Ramură și rădăcină

Articolul 2 din 1985.

Conceptele de «ramură» ca o consecință și «rădăcină» ca o cauză: Eretz Israel este o ramură a Sfirei Malchut. Malchut este numită un «vas» creat de Creator pentru a primi bunătatea - lumina cu care Creatorul a intenționat, dorind, să o dăruiască creației Sale.

Inițial, Creatorul a creat dorința de a primi doar pentru sine, doar pentru propriul beneficiu. Apoi a avut loc o corecție: a primi într-un astfel de vas, într-o astfel de dorință, era interzis. După aceasta, s-a făcut următoarea corecție - o condiție în care vasul putea primi lumină, iar dorința putea fi umplută cu plăcere. Acest lucru a devenit posibil cu intenția de a se bucura de dragul dăruitorului, adică intenția de a dărui (plăcere), de a încânta și nu de a se bucura de sine; intenția de a primi plăcere, dar nu pentru sine, nu pentru sine.

Această corecție este necesară pentru a neutraliza sentimentul de rușine care apare la cei care primesc ceea ce nu merită. Acest sentiment de rușine înjosește atât de mult creatura, încât preferă să nu primească deloc. Sentimentul de rușine care apare din primire transformă plăcerea care vine la iveală în durere, umilință și suferință.

Însă, după corectarea acestei intenții, dacă creația se bucură doar de dragul Dătătorului, ea poate primi beneficiul fără cea mai mică rușine, deoarece primește nu pentru sine, ci de dragul Dătătorului - Creatorul, oferindu-I plăcere prin aceasta și numai din acest motiv.

Dacă creaturile primesc de dragul lor, adică pentru propriul lor beneficiu, sunt obligate să primească doar o cantitate limitată de bine, pentru că simt rușine și primesc doar strictul necesar. Pentru că nu există rușine în ceea ce este necesar pentru existență. La urma urmei, nu este vina creației că trebuie să respire, să mănânce și să doarmă.

Însă a primi dincolo de ceea ce este necesar provoacă rușine. Prin urmare, o astfel de primire de la Creator este limitată. Creatorul, însă, a dorit să creeze o creație care să primească fără limită. Prin urmare, El a creat «Reducția» și «Ecranul» - astfel încât creația să poată primi nu de dragul ei în sine, nesimțind astfel nicio rușine, ci mai degrabă fără limită.

Această creație, asupra căreia au avut loc corecțiile, «instalarea» restricției și a «ecranului», se numește «malchut». Tot ceea ce a fost creat, tot ceea ce există în univers, cu excepția Creatorului, este malchut sau părțile sale individuale. Din acest malchut, malchut-ul lumii infinitului, coboară o ramură numită malchut-ul lumii Atzilut, numită «Eretz» (pământ). «Eretz» provine din cuvântul «ratzon» - dorință.

Se numește «Țara Sfântă», o dorință sfântă, deoarece aici, în Țara Sfântă, există corecții speciale la aceasta – porunci legate de pământ, care trebuie respectate doar în Israel, în dorința îndreptată către Creator (Israel din cuvintele «Yashar El» – direct către Creator), dar nu în alte țări, nu în alte dorințe.

Există, de asemenea, rădăcini spirituale pentru pământurile (dorințele) situate în jurul Israelului: Transjordania, Siria, Babilonia, Libanul și pentru toate celelalte țări luate la un loc. (Vezi Talmud Eser Ha-Sefirot, Partea 16).

Așadar, «locul sfânt» se află tocmai în Țara Sfântă, adică în Țara lui Israel, după ce a fost sfințit și corectat prin intenție altruistă. Înainte ca poporul lui Israel (intenție «de dragul Creatorului») să vină pe acest pământ (legat de dorința egoistă originală), șapte națiuni (șapte dorințe egoiste, numite «Goyim») trăiau aici.

Vorbind în termeni de «rădăcină și ramură», rădăcinile acestor șapte națiuni au fost cele șapte Sefirot ale sistemului impur, egoist, care se opune sfințeniei și altruismului sistemului. Aceasta înseamnă că aceste națiuni, sau dorințe, provin dintr-un sistem în care lui Malchut îi lipsește ecranul care schimbă intenția de «plăcere de sine» în intenția de «a oferi plăcere».

Mai întâi au venit cele șapte națiuni care aparțin lui Malchut, cele șapte dorințe care alcătuiesc dorința egoistă generală - Malchut, care nu își stabilise încă Masach-ul, adică înainte de a începe corecția sa. Apoi a avut loc corecția sa - a apărut un ecran asupra ei, asupra dorințelor sale, o intenție altruistă pentru aceeași dorință, deoarece se spune că Israel a venit și a preluat acest pământ.

Același lucru se întâmplă și în inima unei persoane: mai întâi, yetzer ha-ra (dorința rea – dorința de a primi doar pentru sine) se instalează acolo, apoi este înlocuită de yetzer ha-tov (dorința bună, blândă – dorința de a primi doar de dragul Creatorului).

