De trei ori la serviciu

Articolul 24 din 1985.

O persoană trebuie să distingă trei momente în munca sa: trecutul, prezentul și viitorul.

Trecut Aceasta înseamnă că atunci când cineva începe să lucreze pentru Creator, trebuie să privească în trecut, adică în ce motiv dorește acum să ia asupra sa povara Managementului Spiritual. Trebuie să examineze acest motiv, pentru a vedea dacă este suficient să se angajeze în muncă pentru Creator până la punctul de a se gândi doar la El zi și noapte. Și astfel, omul nu are nimic altceva decât Tora pe care să-și concentreze eforturile, deoarece a ajuns la concluzia că nu există nimic la care să merite să se gândească în afară de Ea - Tora.

Și aceasta, desigur, nu se poate datora decât marii suferințe pe care o experimentează - absența în lume a oricărui lucru pentru care merită să trăiești. Și el nu găsește niciun sens în nimic altceva decât unitatea cu Creatorul. Pentru a atinge unitatea cu Creatorul, trebuie să ieșim din iubirea de sine și, pentru a ieși din această iubire, trebuie să credem cuvintele înțelepților: «Cel care a creat egoismul a creat și Tora pentru a-l corecta».

Și aceasta îl obligă să studieze Tora zi și noapte, pentru că altfel nu va putea ieși din iubirea de sine. Rezultă că Motivul studierii Torei este dorința de a se uni cu Creatorul. Rațiunea care îl îndeamnă pe cineva să se străduiască să atingă uniunea cu Creatorul trebuie să fie reînnoită în permanență, căci are mulți adversari. Egoismul uman, numit trup, vine încontinuu cu noi întrebări, încercând să conteste această rațiune. Uneori spune că este prea dificil, alteori afirmă că toate acestea sunt nepotrivite pentru om, ducându-l la disperare, iar alteori introduce gânduri străine în inima și mintea sa.

În ciuda acestui fapt, este necesar să privim în trecut, adică la motivul care i-a dat impulsul inițial. Acest motiv trebuie examinat constant, deoarece poate au existat și alte motive care l-au condus la munca spirituală; poate că unirea cu Creatorul nu a fost motivul inițial. Ulterior, de la «nu de dragul Creatorului», a trecut la «de dragul Creatorului». Și noua sa sarcină a devenit atingerea unității cu Creatorul. Sau poate contrariul este adevărat: motivul inițial a fost unitatea cu Creatorul și apoi, din cauza diferitelor circumstanțe, au apărut alte motive care l-au obligat să ia asupra sa povara Torei și a poruncilor.

Prin urmare, este necesar să examinăm constant motivul care ne obligă să urmezi calea muncii pentru Creator. Aceasta se numește «învățare din trecut». Aceasta se referă la motivul original pentru toate căile și variațiile muncii spirituale a cuiva, un motiv numit scop. Și în funcție de magnitudinea și importanța scopului, o persoană este capabilă să depună efortul pentru a-l atinge. Singura diferență este ceea ce o persoană consideră important, ceea ce prețuiește. De obicei, o persoană prețuiește lucrurile care sunt benefice pentru ea însăși, adică doar ceea ce este benefic din perspectiva iubirii de sine. Dacă scopul este de a dărui, atunci, conform naturii umane, un astfel de scop nu înseamnă nimic în ochii ei.

Prin urmare, dacă motivul nu este autentic, atunci o persoană nu este capabilă să atingă scopul, adică să se unească cu Creatorul. Deoarece, de îndată ce văd că nu vor câștiga nimic din atingerea scopului, fug imediat de acesta, deoarece motivul pe care și l-au asumat pentru a împlini Tora și poruncile nu a fost de dragul dăruirii, ci pentru propriul beneficiu.

Prin urmare, atunci când nu simte niciun beneficiu personal în timpul muncii, când ceea ce vede nu simte ca o plată pentru propria muncă, este forțat să fie leneș în munca sa, deoarece întreaga bază a eforturilor sale este pentru sine. Totuși, din eforturile depuse pentru sine, vine ulterior munca spirituală. Atunci unei persoane i se dezvăluie simțul muncii spirituale - că această muncă nu este pentru sine, ci pentru Creator - și atunci persoana fuge imediat de ea.

