Criminalii din Israel

Articolul 33 din 1985.

Reish Lakish a spus: «Focul Gehenomului (iadului) nu are nicio putere asupra călcătorilor de lege ai lui Israel. Acest lucru este evident din altarul de aur. Aurul său este grosimea unui dinar de aur, totuși, ani de zile, aerul nu are nicio putere asupra lui. Cu cât mai mult sunt călcătorii de lege ai lui Israel, care sunt plini de porunci, ca o rodie. După cum este scris: «Templul tău este ca o felie de rodie».« Nu ar trebui citit «templul tău», ci «cei care sunt goi în tine» (în ebraică, «reikatekh» ar trebui citit în loc de »rakatekh« - adică călcătorii tăi), care sunt plini de porunci, ca o rodie» (Talmud, sfârșitul tratatului Hagigah).

În primul rând, trebuie să clarificăm înaintea cui păcătuiesc «călcătorii de lege ai lui Israel»: 1) Poate înaintea Torei? 2) Sau sunt ei numiți „călcătorii de lege ai lui Israel” în raport cu întregul Israel? 3) Sau sunt ei călcătorii de lege în raport cu individul însuși, iar el însuși se vede și se simte un călcător de lege împotriva lui Israel? Căci, la o simplă examinare, este dificil de înțeles cum poate cineva să fie simultan plin de porunci ca o rodie și totuși să fie un călcător de lege împotriva lui Israel.

Dacă decidem că aceasta se referă la omul însuși, o putem interpreta astfel. Deși omul este plin de porunci ca o rodie, el vede că rămâne totuși un călcător de lege împotriva lui Israel. Cuvântul „rodie” (ebraică: rimon) ar trebui să derive din cuvântul „amăgire” (ebraică: ramaut), adică omul vede că se înșală pe sine. Cu alte cuvinte, el vede că este plin de porunci ca o rodie și nu este capabil să adauge nicio poruncă la ea.

Și îi este clar că, pe baza eforturilor depuse, ar fi trebuit să ajungă de mult în categoria lui Israel, adică Yashar-El (în ebraică «direct către Dumnezeu»; în ebraică, Israel și Yashar-El sunt un singur cuvânt), adică un nivel în care toate acțiunile sale sunt de dragul Creatorului. Dar, privindu-se critic, își dă seama că se înșeală pe sine, iar motivul principal care îl îndeamnă să împlinească Tora și poruncile este egoismul, nu dorința de a aduce fericire Creatorului.

Însă numai o astfel de dorință se numește «Yashar-El», căci toată munca pe care o face o persoană merge direct către Creator. Și văzând că toată munca sa este făcută «de dragul primirii», o persoană își dă seama că este un criminal în raport cu Israelul. La urma urmei, el nu vrea ca toată munca sa să fie îndreptată «în sus», «de dragul dăruirii către Creator», ci vrea ca aceasta să rămână «în jos», în categoria «recepției».

Acest lucru se datorează faptului că destinatarul este considerat inferior ca importanță, în timp ce dătătorul este considerat superior. Această diviziune este o consecință a rădăcinii spirituale, care este că Creatorul dăruiește și, prin urmare, El este numit «superior», în timp ce creațiile primesc de la Creator și sunt numite «mai mici ca importanță».

Astfel, dacă o persoană lucrează «de dragul de a primi», se spune că își dorește ca eforturile sale de a îndeplini Tora și Mițvot să rămână mai jos, adică în categoria «primirii». O astfel de persoană este numită un călcător de lege al lui Israel.

Căci, în loc să-L slujească pe Creator și să dorească să lucreze în beneficiul Său, această persoană face exact opusul: vrea ca Creatorul să-i slujească. Și, așa cum au spus înțelepții, nimic nu vine gratuit, iar recompensa, la fel ca în lumea materială, depinde de efortul depus. În mod similar, omul vrea să depună efort și să lucreze pentru Creator cu condiția ca acesta să-i plătească pentru munca sa. Altfel, adică fără recompensă, nu are puterea să facă nici cea mai mică mișcare.

