În orice lucru, trebuie să se facă distincția între lumină și vas (kli)

(Nu există lumină fără vas) Articolul 25 1984-1985.

În orice lucru, trebuie să distingem între lumină și vasul ei - adică între dătător, Creatorul, și destinatar, creația. Și din moment ce «nu există lumină fără vas», adică nu există nimeni care să înțeleagă lumina, cine poate vorbi despre ea? Prin urmare, putem vorbi doar despre lumina deja încapsulată într-un vas. Aceasta înseamnă, în termenii plăcerii pe care Dătătorul o revarsă corpului, adică în măsura în care corpul experimentează efectele plăcerii care îi vine.

Trebuie să credem că tot ceea ce o persoană primește vine de la Creator – atât material, cât și spiritual, pentru că nu există nicio altă putere dărătoare în lume.

Prin urmare, atunci când o persoană începe să se angajeze în lucrarea spirituală, trebuie să-L mulțumească și să-L laude pe Creator - acesta este începutul intrării sale în lucrare. Ordinea lucrării începe, așa cum au spus înțelepții: «Omul să-L preamărească întotdeauna pe Creator și apoi să se roage». Despre Moise este scris: «Și a strigat către Creator: »Tu ai început să-I arăți robului Tău măreția Ta și mâna Ta cea puternică. Căci cine altcineva în ceruri și pe pământ este ca Tine, cine se poate asemăna cu Tine în fapte și în putere? Așadar, condu-mă (la Tine) și arată-mi o țară bună (a dorinței)...»” (Berachot 32:71).

Prin urmare, atunci când o persoană începe să-i mulțumească Creatorului, în primul rând, trebuie să-i mulțumească Creatorului pentru crearea lumii, așa cum spunem în rugăciune: «Binecuvântat este Cel ce a vorbit și a fost lumea». Și apoi începe lucrarea, adică evaluarea măsurii în care o persoană își poate exprima recunoștința față de Creator pentru crearea lumii. Cu alte cuvinte, puterea recunoștinței depinde de magnitudinea plăcerii.

Și aici începe procesul de discernere a adevărului și a falsității. Aici se diferențiază munca privată de munca maselor, adică se dezvăluie măsura în care Tora reprezintă măiestria cuiva. După cum a explicat Baal HaSulam, «Tora este măiestrie», ceea ce înseamnă că, cu ajutorul Torei, cineva caută să dobândească credința, altfel devenind ca masele care studiază Tora pentru a câștiga Lumea Ce Va Vie – adică, de dragul primirii – și nu ca acei indivizi care urmează o cale individuală și studiază de dragul dăruirii.

Când o persoană începe să-L preamărească pe Creator, trebuie să separe adevărul de falsitate. Adică, ca de obicei, atunci când o persoană trebuie să mulțumească cuiva care a ajutat-o, gradul de recunoștință depinde de gradul în care percepe ajutorul primit. Astfel, atunci când o persoană începe să-I mulțumească Creatorului pentru ceea ce i-a fost dat, corpul începe să cântărească bunătatea pe care Creatorul i-a dat-o și, în măsura în care această bunătate o influențează, în măsura în care simt recunoștință.

Când o persoană spune: «Binecuvântat este Cel ce a vorbit și a venit lumea la ființă», aceasta depinde de gradul în care se bucură de lume. Apoi, corpul începe să indice că îi lipsesc bogățiile materiale și un simț al spiritualității, împiedicându-l să afirme măreția Creatorului. Și aici este nevoie de un efort mare pentru a se ridica deasupra cunoașterii, a sentimentelor egoiste și pentru a crede că Creatorul face doar bine cu el, iar aceasta este o alegere între adevăr și falsitate.

Întrucât Numele Creatorului este Bun și face binele, este nevoie de un efort considerabil pentru a crede dincolo de rațiune că Creatorul este cu adevărat Bun și face binele. Prin urmare, atunci când o persoană începe să afirme măreția Creatorului, are deja ceva pentru care să se roage - ca să se poată ridica deasupra rațiunii. Anterior, nu avea o astfel de lipsă de credință în Creatorul care este mai presus de rațiune. Acum, însă, simte o lipsă de credință și atunci apare nevoia de a studia Tora, astfel încât lumina ei să-l întoarcă la Sursă.

Se pare că dorința de a-L înălța pe Creator face ca o persoană să simtă o lipsă, iar atunci când are o lipsă, care se numește «vas», atunci, în conformitate cu sentimentul că este departe de a fi perfect, în aceeași măsură are oportunitatea de a lucra și nevoia de rugăciune și Tora.

Dar există o altă nevoie. Uneori, când o persoană își percepe starea ca fiind joasă, disperă și fuge de scopul său. Și toate plăcerile pe care le primește atunci sunt simțite doar atunci când uită de starea sa, adică atunci când nu se gândește la chestiuni spirituale sau când poate dormi, adică atunci când își găsește o mare plăcere din somn. Și aceasta nu pentru că își găsește vreo plăcere anume din somn, ci pentru că în timpul somnului uită de munca spirituală și de aici provine plăcerea lor. Cu alte cuvinte, când își amintesc de munca de înaintare spirituală, corpul (dorințele lor) îi împinge imediat într-o stare de declin și disperare.

