Trei rugăciuni (1)

Articolul 30 din 1985.

Zoharul (Balak) spune: «Există trei rugăciuni: rugăciunea lui Moise, rugăciunea lui David și rugăciunea săracului. Care dintre ele este mai importantă? Și răspunsul este rugăciunea săracului. Această rugăciune precede rugăciunea lui Moise și rugăciunea lui David. Căci săracii sunt cei cu inima frântă și se spune că Creatorul este mai aproape de cei cu inima frântă. Și săracii se ceartă mereu cu Creatorul, dar Creatorul le ascultă cuvintele. Rugăciunea săracului este ca și cum ar învălui și nicio altă rugăciune nu trece până când nu trece rugăciunea lui.”.

Creatorul se retrage cu cererile sale. Toți îngerii se întreabă unii pe alții: ce face Creatorul acum? Și răspund că El s-a retras cu sufletele celor cu inima frântă. Și aceasta este rugăciunea care ține pe loc toate celelalte rugăciuni.»

Și trebuie să înțelegem diferența dintre aceste trei rugăciuni: dintre rugăciunile lui Moise, ale lui David și ale omului sărac. Care este semnificația mai mare a omului sărac: pentru că poartă ranchiună Creatorului și, prin urmare, amână toate rugăciunile?

De asemenea, trebuie să înțelegem ce înseamnă «a amâna toate rugăciunile», ca și cum Creatorul nu ar putea răspunde la toate rugăciunile deodată, ci ar avea nevoie de timp pentru a răspunde în ordine?

Să explicăm acest lucru ca și cum toate aceste trei rugăciuni ar emana de la o singură persoană și ar reprezenta trei dintre stările sale, alternând una după alta. Aici găsim trei neajunsuri pe care persoana le cere Creatorului să le umple:

1) nivelul numit Moise;

2) nivelul numit Malchut – David;

3) săracii, care aparțin nivelului celor cu inima smerită, numiți vase ale Creatorului.

Și trebuie să înțelegem ce înseamnă să spui «Creatorul este aproape de cel cu inima smerită». „Aproape” semnifică egalitatea spirituală a calităților. Dar cum poate exista egalitatea calităților cu Creatorul dacă vorbim despre o persoană cu o inimă smerită?

Mai mult, spunem că Creatorul este aproape de cei care se apropie de adevăr. Ce legătură are acest lucru cu apropierea de adevăr, în special cu o inimă smerită? Și care este semnificația plângerilor săracilor împotriva Creatorului? La urma urmei, Creatorul spune că dreptatea este de partea săracilor, așa cum vedem că, din cauza acestor plângeri, El ascultă vocea săracilor mai mult decât vocile altora, așa cum spune Zoharul.

Zoharul spune că rabinul Șimon a spus: «Cel care este mulțumit de situația sa și nu dă o parte Creatorului - câte nenorociri îl înconjoară.» El continuă să explice ce înseamnă o parte pentru Creator: înseamnă a oferi bucurie săracilor, căci «El vine să-și vadă vasele sparte».

Și Sulamul explică de ce partea Creatorului este săracii, referindu-se la spargerea vaselor care a avut loc înainte de crearea lumilor. Deoarece în timpul spargerii vaselor, fragmente de sfințenie au căzut în forțele impure. De la acestea, forțele impure primesc tot felul de plăceri, pe care apoi le transmit oamenilor, iar acest lucru contribuie la tot felul de crime: furt, jaf, crimă.

În conformitate cu aceasta, putem explica ce înseamnă cuvântul «sărac”. De ce este plângerea lui o supărare? Pentru că spune: „De ce sunt vinovat? Că m-ai creat din dorințe spulberate de egoism și, din această cauză, am dorințe și gânduri rele.”.

Și toate acestea îmi vin doar pentru că am ieșit la iveală după spargerea vaselor - căci acolo a fost locul original unde a apărut dorința de a primi lumina superioară, o dorință îndreptată către sine și nu către dăruire. Și din această cauză, nutresc egoism și sunt departe de spiritual și îmi lipsește în mine o particulă de sfințenie care să conțină intenția de a acționa pentru Creator.