Înțelepții noștri au vorbit despre aceasta: «Este imposibil să vezi adevărul până când unei persoane nu i s-a acordat lumina». O persoană care vede câte Mițvot îndeplinește și cât de plină este de fapte drepte nu vede nicio modalitate de a face altceva care să o conducă la categoria «Israel». Adică, la o stare în care dorește să lucreze doar pentru Creator și nu are nevoie de nimic pentru sine. Dar nu vede cum ar putea realiza acest lucru pe cont propriu, fără ajutor de sus. Și nu există nicio modalitate prin care o singură persoană să poată realiza acest lucru.

Astfel, vedem că, datorită mitzvot-urilor pe care le-a respectat, omul a văzut Adevărul. Dacă anterior se înșelase și crezuse că poate dobândi independent puterea de a lucra pentru dăruire («al menat le'ashpia»), acum a ajuns la conștientizarea clară că nu era cazul. Și ceea ce a spus Reish Lakish, «Chiar și cei care sunt goi în tine sunt plini de mitzvot, ca rodiile», putem interpreta după cum urmează.

Deși sunt plini de porunci, ei se simt totuși goi, căci se văd ca o rodie, așa cum este scris: «I-am chemat pe prietenii mei iubiți, dar ei m-au înșelat» (Eicha 1). Adică, se văd ca aparținând categoriei «înșelăciunii» (o rodie este «rimon», iar înșelătorul este «merame») și înțeleg că își fac toată munca pentru ei înșiși, nu pentru Creator. Dar ce ar putea împinge o persoană la această concluzie?

Trebuie spus că însuși faptul că este plin de porunci îl ajută să scape de iluzii și să realizeze că nu poate ajunge la categoria lui Israel și să vadă că este un călcător de lege împotriva lui Israel. Astfel, o persoană nu își poate evalua cu adevărat nivelul spiritual până când nu este plină de porunci.

Și apoi vede că până acum a fost înconjurat de înșelăciune și acum se află la nivelul criminalilor lui Israel. Pe de altă parte, «fără Porunci» înseamnă fără lumină și, fără ea, omul nu poate vedea Adevărul - că, pentru a ajunge la categoria lui Israel, are nevoie de ajutorul Creatorului.

Totuși, trebuie să ținem cont de următoarele. După cum se spune: «Un om plin de porunci vede că este ca o rodie». Dar aceasta presupune o condiție: că vorbim despre o persoană care caută Adevărul. Și despre o astfel de persoană se spune că o persoană care caută adevărul nu-l poate vedea până când nu este plină de porunci. Prin urmare, este necesară o abordare dublă aici.

Pe de o parte, o persoană trebuie să îndeplinească Tora și Mițvot cât mai bine posibil și să nu se întrebe dacă urmează calea adevărului. Abia atunci vine momentul pentru reflecție, dar niciodată în timpul împlinirii Torei și Mițvot. Căci în timpul împlinirii Torei și Mițvot, o persoană trebuie să simtă perfecțiunea («șlemut»).

După cum au spus înțelepții (Talmud, Pesachim, 50): «O persoană va fi mereu ocupată cu Tora și Poruncile, căci de la «de dragul său» (lo lishma) se ajunge la «de dragul Creatorului» (lishma).» Și, prin urmare, în acest moment, nu contează cum îndeplinește Tora și poruncile, căci în orice caz, îndeplinește ceea ce au prescris înțelepții.

Dar după aceasta, o persoană trebuie să analizeze dacă acțiunile sale au fost «de dragul Creatorului» sau dacă altceva a fost amestecat. Și astfel, ghidată de aceste două reguli, o persoană poate ajunge la categoria «ca o rodie».

În lumina acestui fapt, să luăm în considerare următoarele cuvinte rostite de înțelepții noștri (Talmud, Avoda Zarah, p. 17): «Când rabinul Eliezer ben Parta și rabinul Hanina ben Teradion au greșit, rabinul Hanina i-a spus: «Vai de mine că am greșit chiar și un singur lucru și nu am fost mântuit, căci tu erai ocupat cu Tora și caritate, în timp ce eu eram ocupat doar cu Tora.»”.

