Recompensă pentru cei care primesc

Articolul 32 din 1985.

Se știe că omul este incapabil să muncească fără recompensă. Aceasta înseamnă că, dacă nu i s-ar da o recompensă, nu ar face nici cea mai mică mișcare. Și aceasta vine de la Creator - Rădăcina creației, în Care nu există mișcare.

Iată ce spune Talmudul celor Zece Sefirot (Partea 1, Istaklut Pnimit, punctul 19) despre aceasta: «Iubim odihna și urâm mișcarea în însăși esența ei, într-o asemenea măsură încât orice mișcare pe care o facem este făcută exclusiv de dragul de a obține odihna. Și asta pentru că nu există mișcare în Rădăcina noastră; dimpotrivă, Ea se află într-o stare de odihnă completă, iar mișcarea este complet străină Ei. Prin urmare, este contrară naturii noastre și ne este urăscătoare.».

Și, prin urmare, trebuie să știm: care este răsplata noastră, ce anume ne face să merită să muncim pentru asta? Pentru a afla, trebuie să aruncăm o privire scurtă asupra a ceea ce știm deja - scopul Creației și corectarea creației. Scopul Creației vine de la Creator, ceea ce înseamnă că spunem: «Creația Creatorului corespunde dorinței Sale de a-și încânta creaturile».

O întrebare familiară apare ca răspuns la aceasta: de ce nu primesc creaturile bunătate și plăcere? Căci cine îl poate contrazice pe Creator și spune că El nu dorește bunătate și plăcere, dacă El a dat creaturilor o astfel de natură încât toată lumea dorește să primească plăcere? La urma urmei, noi învățăm că doar dorința de a primi se numește creație, că conceptul de creație este ceva complet nou, numit «a exista din nimic». Prin urmare, El a creat această natură în creaturi și, în mod firesc, toată lumea dorește să primească, iar El dorește să dea - așa că cine împiedică acest lucru?

Acest lucru este explicat în cuvintele lui Ari de la începutul cărții »Pomul Vieții«, care spune că, pentru a »dezvălui perfecțiunea acțiunilor Sale, El S-a prescurtat«. De asemenea, se explică acolo că diferența dintre dătător și destinatar duce la o diferență de calități și la o lipsă de plăcere din partea destinatarilor.

Pentru a corecta acest lucru, s-a făcut o corecție prin care plăcerea se manifestă doar acolo unde există intenția de a se bucura «de dragul dăruirii». După cum este bine știut, aceasta se numește unitate a calităților, fuziune cu Creatorul. Atunci, destinatarul binelui și plăcerii nu experimentează nicio neplăcere și, prin urmare, plăcerea Supremă îl poate umple pe destinatar, deoarece destinatarul nu va simți cea mai mică lipsă în a o primi. Adică, destinatarul plăcerii nu va simți o lipsă în a fi destinatar, căci intenția sa este de a aduce bucurie și plăcere Creatorului și nu pentru plăcere personală.

În conformitate cu aceasta, să ne întrebăm: ce trebuie să facem pentru a primi Bunătate și Plăcere? Acest lucru este posibil doar prin dezvăluirea dorințelor de altă natură, care sunt numite «vasuri ale dăruirii», «kilim de ashpa'ah», dorințe altruiste. Dobândirea unor astfel de intenții se numește corectarea creației.

Din aceasta, devine clar ce recompensă ar trebui să cerem de la Creator pentru munca noastră în Tora și Mițvot - să ne acorde dorințe altruiste. Rădăcina acestui efort este ecranul și lumina reflectată. «Lumina directă» este ceea ce cel superior dă celui inferior - creează un ecran care dă puterea de a nu primi pentru auto-satisfacție. Iar cel inferior poate apoi calcula câtă plăcere poate primi cu intenția pentru Creator. Ceea ce creatul dorește pentru a aduce plăcere Creatorului se numește «lumină reflectată», adică cel inferior reproduce acțiunea celui superior, străduindu-se să-L mulțumească pe Dătător.

Prin urmare, nu cerem abundență și plăcere ca recompensă pentru munca noastră, ci dorința de a dărui, căci aceasta este tot ce ne lipsește pentru a primi bunătate și plăcere. Dar până când o persoană nu dobândește dorințe (intenții) altruiste, ea îndură suferință în viață, deoarece îi lipsesc vasele - dorințele - potrivite pentru a primi bunătate și plăcere.

În activitatea noastră, acțiunile noastre pot fi împărțite în trei grupe:

1) acțiuni interzise;

2) acțiuni permise;

3) acțiuni pentru îndeplinirea Poruncilor.

Așadar, în ceea ce privește acțiunile interzise, nu se poate spune că sunt îndeplinite cu intenția de a fi de dragul Creatorului; nu se poate spune: «Pot face ceea ce este interzis, chiar și de dragul Creatorului». Aceasta, potrivit înțelepților, se numește «o poruncă îndeplinită prin încălcare». Numai în ceea ce privește acțiunile permise se poate spune că acestea sunt îndeplinite fie cu intenția de a fi «de dragul Creatorului», fie nu se poate exprima intenția - caz în care porunca nu este îndeplinită. Adică, o poruncă este îndeplinită numai dacă este îndeplinită cu intenția de a fi «de dragul dăruirii către Creator».

