Prefață la cartea «Roadele înțelepciunii. Litere»

Distingem multe niveluri și diferențe în lumi, dar este necesar să știm că atunci când vine vorba de niveluri și diferențe, toate acestea se spun doar în raport cu cei care primesc din aceste lumi, conform regulii: «Incomprehensibilul nu poate fi exprimat».

Motivul este că un nume exprimă înțelegere. O persoană dă un nume numai după ce a înțeles obiectul și în conformitate cu această înțelegere.

Și prin urmare, în tot ceea ce există în legătură cu înțelegerea spirituală, se remarcă trei diferențe:

1) Atzmuto (esență) – nu vorbim deloc despre asta, deoarece rădăcina și sursa creațiilor pornesc de la intenția creației, unde acestea sunt incluse ca «desăvârșirea acțiunii – în intenția inițială».

2) Infinitul este esența planului creației, constând în «a oferi creațiilor încântarea numită Infinit» (încântare infinită). Aceasta este legătura dintre puterea superioară și suflete. Și o înțelegem ca dorința de a încânta creațiile. Infinitul este începutul acțiunii. Se numește lumină fără vas, dar acolo începe sursa creației, adică legătura dintre Creator și creație, numită dorința de a încânta creațiile. Această dorință începe în lumea Infinitului și coboară în lumea Asiya.

3) Sufletele sunt cele care primesc plăcere, care se află în dorința Creatorului de a oferi plăcere.

Infinitul este numit așa deoarece legătura care există între Atzmuto și suflete este înțeleasă de noi ca dorința de a încânta creația. În afară de această legătură dintre dorința noastră de a încânta și dorința Creatorului de a ne încânta, nu avem nicio modalitate de a explora, simți sau descoperi nimic despre existența noastră. Acolo se naște acțiunea, iar această conexiune se numește «lumina din afara Kli-ului». Acolo se află rădăcina creației, adică legătura care există între Creator și creație, numită «dorința de a încânta creația». Și această dorință începe în lumea Infinitului și continuă până în lumea Assiya.

Și toate lumile, relative la ele însele, sunt definite ca lumină în afara Kli-ului. Și nu există nicio modalitate de a discuta acest lucru, deoarece fără suflete, lumile sunt definite ca Atzmuto. Și nu pot fi înțelese decât dacă sunt legate de sufletele care le înțeleg.

Numărul vast de detalii pe care le discernem în lumi există în interiorul lor ca forțe potențiale. Și când sufletele apar, toate aceste detalii vor fi revelate în ele. Sufletele vor primi luminile superioare pe măsură ce sunt corectate și pregătite, iar apoi aceste detalii se vor manifesta în acțiune. Până când sufletele nu înțeleg lumina superioară, lumile, relative la ele însele, sunt definite ca Atzmuto.

Și în ceea ce privește sufletele care primesc de la lumi, lumile sunt definite ca Infinit. La urma urmei, această conexiune care există între lumi și suflete, adică ceea ce lumile dau sufletelor, provine din planul creației, care este relația dintre Atzmuto și suflete. Și această conexiune se numește Infinit. Și când ne rugăm și cerem ajutorul Creatorului pentru a ne acorda tot ceea ce cerem, ne referim la Infinit, unde rezidă rădăcina tuturor sufletelor - starea cu care El dorește să ne încânte, deoarece scopul Său este să încânte creația.

Și rugăciunea se adresează Creatorului care ne-a creat, al cărui nume este «Dorința de a Încânta Creația». El este numit și «Infinit», deoarece acesta este nivelul superior restricției. Dar chiar și după Țimtzum, nu a avut loc nicio schimbare în El, căci nu există nicio schimbare în Lumină. Și El poartă întotdeauna acest nume.

Și toată mulțimea numelor există doar în raport cu cei care primesc. Prin urmare, primul nume, revelat ca rădăcină a creației, se numește Infinit. Iar revelația acestui nume rămâne fără nicio schimbare. Și toate contracțiile, ascunderile și schimbările au loc doar în raport cu cei care primesc. Și El strălucește constant în primul Său nume și este numit «Dorința de a încânta la nesfârșit Creația». Și de aceea ne rugăm Creatorului, numit «Infinit», care strălucește fără contracție și fără sfârșit. Și ceea ce apare apoi ca sfârșit sunt corecții în raport cu cei care primesc, astfel încât ei să poată primi lumina.

Lumina Supremă este alcătuită din două componente: cel care percepe și ceea ce este perceput. Și tot ceea ce spunem despre Lumina Supremă sunt doar impresii ale celui care percepe despre ceea ce este perceput. Dar fiecare separat, adică cel care percepe separat și ceea ce este perceput separat, nu sunt numite «Infinit». Perceputul se numește Atzmuto, iar cel care percepe este numit «suflete», noul, o parte a întregului. Ceea ce este nou în cel care percepe este că dorința de a primi este creată în interiorul lor. Și, prin urmare, creația este numită «creată din nimic».

