Întreaga Tora este un singur Nume sfânt

Articolul 22 din 1985.

---

Este scris în Cartea Zohar: «Rav Yitzchak a spus: Întreaga Tora este un singur Nume sfânt al Creatorului, iar odată cu Tora a fost creată lumea.» Cu Tora, omul a fost creat, așa cum este scris: «Creatorul a spus: «Să facem om». «Să facem» se spune la plural, așa cum Creatorul i-a spus Torei: «Tu și cu mine vom pune omul în lume».» Rabinul Chaim a spus că Tora scrisă este Zeir Anpin, iar Tora orală este Malchut, iar ele îl vor pune pe om în lume.

De aici vedem:

a) întreaga Tora este un singur Nume sfânt;

b) lumea a fost creată cu ajutorul Torei;

c) Omul a fost creat cu ajutorul Torei.

Toată lumea cunoaște comentariul înțelepților: «Bereshit» («la început») se referă la Tora, care se numește «reshit» (început), și la Israel, care se numește tot «reshit» (început). Lumile au fost create cu scopul de a încânta creația, adică pentru suflete, pentru ca sufletele să poată primi plăcere. Dar dacă Creatorul dorește să se încânte, atunci ce le lipsește ființelor create pentru a primi această plăcere?

Pentru a se potrivi calităților Creatorului, creațiile trebuie să dobândească calitatea de «dăruire». Întrucât dorința de a dărui nu este naturală naturii umane, Creatorul trebuie să acorde această putere, numită «dorința de a dărui». Omul primește această putere de dăruire prin Tora, căci lumina Torei îl conduce pe om înapoi pe calea adevărată.

În conformitate cu aceasta: dacă începutul este Israel, iar Israel are nevoie de Tora pentru a primi plăcerea pregătită, atunci Tora este numită și început, deoarece unul nu există fără celălalt.

Expresia din Zohar este bine cunoscută: «Tora, Israel și Creatorul sunt una»: dacă Israel depune un efort în Tora, cu ajutorul acesteia el Îl înțelege pe Creator, adică Numele Creatorului.

Există o diferență între două proprietăți ale Torei:

a) lumina Torei, care vine să îndrume o persoană pe calea cea dreaptă, lumina corectării dorințelor (nave);

b) lumina înțelegerii, care este Numele sfinte ale Creatorului și este numită revelația Divinității Creatorului către creaturile din această lume.

Când studiem Tora, trebuie să ne amintim această diviziune:

1. Atrageți lumina corecției, care creează în noi dorința de a dărui. Fără iluminarea Torei, este imposibil să atingem dorința de a dărui. În același timp, ce recompensă așteaptă cineva să primească pentru studierea Torei? Toate dorințele umane sunt îndreptate spre primirea acestei dorințe, vasul numit «vasul dăruirii».

Abia după ce o persoană a început munca de dăruire și a depus deja eforturi considerabile pentru a face lucruri cu intenția «de dragul Creatorului», ea înțelege cu adevărat că este imposibil să scape de egoismul dat de natură. Abia atunci începe să înțeleagă nevoia sa de mila Creatorului și că numai Creatorul poate crea în ea dorința de a dărui. Iar acest ajutor vine sub forma luminii Torei.

Și astfel, trebuie să ne examinăm întotdeauna în timpul studiului: care este scopul nostru în studierea Torei? Adică, ce ar trebui să cer în timpul studiului? Și apoi i se spune că, mai întâi, trebuie să cerem o dorință, astfel încât să apară o dorință de dăruire, care va îndepărta ascunderea Creatorului de la om - o ascundere pe care El a creat-o special pentru om.

În acest proces, o persoană începe să simtă Creatorul, să simtă sensul lucrului pentru Creator, să se bucure, pentru că sfințenia naște bucurie - la urma urmei, acolo, în dorința de a dărui, strălucește lumina care dăruiește plăcere creațiilor.

Aceasta se numește pregătirea vaselor astfel încât acestea să devină apte să primească lumina superioară. Adică, o persoană dorește, prin eforturile sale de învățare, să fie demnă de dorințele (vasele) de dăruire, în conformitate cu regula: «Lumina Torei întoarce o persoană pe calea adevărată».

(Dar dacă o persoană nu a decis încă că trebuie să urmeze întotdeauna calea dăruirii, astfel încât toate acțiunile sale să fie «de dragul Creatorului», atunci regula «Lumina Torei readuce o persoană pe calea cea dreaptă» nu i se aplică.).

2. După ce i se acordă dorința de a dărui (vasele dăruirii), el atinge un nivel numit «dobândirea Torei». Această dobândire este numită «Numele Creatorului», un nivel la care, în limbajul Zoharului, «Tora, Creatorul și Israel sunt una».

