Scrisoarea 33

Paștele 5727 (primăvara 1957) (Scrisoarea nr. 33 este trecută la numărul 25 în ediția din 1998.)

Am primit o scrisoare de la..., în care pune mai multe întrebări. Întrucât de obicei răspund în termeni generali, mai degrabă decât în detalii specifice, și deși îmi place când cel care pune întrebarea este interesat de detalii mai degrabă decât de generalități, generalul conține în esență multe particularități, iar un răspuns general este mai util în munca adevărată. Și tocmai atunci când cel care pune întrebarea [în întrebare] are multe detalii, există loc pentru ca generalul să lumineze particularul, ceea ce numim multitudinea de Kelim, iar acest lucru este suficient pentru înțelegere - prin urmare, voi răspunde în termeni generali...

Vedem că oamenii depun eforturi în fiecare zi - unii la locul de muncă, alții în comerț, iar toată ziua omul așteaptă să vină momentul pentru a se putea întoarce acasă, a mânca bine și a se distra cu familia și copiii.

Sau cineva care pleacă peste hotare și suferă la locul de muncă, tânjind cu pasiune după momentul în care se poate întoarce acasă. Și când vede că se apropie momentul, bucuria începe să-i bată în inimă, iar apoi dorința constantă de a-și atinge scopul înalță scopul însuși. Adică, simte că merită să-și depună toată energia doar pentru a se putea întoarce acasă și a se bucura de el însuși - altfel, dacă nu ar face efortul, nu ar avea de ce să se bucure acasă, pentru că casa ar fi goală și nu s-ar putea bucura de ea.

Deci, există două lucruri aici:

1) O masă bună sau mulți bani pentru cineva care trece din străinătate

2) Dorința de a atinge obiectivul

Și se poate spune că, dacă s-ar putea cântări plăcerea pe un cântar, s-ar putea spune că, dacă plăcerea pe care o obține cineva mâncând o masă sau aducând bani din străinătate cântărește un kilogram, atunci dorința pasională a celui care vrea să se întoarcă acasă toată ziua și să mănânce bine poate spori plăcerea atât de mult încât aceasta va cântări o sută de kilograme; la fel cum aici - cel care este dornic să se întoarcă acasă cu banii câștigați în străinătate - această dorință sporește plăcerea nemăsurat și nemărginit, iar creșterea plăcerii corespunde doar magnitudinii dorinței, iar magnitudinea dorinței crește proporțional cu eforturile depuse.

Adică, dacă o persoană muncește din greu și suferă pe măsură ce o face, atunci chiar această suferință îi aduce o dorință imensă de a se elibera de ea și de a-și atinge scopul dorit. Și toată forța vitală pe care o posedă în timp ce experimentează suferința vine doar din [anticiparea] viitorului, adică din faptul că simte că încă puțin și se va apropia momentul în care se va putea întoarce acasă.

Prin urmare, dacă o persoană are o masă bună sau mulți bani, câștigați fără efort, atunci experimentează doar o plăcere egală cu nivelul (1), adică un kilogram. Dar cineva care depune efort și dorință experimentează o plăcere egală cu nivelul (2), ceea ce înseamnă că își poate spori plăcerea de o sută sau chiar de o mie de ori.

Și nu ar trebui să ne întrebăm: «Deci, cum este de fapt?» – la urma urmei, dacă există plăcere într-o masă și în bani, atunci ce diferență face dacă există o dorință pasională, din moment ce o masă și banii sunt lucruri materiale și cum este posibil ca eforturile și străduința să adauge plăcere?

Ideea este că tot ceea ce este menționat mai sus - atât achizițiile materiale, cât și cele spirituale - are aceeași natură, deoarece orice plăcere, atât materială, cât și spirituală, se numește Lumină. În Lumină, avem o regulă conform căreia este de neînțeles, ceea ce înseamnă că propria sa formă ultimă nu poate fi determinată, ci doar prin Kelim. Cu alte cuvinte, determinăm forma Luminii în conformitate cu proprietățile Kelim-urilor. Iar cuvântul «Kelim», după cum știm, denotă o dorință pasională pentru ceva; astfel, Kelim-urile sporesc Lumina. Cu alte cuvinte, Lumina nu ar trebui să fie mai mare, ci Kelim-urile ar trebui să fie mai mari - și numai dacă o persoană are multe Kelim, adică o aspirație mai mare, va fi simțită o plăcere mai mare în Lumină. Prin urmare, chiar și în domeniul material, nu masa sau banii determină magnitudinea plăcerii, ci efortul și dorința depuse determină magnitudinea plăcerii.

Și din aceasta înțelegem chestiunea bucuriei. De obicei, celor care încep să lucreze pentru Creator li se trimit gânduri străine în timpul studiilor Torei și al rugăciunii. Aceasta aduce suferință, iar această suferință există doar în măsura în care o persoană vrea să scape de ea și să o alunge. Și cum pot fi alungate aceste gânduri? Numai prin bucurie, adică, trebuie să aibă încredere că își vor atinge scopul dorit - adică, vor putea să-I fie pe plac Creatorului și să devină slujitorii Săi.

Și trebuie să ne imaginăm cât de bine și plăcut este să fim la umbra Regelui, să-I observăm farmecul și să-I vizităm palatul: «Este scris: «Creatorul se bucură cu cei drepți» – desigur, voi ajunge la acel nivel.» Și atunci va privi aceste gânduri străine din cauza cărora suferă pierderi, adică nu poate fi printre cei apropiați de Creator, și atunci va avea deja loc să cântărească definiția: «a da o plată bună celor drepți și a-și regla socotelile cu păcătoșii» – adică sensul luminii și al întunericului.

Se pare că, în aceeași măsură în care suferă din cauza gândurilor străine, experimentează aceeași bucurie atunci când îl vizitează gândurile bune. Și dacă există un moment în care nu îl vizitează gânduri străine, atunci este fericit, iar în timpul căderii sale, ar trebui să primească vitalitate și bucurie din viitor, adică atunci când Creatorul are în sfârșit milă de el și îl aduce mai aproape de Sine.

Și astfel se dovedește că, prin gânduri străine, el își mărește «masa», adică timpul în care are gânduri bune și poate lăuda și mulțumi Creatorului pentru că l-a adus mai aproape de El acum. Se dovedește că principalul lucru despre gândurile străine este că ele îi dau unei persoane bucurie, adică o dorință pasională: când va veni momentul în care va putea sluji Regelui fără niciun cusur? Și astfel, sunt ridicate gânduri străine, deoarece se spune în cărți că o persoană trebuie să corecteze aceste gânduri străine care îi vin în timpul muncii.

Și fie ca Creatorul să ne ajute, ca să fim vrednici să lucrăm pentru El cu bucurie și bunătate.

De la prietenul tău Baruch Shalom Halevi, fiul tatălui și învățătorului său Baal HaSulam