni, o persoană poate atinge acest obiectiv, iar apoi din lo lishma vine lishma.