În raport cu ele însele, toate lumile sunt definite ca un întreg unic, în care nu există nicio schimbare, așa cum se spune: «Nu-mi schimb acțiunile». În Creator, nu există Sfirot sau detalii. Și chiar și cele mai exaltate nume nu desemnează Lumina ca atare, căci ea reprezintă Atzmuto, incomprehensibilul. Și toate Sfirot și detaliile care descriu ceea ce se află în ele sunt doar ceea ce omul percepe în El, căci Creatorul a dorit ca noi să percepem și să înțelegem abundența descendentă ca dorința Lui de a încânta creațiile Sale.

Și pentru ca noi să putem înțelege dorința Creatorului de a încânta creația, El ne-a creat și ne-a dat organe senzoriale care înțeleg impresiile lor din lumina superioară.

În această măsură, am dobândit capacitatea de a sesiza diverse nuanțe. Organul senzorial general se numește dorința de a primi și este subdivizat în mai multe părți, în funcție de ceea ce destinatarii sunt pregătiți să primească. Această relație dă naștere la o multitudine de distincții și diferențe, numite «ascensiune», «cădere», «coborâre», «răspândire», «dispariție» și așa mai departe.

Întrucât dorința de a primi se numește «creație», «nou creat», atunci tocmai prin manifestarea acestei dorințe putem vorbi despre crearea universului.

«A vorbi» înseamnă a defini detaliile impresiilor, deoarece există deja o relație generală între înalta societate și dorința de a primi.

Și aceasta se numește «Lumină și Kli». Dar nu se poate «vorbi» despre Lumină în afara Kli-ului, așa cum s-a menționat mai sus, deoarece Lumina care nu este înțeleasă de către destinatar este definită ca Atzmuto, despre care este interzis să se „vorbească” deoarece nu poate fi înțeleasă. Și cum se poate da un nume la ceea ce este de neînțeles?

Astfel, rugăciunea cu care ne adresăm Creatorului pentru a ne trimite mântuire, vindecare etc. conține două componente:

1) Creatorul. Aceasta se referă la Atzmuto, despre care, așa cum s-a menționat mai sus, este interzis să vorbim.

2) Ceea ce coboară de la El. Aceasta este definită ca lumina care se răspândește în Kelim-urile noastre, adică în dorința noastră de a primi și se numește Infinit. Aceasta este legătura pe care Creatorul o are cu creațiile Sale în ceea ce privește dorința Sa de a le încânta. Iar dorința de a primi este definită ca răspândirea luminii, ajungând în cele din urmă la dorința de a primi.

Și când dorința de a primi este recepționată de lumina care se răspândește, lumina care se răspândește se numește «Infinit». Ea ajunge la destinatar prin multe ascunzișuri, astfel încât cel inferior să o poată primi.

Constatăm că toate detaliile și diferențele sunt create tocmai în destinatar, în raport cu și conform impresiilor și senzațiilor sale. Însă, în cele spuse, este necesar să distingem: atunci când vorbim despre lumi, ne referim la potențialul lor, în timp ce atunci când destinatarul înțelege aceste diferențe, ele sunt întruchipate în acțiune.

Realizarea spirituală este atunci când cel care atinge și ceea ce este atins se îmbină. Căci dacă nu există nimeni care atinge, atunci nu există nimic atins, deoarece nu există nimeni care să poată defini forma a ceea ce este atins. Prin urmare, este definit ca Atzmuto și nu există loc pentru cuvinte. Căci cum se poate spune că ceea ce este atins dobândește o formă relativă la sine?

Putem vorbi doar despre locul în care organele noastre senzoriale primesc senzații de la lumina care se răspândește, care este dorința Creatorului de a încânta creațiile și care ajunge la destinatar în acțiune.

Este ca și cum ne-am uita la o masă. Simțurile noastre o percep ca pe un obiect solid și îi înregistrează și dimensiunile. Dar asta nu înseamnă că masa va apărea la fel cuiva cu simțuri diferite, cum ar fi un înger - când se uită la masă, o va vedea în conformitate cu propriile simțuri. Și nu putem spune nimic despre cum apare masa unui înger, pentru că noi nu avem simțurile lui.

Rezultă că, din moment ce ne lipsește înțelegerea Creatorului, nu putem spune ce formă au lumile în raport cu El. Le înțelegem doar în raport cu simțurile și senzațiile noastre. Și este voința Creatorului ca noi să-L înțelegem tocmai în acest fel.

Acesta este sensul zicalei «Nu există schimbări în Lumină». Toate schimbările au loc doar în Kelim, adică în simțurile noastre, și totul este măsurat conform percepțiilor noastre. Din aceasta trebuie să înțelegem că atunci când mulți oameni privesc un obiect spiritual, fiecare îl percepe conform propriilor percepții și senzații. Prin urmare, fiecare vede proprietăți diferite. În mod similar, la o persoană, proprietățile se schimbă în funcție de ascensiunile și coborâșurile sale. Și Lumina, așa cum s-a menționat mai sus, este simplă, iar toate schimbările au loc doar la cei care o primesc.