Adică, faptul că sufăr din cauza imposibilității de a mă apropia de Spiritual și sunt departe de Tine din cauza diferenței de proprietăți, din cauza egoismului și urăsc tot ce este în inima mea - acesta este rezultatul faptului că m-ai creat așa.».

Așa că se întoarce spre mine cu o plângere: «Îmi lipsește puterea să-mi schimb firea, pe care Tu ai creat-o, dar vreau de la Tine: așa cum Tu mi-ai creat egoismul, care este prima mea fire, dă-mi o a doua fire – dorința de a dărui. Și am dovada că Tu ești de vină pentru faptul că îmi lipsește puterea să mă opun egoismului.».

Prin urmare, plângerea bietului om că nu are puterea de a se opune naturii sale dacă Creatorul nu îl ajută este justificată. Ideea este că Creatorul îi acordă în mod deliberat această stare, deoarece așteaptă rugăciunile celor drepți, adică ale celor care se roagă să devină drepți. În consecință, frustrarea sa față de crearea lui de către Creator într-o astfel de stare decăzută este justificată, adică, Creatorul Însuși a făcut astfel încât el nu are unde să caute ajutor decât de la Sine Însuși.

Așadar, rugăciunea săracului, a «celui cu inima smerită», este o rugăciune care vine din vase sparte și este adevărată. Iar adevărul este numit «aproape» deoarece proprietățile sale corespund Creatorului. Prin urmare, această rugăciune este acceptată prima, deoarece este începutul rânduielii lucrului.

Aceasta explică de ce s-a pus întrebarea: de ce se spune o dată că „aproape” este Adevărul, iar altădată că „aproape” este pentru cei cu inima smerită? Răspunsul este că rugăciunea celor cu inima smerită este adevărata rugăciune și, prin urmare, ambele concepte sunt aceleași; adică, atunci când ajungem să ne rugăm Creatorului, trebuie să vorbim cu El despre Adevăr.

Aceasta înseamnă că atunci când o persoană vine la Creator în rugăciune, ea îi cere ajutorul, deoarece se află în cea mai proastă poziție dintre toate. «Căci există oameni care sunt sub mine - atât în Tora, cât și în lucrare - dar ei nu percep Adevărul așa cum îmi percep eu situația și, prin urmare, nu au suficientă nevoie de ajutorul Tău.”.

Totuși, îmi văd starea: nu am nicio legătură cu spiritualitatea, după toată munca pe care am reușit să o realizez. Și, oricât de mult aș vrea să merg înainte, văd că mă îndrept înapoi.» Aceasta se numește o cerere adevărată. Se poate spune despre o astfel de persoană că împărtășește aceleași calități ca și Creatorul, în sensul că cererea sa este autentică.

În acest sens, să înțelegem răspunsul la întrebarea: de ce rugăciunea săracului amână toate rugăciunile? Și nu poate Creatorul să răspundă simultan la toate rugăciunile? Pentru a face acest lucru, trebuie să examinăm aceste trei rugăciuni într-un singur corp. Adică, este imposibil să răspunzi la cererea unei persoane decât în ordinea în care o poate primi, iar acest lucru va fi spre beneficiul ei.

La urma urmei, dacă primește o împlinire pe care o cere și aceasta ar fi dăunătoare, cu siguranță nu i se va da așa cum își dorește, deoarece Creatorul dorește să dea doar pentru beneficiu, nu pentru rău. Prin urmare, el trebuie să primească de sus ceea ce îi lipsește, în conformitate cu adevărata sa stare. Adică, trebuie să se roage Lui pentru sărăcie, căci a fost creat cu dorința de a primi și, prin urmare, toată suferința sa.

După aceasta, el trebuie să ceară să i se dea Malchut Shamayim, deoarece are deja dorința de a dărui și va primi credință, care se numește «Malchut Shamayim». Astfel, o persoană nu poate primi credință înainte de a avea dorința de a dărui.

După cum se spune în cartea Zohar: legea este de așa natură încât creația nu poate primi în mod deschis ceva rău de la Creator, deoarece acest lucru va cauza rău, datorită faptului că creația îl va considera pe Creator ca fiind imperfect. Adică, în timp ce o persoană suferă, în aceeași măsură în care neagă controlul din partea Creatorului.

