În patul de noapte

Articolul 23 din 1985.

Zoharul (Tazria), conform textului Cântării Cântărilor, întreabă «despre patul meu»: Rabinul Eliezer a spus: «Poporul lui Israel, vorbind cu Creatorul despre galut, întrucât se află printre alte națiuni, zacând într-o altă țară, pângăriți, de aceea întreabă despre patul lor.» Galut este numit «nopți». Prin urmare, el cere iubirii sufletului său să-l scoată de acolo.

Se știe că poporul Israel este numit «malchut», care cuprinde toate sufletele. Și, așa cum spune Zoharul, «fiecare persoană este o lume mică», adică o persoană cuprinde șaptezeci de națiuni ale lumii, corespunzătoare celor șapte Sefirot, fiecare dintre acestea fiind împărțită în continuare în zece, pentru un total de 70. Fiecare națiune are aspirații și dorințe corespunzătoare nivelului său. O persoană cuprinde cele șaptezeci de dorințe care sunt prezente în «națiunile lumii».

Aspectul «Israelului» există și în interiorul unei persoane, denotând propriul nivel al acesteia. Se numește «punctul din inimă». Acest punct este întunecat, ceea ce înseamnă că «Israelul» nu strălucește în interiorul său. Aparține părții opuse, existând în galut, adică sub autoritatea «celor șaptezeci de națiuni ale lumii» din interiorul unei persoane.

Dar de unde provine puterea lor de a controla aspectul «Israelului»? Fac acest lucru prin întrebările pe care le pun «Israelului» atunci când acesta vrea să facă ceva pentru Creator, așa cum este numit Israel-El (direct Creatorului). Prin întrebările lor, ei clarifică faptul că munca merită doar de dragul iubirii de sine. Iar în ceea ce privește munca pentru Creator, ei întreabă: «Ce îți oferă această muncă?»

Aceasta este ca întrebările unui dușman. Și dacă o persoană vrea să depășească aceste plângeri, atunci vine întrebarea Faraonului: «Cine este Creatorul, ca să ascultăm de glasul Lui?» Și dacă întrebările nu au efect asupra unei persoane de prima dată, atunci ele revin și se repetă pe parcursul zilei. Incapabili să facă față puterii lor, ei reduc nivelul de «Israel» din interiorul unei persoane la «țărâna pământului». După cum este scris în Tehilim: «Căci sufletul nostru a fost coborât în țărână și este atașat de viața lui».

Deoarece «sufletul nostru a fost prefăcut în țărână», acest lucru ne-a condus la «a fi atașați de pântece». «Pântecea» este kli kabbala (vasul primitor) al unei persoane. Întrucât «punctul din inimă» corespunde țărânei pământului, acest lucru duce la faptul că kilim-urile (dorințele) noastre sunt conectate doar la materialism și la iubirea de sine.

În schimb, dacă «malchut shamayim» (autoritatea Creatorului) ar fi onorabilă și importantă în conștiința noastră, atunci ar fi onorabil pentru noi să profităm de orice oportunitate de a aduce un serviciu Creatorului, chiar și cel mai mic; ar fi considerat un atu extraordinar. Ce merită, de dragul acestei onoare, să renunțăm la toate plăcerile pe care le primim pentru propria noastră iubire de sine?.

Rugăciunea «Musaf le Shalosh Regalim» spune: «Tatăl nostru, Regele nostru! Descoperă-ne slava puterii Tale.» Deoarece «malchut shamayim» este smerită și numită «shkhinta be'afra» (măreția Creatorului în țărâna pământului), îi cerem Creatorului să ne dezvăluie importanța și slava «malchut shamayim», puterea Sa, astfel încât prin aceasta să putem depăși iubirea de sine și să câștigăm iubirea pentru Creator.

Se știe că «omul», ceea ce se află în noi pe lângă corpul nostru animal, sufletul nostru, este alcătuit din trei suflete: a) sufletul sfânt, b) sufletul neutru «klipa noga», c) sufletul celor trei klippoth impure.

Sufletul sfânt strălucește în punctul din «inima» umană. Inima umană este pur și simplu un mușchi, o pompă, reprezentând dorințele și aspirațiile umane. Ea primește totul de sus.

Sufletul piciorului cu clips, pentru a primi lumină, trebuie să se alăture sufletului sfânt pentru a primi de la acesta.

Este imposibil să corectezi sufletul celor trei Klipot pângărite sau impure, să dobândești un paravan pentru el - este imposibil să dobândești intenția de a acționa cu aceste dorințe de dragul Creatorului.

Un suflet sfânt nu are nevoie să fie corectat; este deja corectat prin însăși natura sa. Prin urmare, toată auto-îmbunătățirea unei persoane se reduce la lucrul cu sufletul Klipei Noga: atunci când o persoană îndeplinește poruncile, Klipa Noga se alătură Kedușului (sfințenie, puritate, altruism), iar când comite fărădelegi, acte egoiste, sufletul Klipei Noga se alătură sufletului celor trei Klipot pângărite.

