Scrisoarea 35

În seara Zilei Judecății 5718 (4 octombrie 1957)

...Referitor la întrebarea dumneavoastră «De ce ne-ați lăsat atât de singuri în luptă?»

Prin urmare, atunci când o persoană dreaptă este chemată la înălțimi (înaintea feței Celui Atotputernic), și se simte sentimentul absenței sale (hisaron), iar sentimentele și durerea se acumulează în inimă, atunci acest hisaron se manifestă în lacrimi. Și, bineînțeles, dacă la o persoană se simte un hisaron de un anumit nivel, atunci acest hisaron se numește rugăciune, iar prin rugăciune continuăm, atrăgând înapoi la noi ceea ce s-a pierdut (legătura cu persoana dreaptă). Dar dacă ignorăm acest lucru și ne resemnăm cu situația, atunci devenim din ce în ce mai distanți cu fiecare clipă care trece, până când uităm. Și este bine cunoscut faptul că defunctul este uitat în inimă, deoarece moartea este deja fără speranță. Și atunci apare acuzația împotriva persoanei care era legată de defunct printr-o legătură vizibilă: «De ce a murit persoana dreaptă și nimeni nu acordă atenția cuvenită acestui lucru?».

Prin urmare, pentru a evita acuzațiile împotriva cuiva care a fost asociat cu o persoană dreaptă decedată, persoana dreaptă, la moarte, își repară greșeala luând înapoi de la acea persoană ceea ce i-a dat. Și, bineînțeles, persoana devine cea mai rea, deoarece astfel de oameni aveau deja dorința de a primi lucruri spirituale, iar atunci când pierd lucrurile spirituale, lucrurile materiale încep să umple întreaga măsură [în loc] de plăcerea spirituală și astfel cad sub o stare josnică, adică la pasiuni josnice și la căutarea onoarei, într-o măsură și mai mare.

Prin urmare, am explicat ce s-a întâmplat cu noi când am uitat esența și am pornit pe calea discordiei...

Am știut rezultatele viitoare de la bun început. Există oameni care își pot ascunde gândurile și oameni care nu. Și apoi gândurile lor sunt dezvăluite și comit acțiuni nepotrivite și arată tuturor că nu au nicio legătură cu cei drepți. Deci de ce ești surprins acum? La urma urmei, acest lucru s-a întâmplat imediat după Ziua Judecății din 1954. (data morții lui Baal HaSulam), când s-a întâmplat imediat și până acum - aceasta nu este nimic mai mult decât o dezvăluire consecventă a gândurilor și acțiunilor lor.

Și acum veți înțelege marea nevoie de a crede ceea ce au spus înțelepții noștri, binecuvântată fie memoria lor, care l-au obligat pe om să spună: «Această lume a fost creată pentru mine». Și cum poate cineva să perceapă această măreție - ca omul să fie mândru peste măsură? Dar dacă temelia este credința, atunci se poate crede și asta. Pentru că, dacă o persoană lucrează pentru sine, atunci există astfel de pretenții. Dar dacă o persoană dorește - cel puțin dorește - să aibă o dorință în numele Ființei Supreme, atunci deja poate crede asta. Pentru că credința este necesară la fiecare pas.

«Cei drepți sunt mari... mai mult decât în viață» – adică trebuie să-ți întărești credința în ei după moartea lor, mai mult decât în timpul vieții lor, căci întreaga temelie a căii omului drept, binecuvântată fie memoria lui, este credința, căci numai prin această cale se dezvăluie cunoașterea. Numai cel care a fost considerat vrednic să urmeze calea credinței posedă «chochma» (înțelepciune) și «gevurah» (curaj).

«Oricine este leneș în discursul său laudăros, potrivit înțeleptului, merită să fie îngropat de viu» (Șabat 105). Explicație: acolo unde nu se simte hisaron, se simte lenea, deoarece cineva nu simte pierderea și nu a simțit-o suficient pentru a-și mișca inima să rostească un discurs laudăros. Atunci, chiar dacă el [leneșul] este încă în viață, căci forța vitală pe care a primit-o de la înțelept nu l-a părăsit încă, el merită totuși să fie îngropat de viu.

Și așa cum nu există nicio pedeapsă pentru cel mort decât în mormânt, tot așa o astfel de persoană merită înmormântarea, pentru că moartea va veni cu siguranță, adică viața se va îndepărta de el. Iar înțelepții noștri, binecuvântată fie memoria lor, ne spun aceasta: el merită deja înmormântarea...

Baruch Shalom ha-Levi Ashlag, fiul tatălui său și învățător Baal HaSulam