Scrisoarea 4

Luna Șvat 5726 (1966)

Scrisoarea nr. 4 din ediția din 1998 este nr. 1

Prietenului meu…

Mă mir că de mult timp nu am primit nicio veste de la tine despre sănătatea și puterea corpului tău.

Fără îndoială, îți lipsește încrederea și puterea, iar în opinia mea, acest lucru se datorează gândurilor și judecăților străine pe care le adopți din mediul exterior atunci când te afli într-un mediu care nu este potrivit pentru spiritul și calea noastră.

În schimb, ar trebui să fii deja capabil să controlezi gândurile altora – be-nukva te'oma raba (în adâncurile «Marelui Abis» – locul limitărilor Binei). Adică, nu ar trebui să ai nicio putere sau tărie pentru aceste gânduri, ci mai degrabă, ar trebui să le fi anulat deja și să le fi aruncat sub picioarele tale, astfel încât să le poți călca în picioare și să treci peste ele. Și, deși gândurile altora sunt încă în tine, ele nu te controlează, iar această stare se numește «Șabat». Deși sunt prezente în lumea Klipot, deoarece corecția finală, în care «întunericul va străluci ca lumina», nu a fost încă finalizată, gândurile altora sunt încă «be-nukva te'oma raba» (în adâncurile «Marelui Abis»), astfel încât nu au nicio modalitate de a se atașa de o persoană.

Totuși, atunci când părăsesc autoritatea Unului și intră în domeniul celor mulți, adică aduc gândurile și activitățile sub controlul celor mulți, astfel încât masele să le poată vedea, și mai ales dacă aduci gânduri care aparțin maselor în controlul Unului deasupra ta, atunci aceasta se numește deja nerespectare, profanare a Sabatului.

Și asta înseamnă că le oferi acelor klipot care și-au pierdut deja puterea și erau deja «be-nukva teoma raba» (în adâncurile «Marelui Abis» - locul limitărilor lui Bina) oportunitatea de a se trezi - le permiți să se ridice și să-ți pătrundă gândurile. Și atunci nu crezi că aceste gânduri străine se datorează acuității mentale și erudiției oamenilor din lumea exterioară, ci mai degrabă că sunt rodul propriilor tale acțiuni, că ai ajuns acum la adevăr, adică l-ai clarificat cu adevărat pentru tine însuți, iar concluziile pe care le tragi acum din discutarea gândurilor altora sunt adevărul pur, sută la sută. Și până acum, toate acțiunile tale nu au fost suficient clarificate de tine, prin șapte studii și teste, așa cum trebuie să facă cineva care dorește să urmeze calea adevărului. Și de astăzi înainte, trebuie să urmezi calea acceptată de cei purtați de curentul vieții în această lume. Și rezultatele acestui fapt sunt destul de clar cunoscute și este de ajuns pentru cel care înțelege... Și, deși nu este în regulile mele să vorbesc, nici să scriu despre astfel de lucruri, îmi voi schimba regulile, deși, în același timp, știu că nu va exista niciun beneficiu din aceasta, ci doar pentru că prin aceasta «[eu, din partea mea, am făcut tot ce am putut și] mi-am salvat sufletul».

Am sărbătorit «Anul Nou al Copacilor», care începe în luna Șvat, când întreaga lume este judecată (prin toiagul - șvat) sau i se arată milă (chesed). Întrucât Șvat este a cincea lună a iernii, după abuzurile și calomniile îndreptate la adresa Torei și Mițvot, ajungem la a cincea etapă - Sefira lui Hod - unde suntem corectați și justificați prin judecată, când tristețea se transformă în frumusețe și splendoare, iar apoi judecata (toiagul - șvat) se transformă în milă (chesed). Și toate aceste cinci Sefirot continuă: de la Chesed la Hod, așa cum este scris: «Căci am spus că lumea va fi construită cu milă (chesed)». Iar lumina lui Hasadim este numită categoria credinței deasupra cunoașterii și numai acolo se găsește binecuvântarea.

De aceea, de Tu B'Shvat binecuvântăm fructele. Așa cum spunea tatăl și învățătorul meu, întreaga diferență dintre sfințenie și klipah constă în fructe - fructele vin din munca spirituală, în timp ce «un alt dumnezeu este sterp și nu aduce rod». Iar succesul în a obține fructe vine doar printr-o anumită măsură de milă, și atunci cineva este considerat demn de nivelul de «pom care aduce rod». Întrucât «Omul este un pom al câmpului», numai prin calea pe care am primit-o de la tatăl și învățătorul meu suntem considerați demni de fructe, care se numește «a fi roditor și a se înmulți». Și apoi, prin fructe, rămânem pentru totdeauna într-o stare «ca un copil», adică ca un tânăr, așa cum este scris: «Tânărul să se bucure de copilăria lui» (Kohelet 11:9), «Și cei ce așteaptă pe Domnul își vor înnoi puterea» (Isaia 40:31), căci numai aceasta se numește «ajutorul Cerului». Adică, atunci când o persoană nu își înțelege starea actuală și nu este capabilă să determine adevărul, are nevoie doar de ajutorul Cerului. Aceasta se numește «Și cei ce se încred în Domnul» - adică au nevoie de mila Cerului.

Fie ca Creatorul să ne ajute să obținem eliberarea, atât materială, cât și spirituală!

Prietenul tău, Baruch Shalom Levi Ashlag