Totuși, când sufletul sfânt nu strălucește, se află într-o stare de umilință, când forțele impure domină în interiorul unei persoane, atunci nu există dorința de a se strădui să împlinească Mițvot, astfel încât klipa noga să se alăture kedușei. Și despre aceasta se spune: «În patul meu, noaptea... am cerut iubirii sufletului meu să mă conducă afară» - să mă conducă afară din această stare, deoarece sufletul sfânt aparține poporului Israel și se află acum într-un ținut pângărit și cere iubirii sufletului său, adică Creatorului, să-l conducă afară.

La urma urmei, când sufletul sfânt este umilit, Klipa Noga îndeplinește acțiunile dorite de cele trei Klipe pângărite. Prin urmare, sufletul sfânt este forțat să îndure puterea Klipei pângărite și cere eliberarea din galut, care se numește «noapte».

* * *

Zoharul afirmă că, chiar înainte de concepția unei viitoare persoane, Creatorul decretează sămânța din care aceasta va fi concepută: masculină sau feminină. Dacă o femeie dă sămânță înaintea unui bărbat, se va naște un bărbat. Dacă da, atunci nu este necesar niciun decret din partea Creatorului. Rabinul Yosi a spus că Creatorul face distincția între sămânța unui bărbat și a unei femei și, prin urmare, alege și decretează dacă va fi femeie sau bărbat.

Și această explicație este neclară: de ce faptul că El împarte, fie că este vorba de un bărbat sau de o femeie, înseamnă că El hotărăște? Și de ce ar trebui El să hotărască dacă se întâmplă automat, în funcție de cine dă primul sămânță - femeia sau bărbatul?

Zohar explică în comentariul său, Sulam: «Există trei componente ale unei persoane: Creatorul, tatăl și mama. Tatăl oferă sămânța albă, mama sămânța roșie, iar Creatorul oferă sufletul. Și dacă un bărbat oferă mai întâi sămânța, Creatorul oferă sufletul bărbatului, iar dacă o femeie oferă mai întâi sămânța, El oferă sufletul femeii. Rezultă că, dacă o femeie este concepută mai întâi, sămânța nu este încă complet masculină până când Creatorul nu trimite sufletul bărbatului. Determinarea Creatorului dacă sămânța va fi masculină sau feminină se numește »decretul Creatorului«. Dacă Creatorul nu ar fi determinat acest lucru și nu ar fi trimis sufletul bărbatului, sămânța nu ar fi fost completă ca bărbat.«.

Pentru a înțelege ce înseamnă toate acestea în lucrarea spirituală a unei persoane, pentru că despre asta vorbesc Tora și toate cărțile sfinte, este necesar să analizăm toate cele trei forțe care alcătuiesc viitorul unei persoane: Creatorul, tatăl, mama - ce înseamnă toate acestea.

Datorită tatălui și mamei, două forțe, se naște o persoană. «Tatăl» se referă la principiul masculin, dăruitor, altruist, la perfecțiune. «Tatăl dăruiește albul», căci albul este numit perfecțiune, deoarece nu conține murdărie - niciun egoism. Evident, aceasta se referă la calitățile Creatorului pe care o persoană le dobândește și nu la împărțirea lumii noastre în bărbați și femei.

«Mama» este principiul feminin, este o femeie, este un defect, este egoism - ceva ce trebuie corectat. Se numește roșu și, așa cum nu ar trebui să treci pe roșu la semafor, este ca o barieră care te împiedică să mergi mai departe.

«Și Creatorul dă sufletul» – pentru că omul poate face totul, dar sufletul aparține Creatorului.

Ordinea lucrării este ca o persoană să o împartă în «noapte» și «zi». «Ziua» se numește perfecțiune, iar «noaptea» se numește deficiență. Și pentru ca un copil să se nască – un suflet pur, etern – și să aibă longevitate, pentru a evita să cadă sub puterea forțelor impure și să fie din nou lipsit involuntar de lumină, trebuie să se nască cu ajutorul «tatălui și al mamei», căci tatăl le dă albul, perfecțiunea, care este principiul masculin, iar mama le dă un sentiment de deficiență. Și se spune că mama le dă roșu, care este deficiența sau principiul feminin.

O persoană trebuie să primească hrană, hrană spirituală, pentru a trăi spiritual; atunci va putea munci, să avanseze spiritual, să lucreze pentru Creator. O persoană trebuie să primească hrană spirituală, atunci va putea vedea ce are nevoie pentru a se îmbunătăți. Fără hrană, «reîncărcare» spirituală, nu va avea puterea să muncească. Și primim hrană doar din perfecțiune.

Prin urmare, ni se oferă oportunitatea de a dobândi perfecțiunea în timpul studiilor noastre ale Torei și Mițvot. Și în acest moment, nu ar trebui să ne uităm la cât de atent îndeplinim Tora și Mițvot, ci mai degrabă ar trebui să ne uităm la, cui Îndeplinim Tora și Poruncile. Și trebuie să ne gândim la dat Toru.

La fel cum atunci când binecuvântăm: «Binecuvântat este Cel ce a dat Tora» – mijlocul înălțării noastre, și atunci când îndeplinim Poruncile, spunem: «Cine ne va lumina cu Poruncile Sale», deoarece prin îndeplinirea spirituală a legilor lumii spirituale, numite «Porunci», o persoană primește cea mai înaltă lumină, se sfințește.