În acțiunile de îndeplinire a unei Porunci, de exemplu, mâncatul de matzah sau luarea unei mese într-o sukkah etc., chiar dacă nu există nicio intenție altruistă în ele, acțiunea este totuși îndeplinirea unei Porunci, deoarece această Poruncă nici măcar nu se află în intenție «de dragul Creatorului».

Însă atunci când o persoană își creează cu adevărat intenția de dragul dăruirii, aceasta îi permite să merite lumina acestei Mițvah. Însă, deși nu este încă capabil să dea intenția, o face «nu de dragul Creatorului», așa cum este scris: «O persoană să se angajeze întotdeauna în Tora și Mițvot, chiar și cu intenția «nu de dragul Creatorului», căci din intenții «nu de dragul Creatorului», va ajunge la intenția «de dragul Creatorului»” (Pesachim 50). Rezultă că, chiar și fără o intenție adevărată, el îndeplinește totuși Mițvah-ul Creatorului, în timp ce în acțiunile permise, simpla îndeplinire nu poate conta pentru Mițvah.

Dacă o persoană comite oricare dintre acțiunile interzise, aceasta este considerată un păcat. Atunci se îndepărtează de calea Torei, se îndepărtează de Creator. Dar când îndeplinesc o poruncă «nu de dragul Creatorului», se apropie totuși de Creator, dar este o cale lentă. Cu alte cuvinte, trebuie să parcurgă un drum lung, lung înainte de a se putea agăța de Creator. Între timp, prin îndeplinirea poruncilor «de dragul Creatorului», se atașează din ce în ce mai mult de Creator, până la punctul în care merită să guste din Tora și din porunci.

Și din aceasta rezultă că trebuie să distingem dacă cineva obține plăcere din îndeplinirea Mițvei. Adică, atunci când cineva mănâncă matzah într-o cantitate suficientă pentru o binecuvântare, fără a obține plăcere din ea, nu poate îndeplini Mițvah, deoarece nu obține nicio plăcere din ea. Deoarece cel care mănâncă matzah de mărimea unei măsline fără a experimenta plăcere din ea nu o consideră o Mițvah - trebuie să obțină plăcere din ea, altfel nu poate binecuvânta.

De exemplu, savurarea Șabatului este o poruncă, iar dacă o persoană nu găsește plăcere din a mânca în timpul mesei de Șabat, atunci această poruncă nu este considerată îndeplinită. Prin urmare, există o lege conform căreia în ajunul Șabatului, cineva nu ar trebui să mănânce până nu se întunecă, pentru a se bucura de masă. După cum au spus înțelepții noștri (Pesachim, p. 99): «O persoană nu ar trebui să mănânce de la prânz în ajunul Șabatului și al sărbătorilor, astfel încât să intre în ele cu dorința de a se bucura.» Dar, în orice caz, chiar dacă cineva nu poate exprima intenția «de dragul dăruirii către Creator», totuși îndeplinește porunca de a mânca matzah etc.

În mod similar, în acțiunile permise, chiar dacă nu se poate intenționa «de dragul Creatorului», tot nu se împovărează cu bunuri materiale. De exemplu, dacă cineva mănâncă alimente permise atunci când acest lucru este dictat de necesitate, adică dacă nu poate exista fără ele. Astfel de lucruri sunt permise a fi consumate în orice caz, adică chiar dacă nu se poate exprima intenția «de dragul dăruirii».

În timp ce în ceea ce privește lucrurile permise care nu sunt necesare, dacă o persoană le folosește, devine grosolană spiritual, chiar dacă nu comite nicio greșeală atunci când le mănâncă. Dar, într-un anumit sens, s-ar putea spune că lucrurile necesare, atunci când sunt făcute nu de dragul Creatorului, sunt cu un pas mai jos decât cele îndeplinite ca Mitzvah.

În conformitate cu aceasta, rezultă că este necesar să se facă distincția de jos în sus:

1) acțiuni interzise;

2) acțiuni permise, dar în care nu se poate exprima intenția «de dragul Creatorului»;

3) lucruri permise, dar în același timp necesare;

4) îndeplinirea Poruncii, dar fără intenția «de dragul Creatorului»;

5) acțiuni permise cu intenția «de dragul Creatorului»;

(O poruncă fără intenția «de dragul Creatorului» și acțiuni permise «de dragul Creatorului» necesită clarificarea care dintre ele este mai importantă și, deoarece eroarea este posibilă aici, mă voi abține de la clarificarea acestui aspect deocamdată. Dar voi sublinia diferența!)

6) îndeplinirea poruncii cu intenția «de dragul Creatorului».

Concluzia este că principala recompensă este îndeplinirea dorințelor altruiste. Și dacă o persoană își atinge aceste dorințe, atunci are deja totul.