În ciuda acestui fapt, o persoană trebuie să își clarifice constant scopul, amintindu-și că acesta constă în a dărui Creatorului. Atunci când i se dă un simț al ceea ce înseamnă a dărui, nu este confuză, ci mai degrabă știe cu siguranță că este dificil, că este împotriva naturii sale. Prin urmare, abia acum, după ce a experimentat deja cât de dificil este să lucreze de dragul de a dărui, abia atunci poate să se roage Creatorului din adâncul inimii sale, căci deja văd că ea însăși este neputincioasă să facă ceva - nu poate decât să se roage Creatorului să le dea puterea de a lucra pentru acest scop. Prin urmare, trebuie să clarifice întotdeauna trecutul, adică adevăratul motiv care o obligă să se angajeze în munca spirituală.

Prezentul este - Acesta este sentimentul unei persoane în timpul muncii. O persoană trebuie să îndeplinească o muncă spirituală în mai multe forme, așa cum este scris în Talmud (Avot, Partea 1): «Lumea se bazează pe trei lucruri: Tora, muncă și milă.».

Lume mijloace uman, deoarece Fiecare persoană este o lume mică în sine. Pentru ca o persoană să existe cu adevărat, să existe în această lume, să-L simtă și să-L înțeleagă pe Creator ca fiind Cel Bun și Aducător de Bunătate, aceste trei lucruri sunt necesare. Acest lucru se datorează faptului că omul a fost creat cu egoism, adică cu dorința de a primi totul doar pentru sine. Și această dorință de a primi a fost îngrădită, adică ascunderea plăcerii Supreme. Prin urmare, nicio plăcere nu este simțită până când o persoană nu realizează o fuziune a calităților cu Creatorul, adică până când toate acțiunile sale nu sunt exclusiv de dragul dăruirii.

De aceea este nevoie Tora, așa cum se spune: «Eu am creat egoismul și am creat Tora pentru a-l corecta.».

А Post este necesar deoarece este Rugăciunea este o muncă – o muncă în inimă. Pentru că rădăcina inimii umane este dorința de a primi. Și tocmai această dorință trebuie convertită, astfel încât scopul ei să devină a dărui, nu a primi. Rezultă că o persoană are mult de lucru pentru a-și schimba inima. Și, din moment ce acest lucru este contrar naturii sale, ea trebuie, prin urmare, să-i ceară Creatorului să o ajute să-și transcendă natura umană și să intre într-o stare numită «deasupra naturii», care este un miracol pe care numai Creatorul îl poate săvârși. Rezultă că unei persoane i se dă oportunitatea de a ieși din iubirea de sine - tocmai acest act este un miracol.

Despre milă Rashi spune: »Mila față de săraci este mai mult decât simpla dăruire de pomană, pentru că nu provoacă rușine. Mai mult, mila, spre deosebire de milostenie, poate fi arătată atât săracilor, cât și bogaților, atât viilor, cât și morților, atât trupului, cât și sufletului. Este scris că «mila Creatorului este nemărginită și veșnică pentru cei care se tem de El«. Și Creatorul a spus: »Mila va zidi lumea - ca să vă arate că lumea există de dragul milei«.» Mila este o ieșire din iubirea de sine și o intrare în iubirea pentru Creator. După cum a spus Rabbi Akiva: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți - aceasta este legea generală a Torei.».

Astfel vedem cum aceste trei lucruri fundamentale: Tora, lucrarea în inimă și mila - acționează într-o persoană în viața sa. prezent. Mai mult, în acest prezent o persoană trebuie să includă și trecutul, adică scopul, care este motivul pentru care își depune toate eforturile.

Viitor. O persoană trebuie să privească spre viitor: ce altceva mai trebuie să realizeze pe calea sa spre perfecțiune? Este bine cunoscut faptul că lumina prezentului se numește lumină interioară. Iar lumina înconjurătoare este ceea ce o persoană este destinată să primească în viitor.

În lumea noastră, atunci când o persoană investește mulți bani într-un comerț, o face, desigur, de dragul de a câștiga și mai mulți bani. Prin urmare, ne este clar că atunci când cumpără o cantitate mare de bunuri, o fac pentru a câștiga bani prin revânzarea imediată a tuturor. De exemplu, un comerciant a cumpărat o cantitate mare de bunuri en-gros și le-a adus în orașul său. Văzând acest lucru, locuitorii orașului au presupus că va angaja imediat multe magazine pentru a-și vinde rapid toate bunurile. Cu toate acestea, au descoperit curând că comerciantul își pusese bunurile în depozite și nu dorea să le vândă. În ciuda faptului că nu vânduse nimic, toată lumea a văzut că era extrem de bucuros, ca și cum ar fi făcut o avere. Prietenii comerciantului nu au înțeles acest lucru și l-au întrebat: «De ce ești atât de bucuros? Nu ai vândut nimic și, firește, nu ai câștigat nimic.» El a răspuns: «Am cumpărat toate aceste bunuri ieftin pentru că prețul lor scădea și tuturor le era frică să le cumpere.» „Am calculat că în doi ani vor fi o mulțime de oameni care vor dori acest produs, dar nu va mai fi disponibil. Așa că l-am cumpărat și acum mă pot îmbogăți de pe urma lui. Așadar, gândindu-mă la viitor, sunt fericit, chiar dacă nu am câștigat nimic în prezent.”.