Acum putem înțelege ce este scris în Zohar: «Prin Tora a fost creat omul.» Care este legătura dintre Tora și om? Ce înseamnă că omul a fost creat prin Tora?

În primul rând, trebuie să înțelegem ce au spus înțelepții: «Rabinul Șimon bar Yochai a spus că Israelul este numit «adam», dar păgânii nu pot fi numiți «adam».”.

Care este acest nivel de «adam» (om) care îi împiedică pe păgâni să fie numiți «om»? Se spune: «Ascultați cel mai important lucru: temeți-vă de Creator și împliniți poruncile Sale, căci aceasta este esența omului.» De unde știm că aceasta este esența omului? Pentru că rabinul Eliezer a spus: «Creatorul a spus că întreaga lume a fost creată doar în acest scop.».

«Omul» este cel care tremură în fața Creatorului. Dar, din moment ce omul este creat de egoism, care îl îndepărtează de venerația față de Creator, cum poate omul să dobândească venerația față de Creator?

Și există un răspuns la aceasta: cu ajutorul Torei, o persoană poate depăși egoismul, așa cum se spune: «Eu am creat egoismul și am creat Tora, care ajută împotriva egoismului, deoarece lumina Torei întoarce o persoană pe calea adevărată.».

Din aceasta înțelegem ce s-a spus, că omul a fost creat cu ajutorul Torei: la urma urmei, nivelul de «om» este atins cu ajutorul Torei, iar aceasta înseamnă «și prin Tora a fost creat omul.».

Și în același fel se poate explica ceea ce se spune în Zohar, că «cu ajutorul Torei lumea a fost creată.». La urma urmei, acest lucru este, de asemenea, dificil de înțeles: ce legătură există între Tora, o entitate complet spirituală numită «Numele Creatorului», și lumea materială emanată din Tora?

Se spune că lumea este creată, adică, ceea ce se înțelege este întreaga lume – lumea în care se află sufletele, în care scopul creației este realizat pentru a încânta sufletele, astfel încât acestea să primească toată plăcerea pregătită pentru ele.

Crearea lumii – aceasta se referă la crearea egoismului. Dar pentru ca să existe o comparație a calităților între «ramuri» (suflete) și «rădăcină» (Creatorul), lumina cea mai înaltă, sursa plăcerii, era ascunsă. Cum este atunci posibil ca lumea să existe, ca creaturile să primească și să nu moară, așa cum se întâmplă în cazul spargerii vaselor, care s-au spart și au murit pentru că nu aveau nicio intenție de a-I face pe plac Creatorului?

Cu ajutorul Torei, a cărei lumină ne întoarce pe calea adevărată, creația va dobândi dorința de a dărui, prin care va putea primi toată plăcerea. Și acest lucru se va realiza pentru că va putea primi cu intenția de a dărui. Aceasta înseamnă că «cu ajutorul Torei lumea a fost creată», căci crearea lumii a fost inițial cu intenția «de dragul Creatorului», ceea ce poate fi realizat doar cu ajutorul Torei.

Din toate acestea rezultă că trebuie să ne amintim întotdeauna scopul de a încânta creația. Dacă egoismul se apropie de o persoană și îi pune toate întrebările dificile Faraonului, aceasta nu ar trebui să-l respingă, ci mai degrabă să-și spună: «Acum, cu toate întrebările tale, pot începe să lucrez pentru Creator». Adică nu pentru a spune că întrebările egoiste apar pentru a coborî o persoană de la nivelul său, ci mai degrabă pentru a-i oferi spațiu să lucreze, astfel încât prin aceasta să urce treptele perfecțiunii.

Adică, orice depășire a sinelui în muncă se numește progres, așa cum bănuț cu bănuț se acumulează într-o sumă mare, tot așa depășirile se acumulează într-o anumită măsură necesară pentru a deveni brusc un vas pentru primirea celei mai înalte plăceri.

A depăși înseamnă a lua o parte din vasul recepției și a-l transforma într-un vas al dăruirii. Acest lucru este similar cu «masach» (ecranul) care trebuie plasat peste «aviut» (grosimea egoismului unei persoane). Rezultă că, dacă nu există egoism, nu există nimic pentru care să se creeze un ecran. Întrucât egoismul trimite unei persoane gânduri nespirituale, este potrivit să se ridice aceste gânduri nespirituale la nivelul de «lemala mi daat» (dincolo de înțelegerea cuiva).