Astfel, trebuie să știm că îndeplinim Mițvot-urile Creatorului. Prin urmare, trebuie să luăm în considerare importanța dăruitorului și trebuie să primim viață și bucurie pentru că am fost considerați demni să îndeplinim ceea ce El ne-a poruncit. Și, deși simpla împlinire nu este încă considerată o împlinire adevărată, există oameni care nu au nicio dorință de a îndeplini Tora și Mițvot-urile, în timp ce Creatorul ne-a dat dorința și aspirația de a le îndeplini cu cel puțin o oarecare înțelegere. Și, în cele din urmă, facem ceva, în timp ce altora le lipsește chiar și asta. Și atunci când acordăm atenție acestui lucru, ne susține și ne dă viață, căci prin aceasta, Creatorul ne admite în lumea superioară, eternă.

Și aceasta se numește: «Tatăl dăruiește albul», deoarece perfecțiunea se numește albă; nu există «murdărie» sau dorințe necorectate acolo. În cele din urmă, o persoană obține un dublu beneficiu prin corectarea dorințelor sale de la egoiste la altruiste: în primul rând, este conectată cu perfecțiunea, cu Creatorul. Deoarece Creatorul dăruiește perfecțiunea, o persoană simte că și ea devine perfectă. Acest lucru îi dă puterea de a lucra «pentru Creator».

În al doilea rând, în conformitate cu importanța percepută a acestei lucrări, apare un sentiment de inadecvare. Adică, el simte că, din cauza neglijenței sale în muncă, pierde mult, comparând importanța Creatorului cu propria josnicie, iar acest lucru îi dă putere să muncească.

Însă o persoană trebuie să se corecteze în «dorințele sale de a dărui». Iar această corecție se numește «corectarea nukva», hisaron (deficiență). Aceste deficiențe se numesc: «mama dă roșu», adică ea vede o lumină roșie care îi blochează calea către atingerea scopului său și, prin urmare, îl evită.

Și apoi vine timpul rugăciunii, pentru că vede că lucrarea pe care o poate îndeplini cu mintea și inima sa este insuficientă pentru înaintare. De asemenea, vede că trupul său este slab și îi lipsește puterea de a-și învinge natura, iar dacă Creatorul nu-l ajută, va pieri.

Din două stări de perfecțiune și imperfecțiune, care sunt puterile tatălui și ale mamei, omul se naște, deoarece Creatorul împarte un suflet, puterea Sa, în aceste două puteri. Și apoi omul se naște spiritual, adică i se dă longevitate, lumina vieții spirituale. Dar dacă îi lipsește sufletul dat de Creator, se spune că nou-născutul a căzut (a pierdut sarcina). Aceasta înseamnă că nu are dreptul să existe și, prin urmare, a căzut de la nivelul său.

Și este necesar să știm că Creatorul, la rândul său, dorește întotdeauna să dăruiască, adică, pentru ca cea mai înaltă lumină să nu înceteze să strălucească asupra omului, dar pentru a o primi, avem nevoie de dorințe corectate.

Prin urmare, există două forțe: a) forța de a primi, b) forța de a dărui. Și aceste două forțe trebuie corectate - a primi trebuie să fie de dragul de a dărui. Forța de a dărui se numește «bărbat», forța de a primi se numește «femeie». Peste tot, în toate cărțile kabbalistice, unde se discută despre genuri, masculin și feminin, se înțelege tocmai această distincție dintre forțele sufletului fiecăruia dintre noi, atât bărbați, cât și femei.

Când o persoană lucrează pentru a obține un anumit rezultat, se numește «semănat». De exemplu, când cineva are nevoie de grâu, seamănă grâu; dacă are nevoie de cartofi, seamănă cartofi. Cu alte cuvinte, ar trebui să-și structureze munca în funcție de rezultatul dorit.

Același lucru este valabil și pentru munca spirituală: dacă cineva dorește să corecteze Kelim Ashpa'ah (dorințele care dăruiesc), numite «bărbat», atunci aceasta se numește: «dacă un bărbat a fost conceput la început», adică intenția a fost de a corecta Kelim Ashpa'ah. Atunci se naște o femeie, deoarece există o relație inversă între Kelim (dorințe) și lumina care intră în ele, iar «lumina unei femei» se numește katnut (diminuată).

«Dacă o femeie a fost concepută la început» – adică, cineva dorește să corecteze kli-ul Cabalei (recepție), astfel încât recepția să fie de dragul dăruirii, atunci se naște un «bărbat», adică o lumină masculină, ceea ce înseamnă gadlut (creștere).

»Creatorul dăruiește un suflet” – aceasta înseamnă că Creatorul distinge în sămânță, adică în opera unei persoane, scopul în care are loc concepția: fie El dorește ca Kelim-urile Cabalei să devină de dragul dăruirii, atunci El dăruiește un suflet masculin, fie El dorește ca Kelim-urile Ashpa’ah să fie primite de dragul dăruirii, atunci El dăruiește Lumina Katnut, numită feminină.