Prin urmare, înainte de a primi putere de sus, o persoană trebuie să posede dorința de a dărui și numai atunci poate solicita următorul nivel - nivelul lui David, care este Malchut Shamayim. În consecință, rugăciunea săracului amână toate celelalte rugăciuni - până când săracul nu primește ceea ce cere, este imposibil să atingă următorul nivel.

După aceea vine a doua rugăciune este a lui David, care este nivelul lui Malchut Shamayim. Aici, o persoană cere credință în Creator, care controlează întreaga lume, deoarece acum îl poate percepe pe Creator ca acționând doar în beneficiul altora, datorită dorinței sale deja corectate de a dărui.

Este imposibil să înțelegi credința care este Malchut Shamayim înainte de a fi atins corectarea propriilor calități, adică trebuie să fii întotdeauna gata să dai și nu să primești pentru tine însuți - altfel, nu i se va permite să te ridici de sus la nivelul credinței.

Și aceasta determină că «rugăciunea săracului amână toate celelalte rugăciuni», adică până când o persoană nu își dă seama de neajunsul său, în sensul că depune toate eforturile de dragul iubirii de sine și vrea să iasă din aceasta, nu va putea cere alte lucruri.

A treia rugăciune este rugăciunea lui Moise, care este nivelul Torei, și nu se poate atinge nivelul Torei înainte de a atinge nivelul credinței, deoarece păgânilor le este interzis să studieze Tora, așa cum este scris: «Aceasta este Tora pe care Moise a dat-o copiilor lui Israel». Și așa cum este scris în Zohar: «Păgânilor le este interzis să studieze Tora». Și, de asemenea, «cine este circumcis, dar nu respectă poruncile Torei, este ca cel necircumcis».

După cum este scris în Tora (Yitro, maftir): «Și dacă Îmi faci un altar din pietre, să nu folosești pietre cioplite. Căci odată ce ți-ai altoit tesla pe vreuna dintre ele, ai pângărit-o.» Chiar dacă cineva și-a altoit tesla, adică s-a circumcis, este totuși «pângărit», pentru că a pângărit circumcizia. Rezultă că, chiar și cineva care este circumcis și ai cărui părinți sunt evrei, nu este încă, conform Torei, considerat a fi de nivelul lui Israel și nu se poate studia Tora cu cineva care nu respectă poruncile Torei.

În Zohar este scris: «Vinul care înveselește inima unei persoane este vinul Torei, căci este considerat un secret. Și așa cum vinul trebuie sigilat ermetic pentru a nu deveni impropriu consumului, tot așa trebuie sigilat și secretul Torei. Și toate secretele ei nu sunt pentru cei care le ating, ci pentru cei care se tem de El, căci nivelul Torei aparține fricii de Creator.»

Din aceasta vedem că nivelul rugăciunii lui Moise este nivelul Torei, care este următorul nivel după Malchut Shamayim, care se numește frică și, prin urmare, Tora a fost transmisă în mod specific celor care se tem de Creator.

Și, așa cum se spune: «Rugăciunea mâinii precede rugăciunea capului, căci este scris: «Și le vei lega pe mâna ta ca un semn și vor fi ca niște podoabe între ochii tăi.»« Zoharul explică: rugăciunea mâinii este Malchut, rugăciunea capului este Zeir Anpin. Rugăciunea mâinii trebuie acoperită, căci este scris: »Și va fi un semn pe mâna ta«, iar ei au explicat: »un semn pentru tine și nu un semn pentru alții«, deoarece Malchut este numită credință și, prin urmare, face aluzie la »tine” - căci trebuie ascunsă.

Explicația pentru aceasta este că Malchut Shamayim este un nivel de credință deasupra rațiunii și se numește ascundere, prin urmare, după ce primim nivelul de credință numit Malchut Shamayim, atunci putem merita nivelul Torei, care se numește Zeir Anpin și implică tefillin de la cap, iar aici există deja o revelație a Torei.