Însă există încă o diferență între inima umană și Țara lui Israel, deși ambele ramuri provin din aceeași rădăcină - malchut. Fiecare obiect spiritual are o latură externă și una internă. Latura internă a «Țării lui Israel» este autoritatea Creatorului. Latura sa externă este pământul în sine, teritoriul Țării lui Israel, adică un concept fizic.

Prin urmare, pentru a atinge nivelul de «Autoritate a Creatorului», adică Țara Israelului, nu este deloc necesar să te afli în Israel. După cum este bine cunoscut, mulți dintre cei mai mari înțelepți evrei l-au atins pe Creator și li s-a acordat uniunea cu El (manifestarea Șechinah) în timp ce trăiau în afara Țării Israelului.

În schimb, cei care trăiesc în Țara Israelului pot fi păcătoși înrăiți, iar Țara Sfântă nu are nicio influență asupra lor, nicio constrângere de a se corecta - de a studia Tora și de a respecta Mițvot. Aceasta înseamnă că aspectul exterior al unui obiect spiritual nu poate influența aspectul său interior. Cu alte cuvinte, aspectul exterior al Țării Israelului (ca teritoriu) nu influențează direct inima unei persoane (aspectul interior al acestui obiect).

Însă uneori, exteriorul influențează interiorul. De exemplu, nu se poate spune «Kadiș» decât dacă există un minyan, adică 10 evrei adulți într-un singur loc. Mai mult, dacă există 10 evrei obișnuiți (neînvățați), aceștia pot spune «Kadiș», pot citi sulul Torei și așa mai departe, dar nouă oameni drepți nu pot. Acest lucru se datorează faptului că Mițvot se referă la exterior, nu la interior.

În «Introducere la Cartea Zohar», paragraful 69, se afirmă că este interzisă discuția cu înțelepții evrei din antichitate cu privire la aspecte legate de Tora «revelată». Deoarece în tot ceea ce privește îndeplinirea practică a poruncilor, ei au realizat incomensurabil mai mult decât generațiile ulterioare, inclusiv a noastră.

Nivelul împlinirii practice derivă din vase – Sefirot – care sunt exterioare Luminii din interiorul lor. Lumina, la rândul ei, este partea internă a sistemului spiritual.

Secretele Torei și sensul interior, ascuns al fiecărei porunci, al fiecărei acțiuni spirituale, emană din lumina care umple sefira. Prin urmare, partea revelată a Torei, adică partea sa practică, se referă la aspectul exterior al sistemului spiritual.

Prin urmare, există practic Mițvot care pot fi respectate doar în Țara lui Israel. De exemplu, Templul poate fi construit doar în Țara lui Israel. Dar dintr-o perspectivă internă, adică atunci când vine vorba de inima unei persoane, o persoană nu este obligată să se afle în Țara lui Israel, în ciuda faptului că au o rădăcină comună - malchut (numită Țara lui Israel).

Dar există câțiva indivizi speciali, care se străduiesc să unească latura externă cu cea internă – și pot face acest lucru doar aflându-se pe teritoriul Eretz Israel.

Există trei concepte: «lume» – un loc; «an» – un timp; și «suflet» – un locuitor al lumii, situat într-un anumit loc la un anumit moment. Pentru a uni aceste trei concepte, toate cele trei condiții trebuie îndeplinite simultan. Aceasta înseamnă că trebuie să existe un anumit loc – «lumea» (de exemplu, Sfânta Sfintelor din Templu); trebuie să existe un anumit timp – «anul» (de exemplu, Yom Kippur); și trebuie să existe un anumit «suflet» (de exemplu, Kohen Gadol, Marele Preot). Numai efectul combinat al acestor trei concepte poate produce o acțiune spirituală specifică.

Din punct de vedere intern, când vorbim despre inima unei persoane, ne referim la munca menită să iasă de sub puterea egoismului, care este numit «țara neevreilor», «țara celor șapte națiuni», pentru a atinge o astfel de stare de dorințe încât o persoană să fie complet controlată doar de iubirea pentru Creator - iar aceasta se numește «a conduce poporul lui Israel pe teritoriul Eretz Israel» (adică în inima cuiva).

Și apoi putem vorbi despre conceptul spiritual de «zi» și «noapte»: «ziua» este starea interioară a unei persoane atunci când este într-o dispoziție bună și nimic nu necesită îmbunătățiri, ca și cum soarele strălucește și o persoană nu trebuie să facă nimic pentru a-l menține strălucind. O persoană pur și simplu nu ar trebui să «interfere» cu lumina soarelui.

«Noaptea» este o stare în care o persoană trebuie să facă ceva pentru a avea lumină. De exemplu, în lumea materială, o persoană aprinde o lampă sau lumânări. Dacă o persoană nu face nimic, adică nu reușește să facă anumite «corecții», atunci nu va exista lumină.