Și, așa cum spune Rav Huna: «Oricine se ocupă exclusiv cu Tora este ca și cum nu ar avea Dumnezeu, așa cum este scris (Divrei HaYamim 15): «Și zilele lui Israel au fost lungi fără Dumnezeul adevărat, fără un preot călăuzitor și fără Tora». Ce înseamnă, fără Dumnezeul adevărat? Adică, oricine se ocupă exclusiv cu Tora este ca și cum nu ar avea Creator.».

Și trebuie să înțelegem ce înseamnă: dacă cineva nu practică caritatea, este ca și cum nu ar avea un Creator? Și este, de asemenea, neclar: de ce este atât de subliniată porunca carității? Nu există și alte porunci care trebuie îndeplinite? Așadar, de ce tocmai fără caritate se vorbește despre cineva ca și cum nu L-ar avea pe Dumnezeul adevărat? Ca și cum numai caritatea ar putea determina dacă Tora pe care o studiem este Dumnezeul adevărat!

Noi învățăm că toată munca noastră are ca scop compararea noastră cu Creatorul în calitățile noastre și atingerea unei stări numite «așa cum El este milostiv, așa sunteți și voi». Prin urmare, în timpul studiului Torei, nu trebuie să analizăm a cui Tora învățăm. Atunci putem învăța Tora chiar și «de dragul nostru» (lo lishma). Căci studiul Torei, chiar și «de dragul nostru», este totuși îndeplinirea unei mitzvot, așa cum au spus înțelepții noștri: «Omul se va angaja pentru totdeauna în Tora și Mitzvot, chiar și de dragul nostru, căci din «de dragul nostru» vine cineva «de dragul Creatorului».”.

Totuși, atunci când o persoană își analizează starea în funcție de calitățile sale în comparație cu Creatorul, evaluând cât de mult s-a îndepărtat de egoism și cât de aproape a ajuns de a-și iubi aproapele, trebuie să realizeze că trebuie mai întâi să-și examineze compasiunea (chesed). Cât de mult dedică compasiunii și cât efort depune în ea? Și cât de mult iau în considerare diverse modalități de a realiza această comparație? Nu există altă cale pentru ei de a porni pe calea adevărată.

Prin urmare, concluzionăm că el nu are un Dumnezeu adevărat, deoarece, așa cum este explicat în Talmud Eser Sefirot, Adevărul este a șaptea corecție dintre cele 13 corecții ale Diknei. Și Baal HaSulam explică în comentariul său, Ohr Pnimi, că atunci (adică, în timpul celei de-a șaptea corecții a Diknei) este revelată calitatea Creatorului, care a creat lumea pentru a încânta creația. Căci Lumina Hochma, Lumina Scopului Creației, este revelată și toate creațiile încep să simtă bunătate și încântare. Și toate creațiile recunosc clar că scopul este Adevărul.

Astfel, rezultă că, dacă o persoană nu se angajează în caritate (gemilut hasadim), prin care ajunge să-și iubească aproapele, nu va putea primi vasele dăruirii (kilim d'ashpa'ah), adică vasele în care poate primi Lumina Superioară. Și atunci nu va putea primi plăcerea și bunătatea care constituie scopul creației, așa cum este scris: «Creatorul a creat creația pentru a o încânta».

Și referitor la o astfel de stare a omului, se spune că el «nu are un Dumnezeu adevărat», adică adevărata guvernare a Creatorului, care constă în a oferi încântare creației, nu este Adevărul pentru el. Astfel, adevărul poate fi atins doar prin caritate, dar fără Tora, omul nu își poate cunoaște starea, căci în absența luminii, nimic nu poate fi discernut.

Și pentru ca o persoană să vadă că se numără printre criminalii lui Israel, trebuie să fie plină de porunci: atât porunca studierii Torei, cât și toate celelalte. Și o persoană ar trebui să se examineze numai după ce a dedicat un anumit timp împlinirii Torei și a poruncilor, căci nu are voie să se angajeze în analiză în timp ce lucrează, ci numai după aceea.