Din aceasta vedem că, dacă viitorul strălucește în prezent, atunci o persoană, deși nu are nimic acum, se poate bucura de acest viitor ca și cum ar fi prezentul său. Dar aceasta este doar dacă viitorul strălucește cu adevărat. Și aceasta se numește în limbajul Cabalei că o persoană primește plăcere din lumina înconjurătoare, adică din lumina pe care o va primi după corecția sa.

Astfel, dacă o persoană vede că se îndreaptă spre scop pe calea adevărată, atunci, în ciuda faptului că nu a atins încă perfecțiunea, totuși, dacă încrederea atingerii scopului strălucește asupra sa, se poate bucura de prezent, ca și cum lumina înconjurătoare i-ar fi împlinit deja dorințele.

Baal HaSulam a explicat în mod similar cuvintele înțelepților, cum că «cei drepți cântă despre ceea ce li se va întâmpla în viitor». Aceasta înseamnă că cei drepți pot cânta despre ceea ce li se va întâmpla mai târziu – adică, ei cred că vor atinge în cele din urmă perfecțiunea. Și astfel cântă (a cânta în Cabala semnifică încântare de dragul Creatorului), chiar dacă nu au atins încă perfecțiunea (nu au primit încă lumina interioară).

Și acest lucru este explicat și de Zohar (capitolul «Va'elech», paragraful 47): «Rabinul Elazar a spus că Israel va rosti un cântec de jos în sus și de sus în jos și va lega nodul credinței, apoi va cânta acest cântec. El nu va vorbi, ci va cânta, adică va ajunge la perfecțiune.».

Se pare că o persoană trebuie să primească o parte din lumina înconjurătoare, adică lumina care ar trebui să vină în viitor, și să o continue în prezent.

De aceea toate cele trei timpuri: trecutul, prezentul și viitorul sunt incluse în prezent. Însă egoismul uman recomandă întotdeauna contrariul - separarea acestor trei momente, astfel încât să nu strălucească împreună. În ciuda acestui fapt, trebuie să ne opunem întotdeauna egoismului, argumentând că tot ceea ce spune acesta nu este cu siguranță în favoarea noastră, deoarece funcția sa nu este să ne ajute în munca noastră.

De exemplu, așa cum se menționează în Articolul 30, uneori egoismul îi spune unei persoane: «De ce te rogi atât de mult, studiezi Tora și așa mai departe? La urma urmei, intenția ta nu este de dragul Creatorului? Alții petrec atât de mult timp în rugăciune, se adâncesc atât de mult în Tora, pentru că o fac de dragul Creatorului, dar tu nu ești așa.» Atunci trebuie să răspunzi: «Dimpotrivă, eu lucrez de dragul Creatorului și nu vreau să ascult sfatul tău.» Și acest lucru se întâmplă pentru că egoismul vrea să împiedice munca unei persoane, astfel încât aceasta să nu se angajeze în Tora și Mițvot.

Și apoi vine egoismul și pretinde: «Ești drept și nu poți fi comparat cu alții și tot ceea ce faci este pentru Creator.» Atunci persoana trebuie să răspundă: «Dimpotrivă, toate acțiunile mele nu sunt de dragul Creatorului; tot ceea ce pretinzi, știu, nu este în beneficiul meu.» Și asta pentru că egoismul vrea să conducă o persoană în păcatul mândriei, cel mai rău dintre toate, așa cum au spus înțelepții: «Creatorul spune despre fiecare persoană mândră că El și cel mândr nu pot exista împreună.».

Prin urmare, o persoană nu poate determina odată pentru totdeauna ce cale să urmeze – calea umilinței sau calea exaltării; cu toate acestea, acțiunile sale trebuie să fie doar în conformitate cu situația.