Și astfel, o persoană poate acționa cu fiecare dorință pe care o dorește sufletul său. Adică, nu ar trebui să spună că munca i-a fost luată, ci ar trebui să spună că dorințele și gândurile le-au fost date din ceruri pentru a putea fi aduse în sfințenie. Rezultă că sunt aduse mai aproape de sus și de aceea li s-a trimis muncă.

Este scris despre aceasta: «Drepte sunt căile Creatorului; cei drepți vor umbla pe ele, dar cei răi vor da greș.» Adică, dacă o persoană este considerată demnă, ea urcă nivelurile spirituale, iar dacă nu, coboară spiritual. Coborârea are loc lent, în conformitate cu nivelul personal al fiecăruia.

Oamenii uită de obicei de muncă, de strădania de a se uni cu Creatorul și, în schimb, își dedică toată energia lucrurilor materiale. Adică, găsesc mai mult sens în lucrurile materiale. La urma urmei, atunci când oamenii lucrau pentru Creator, erau oarecum îndepărtați de lucrurile materiale, crezând că nevoile materiale erau irelevante.

Dar acum, când a început să se distanțeze de munca de dragul Creatorului, orice lucru care nu avea nicio semnificație pentru el devine brusc important într-o asemenea măsură încât chiar și lucrurile mici devin un mare obstacol pe cale și el nu poate merge mai departe.

Uneori, o persoană se scufundă atât de mult încât, la simplul gând al muncii spirituale, devine tristă și nu vrea decât să doarmă, adică vrea să scape din această stare și crede că, cu ajutorul somnului, va uita de stările sale.

Și uneori ajunge la o asemenea dezamăgire încât spune: «Nu văd niciun progres. Dimpotrivă, dacă socotesc cât efort depun, ar fi trebuit deja să avansez puțin spiritual, dar în schimb, văd că merg înapoi. Și, poate, această lucrare de dăruire nu este pentru mine, pentru că îmi lipsesc abilitățile pentru această lucrare și pentru că am un caracter slab și îmi lipsește puterea de a-mi depăși dorințele.».

Și după toate certurile cu propriul corp (egoism), corpul îi arată cât de mult are dreptate - și apoi se instalează o stare în care vrea să scape de scopul său spiritual și să se cufunde din nou în lumea materială, la fel ca restul societății. Nu mai este interesat să fie mai deștept decât masele, ci vrea să trăiască ca toți ceilalți. Și, cel mai important, este sigur că decizia sa nu poate fi diferită.

Ce face Creatorul? După ce această persoană a uitat deja totul, primește brusc de sus o dorință de spiritualitate și începe să lucreze din nou constant. Și atunci este plină de putere și încredere că va atinge cu siguranță unitatea cu Creatorul. Și apoi uită toate deciziile pe care le-a luat în mintea sa întreagă și cu calcule clare, într-o asemenea măsură încât regretă chiar decizia inițială de a începe să lucreze pentru Creator, chiar dacă era 100% sigură de corectitudinea calculelor sale.

Însă inspirația pentru muncă primită de sus l-a făcut să uite totul. Sensul acestei acțiuni din partea Creatorului este că Creatorul dorește să-i arate omului adevărata ordine a muncii, dorește să demonstreze de sus că omul este lipsit de valoare cu tot intelectul său și numai întorcându-se către Creator cu o cerere de ajutor poate fi mântuit.

Și numai dacă este vorba de o cerere reală, adică dacă se știe cu siguranță că nu există nicio modalitate pentru o persoană de a scăpa de sub controlul egoismului, numit «exilul egiptean», în care se află atât inima, cât și creierul.

Dar dacă o persoană doar vorbește despre asta, dar nu simte pe deplin că nu se poate ajuta singură, atunci adevărata abordare de sus nu vine și se întoarce acolo unde era înainte. Adică, gândurile și dorințele egoiste reapar, iar aceleași vechi certuri cu propriul corp încep din nou, iar vechile stări revin și, încă o dată, decid că trebuie să fugă de munca de a dărui.

Și din nou îl atinge o emoție de sus, numită «chemarea Creatorului», când este din nou chemat, dorind să fie adus mai aproape de Creator, iar dacă din nou nu încearcă să profite de șansa care i-a fost dată, atunci totul se repetă din nou în aceeași ordine.

În ciuda acestui fapt, nu ar trebui să ne temem că egoismul își arată uneori latura întunecată, ci trebuie să mergem întotdeauna dincolo de înțelegerea noastră și să nu ascultăm sfaturile egoismului, care încearcă să ne despartă de sfințenie, și să învingem egoismul cu ajutorul rugăciunii adevărate, și atunci cu siguranță vom putea scăpa de puterea Egiptului și vom merita mântuirea.

---