Prin urmare, trebuie să fim întotdeauna atenți să nu cădem în disperare atunci când suferința ne lovește, când vedem că nu ne putem continua munca. De aceea, Baal HaSulam a indicat că trebuie să fim atenți atunci când ne angajăm în autocritică și să facem acest lucru doar la un moment specific, pe care îl stabilim dinainte, și nu atunci când corpul ne obligă să facem un bilanț.

O persoană trebuie să-i spună corpului său (dorinței sale egoiste): «Am un timp special pentru a mă verifica: urmez calea care mi-a fost dată sau m-am abătut de la calea cea dreaptă. Acum sunt angajat în Tora și în rugăciune și sunt încrezător că Creatorul mă va ajuta, așa cum i-a ajutat pe toți cei care lucrează pentru Creator, care au dorit să urmeze calea cea dreaptă pentru a atinge scopul pentru care au fost creați.» Cu alte cuvinte, trebuie să-i spunem corpului opusul a ceea ce ne spune corpul.

Din aceasta înțelegem dificila întrebare a Zoharului și răspunsul său (Bechukotai 18): «Și le veți face legi pentru voi înșivă». Se pune întrebarea: ce înseamnă «și le veți face»? El a spus deja: «Veți merge și le veți respecta». De ce, din nou, «și le veți împlini?» Și răspunsul este: pentru cel care respectă poruncile Torei și urmează căile ei, este ca și cum l-ar crea pe Creatorul de sus. Creatorul a spus: «Ca și cum M-ați fi creat pe Mine» și El a stabilit acest lucru. Prin urmare, «și le veți face o lege și o hotărâre».«

Și acest răspuns pare foarte ciudat: cum se poate spune că prin îndeplinirea Torei și a poruncilor, cineva Îl creează pe Creatorul de sus? Nu este oare «întregul pământ plin de slava Creatorului» chiar înainte de crearea creației, a Torei și a poruncilor? Și dacă da, care este sensul cuvintelor «ca și cum M-ai fi creat»?

Însă, așa cum s-a menționat mai sus, nu se vorbește despre lumină fără vas, căci în raport cu cine este definită lumina? Numai dacă există un vas, vasul percepe lumina (plăcerea). Prin urmare, atunci când spunem că scopul creației este de a încânta creaturile, vorbim doar despre creaturi atunci când acestea primesc bunătate și plăcere, iar aceasta înseamnă că există un vas pentru a primi lumină, atunci când tot ceea ce este primit de la Creator este perceput ca bunătate și plăcere. Dar când creaturile nu primesc bunătate și plăcere de la El, se pune întrebarea: în raport cu cine este revelat numele Creatorului, «Cel Bine și Făcătorul de Bine»?

Și pentru ca numele Creatorului să fie revelat ca Binele și Creatorul Bunătății, ceea ce este comun tuturor numelor, și pentru ca ființele create să poată primi Bunătatea și plăcerea de la Creator în deplină măsură, astfel încât să nu apară o stare de rușine la primirea plăcerii, a avut loc o restricție și o ascundere. Drept urmare, ființele create nu pot înțelege și experimenta Bunătatea până când nu se aliniază cu calitățile altruiste ale dăruirii, care este o asemănare a calităților (cu Creatorul).

Se pare că acest nume «Bine și Înfăptuire de Bine» nu se manifestă, iar acest lucru duce la faptul că creațiile nu pot simți Creatorul și, prin urmare, există persoane în lume care fac răul și nu cred în Creator.

Pentru ca Numele Creatorului să fie revelat în lume pentru toți, este necesar să se realizeze o uniune a calităților proprii cu cele ale Creatorului. Iar pentru a atinge dorințele altruiste care rezultă din această uniune a calităților, acest lucru poate fi realizat doar prin împlinirea Torei și a Mițvot-urilor.

Atunci când se respectă Tora și Mițvot, intenția este necesară pentru a merita împlinirea Torei și a Mițvot în scopul înălțării poporului Israel. Semnificația cuvântului Israel este interpretată ca «îndreptată către Creator», adică toate acțiunile vor fi de dragul Creatorului, nu pentru propriul beneficiu - aceasta se numește «unificarea calităților».

În limbajul Zoharului, aceasta se numește «ridicarea Șechina (prezența Creatorului) din țărână». La urma urmei, spiritualul nu are respect în ochii noștri, așa că am putea să-i spunem corpului nostru că este un mare merit, că putem sluji Creatorului, iar atunci corpul s-ar supune și s-ar anula în fața sfințeniei (perfecțiunii).

Și acesta este sensul a ceea ce se spune în Cartea Zohar: că prin «urmarea legilor Mele și respectarea poruncilor Mele», le veți «împlini». Este ca și cum M-ați crea de sus; dacă urmați Legile Spirituale, numele Creatorului se va manifesta în atributul său de «Bine și Înfăptuire de Bine». Cu alte cuvinte, fiecare va simți Bunătatea Lui, deoarece li s-au acordat atribute similare.