Scrisoarea 14

(Scrisoarea nr. 14 este trecută la numărul 16 în ediția din 1998.)

Către studenți

...Ieri, înainte de a pleca în Israel, am ținut o prelegere studenților rabinului Desler și am citat o zicală a lui Rab: «O persoană știe în sufletul său dacă este o persoană complet dreaptă». Am spus că pocăința înseamnă că o persoană trebuie să se întoarcă la Sursa sa. Cu alte cuvinte, din moment ce partea fundamentală a creației numită «om» este dorința de a primi, iar Creatorul este Dătătorul, atunci când o persoană se întoarce la Sursa sa, acest lucru se numește «pocăință».

Ce este pocăința? După cum a spus Rambam, «Până când Cunoscătorul secretelor nu depune mărturie despre aceasta, el nu se va întoarce la nebunia sa.» Și această mărturie este revelată unei persoane numai după ce și-a făcut pocăința - atunci atinge Încântarea Supremă. Cu alte cuvinte, Creatorul o umple cu Shechinah-ul Său. (Prezența divină).

Dacă o persoană se întoarce, adică este considerată demnă de fuziune, atunci se spune despre ea: «O persoană știe în sufletul său». Cu alte cuvinte, cel care vrea să știe dacă s-a întors deja analizează dacă a atins încântarea Creatorului - acesta este un semn că s-a întors, adică că este deja în dăruire (vezi Introducerea la Textul Eteric). Referitor la aceasta, se spune: «Caută pacea și străduiește-te pentru ea».» (Psalmul 34:15). Toată discordia izvorăște exclusiv din dorința de a primi, dar se poate căuta pacea rămânând în dorința de a dărui. Și despre aceasta se spune: «Isaac a semănat în țara aceea și a primit însutit».» (Tora, Bereshit 26:12) – adică, sută la sută. Tocmai aceasta este calitatea lui Isaac, care a primit de la Avraam, așa cum se spune: «Avraam i-a dat lui Isaac tot ce avea».» (Tora, Bereshit 25:5).

Rași citează această interpretare în Midraș: Rabinul Yehuda spune că este depășire, iar Rabinul Nechemia spune că este binecuvântare, și ambele înseamnă același lucru. Rabinul Yehuda vorbește în termeni de muncă: i-a arătat oportunitatea de a munci tocmai prin depășire. Și Rabinul Nechemia vorbește în termeni de recompensă: prin depășire se merită binecuvântările, iar această binecuvântare este 100%. Meritând o întoarcere din iubire, toată munca este 100% binecuvântată - chiar și perioada de încălcare a legii. Totul este meritat doar prin depășire, ceea ce înseamnă câștigarea de putere; și fiecare putere pe care o trage o persoană este adăugată la contul total.

Cu alte cuvinte, chiar și atunci când o persoană realizează un moment de depășire, îi vine un gând ciudat și declară: «Nu sunt deja suficient de testat și experimentat încât să pierd peste noapte dorința de a munci? Și ce voi câștiga dacă realizez acum o mică depășire?» Și atunci trebuie să răspundă spunând că bănuț cu bănuț se adaugă la contul general, adică la contul general dintre rădăcina sufletului său și întreaga comunitate.

Poate că acesta este sensul zicalei «Porțile lacrimilor nu sunt încuiate». «Porți» provine de la cuvântul «furtună».» (rădăcini similare), ceea ce înseamnă depășire. «Lacrimi» provine din cuvântul «a-și imagina», adică alte dorințe sunt amestecate și numai în mijlocul acestor dorințe apare dorința de a depăși de dragul iubirii și venerației cerurilor pentru o scurtă clipă. «Neblocat» înseamnă că acest moment este adăugat la numărătoarea generală, iar când numărătoarea este completă, o persoană începe să se simtă îmbrăcată spiritual. Și aceasta este importanța lacrimilor: chiar și atunci când o persoană se află în punctul cel mai de jos al stării sale, adică este plină de dorințe josnice, în orice caz, puterea de a depăși apare pe parcurs, care, din punctul inimii sale, lâncezește de dorința pentru Creator.

Această putere este foarte importantă – chiar și atunci când o persoană este în exil, iar punctul inimii sale este supus unei puteri străine. Această stare individuală se numește «Șechina în exil». Atunci când, pentru o scurtă clipă, o persoană învinge și sfințește Creatorul, chiar dacă, după multe încercări, este deja sigură că se va întoarce apoi la starea sa anterioară – în orice caz, acest lucru este foarte important, deoarece îi permite să spună public adevărul.

Și este ca un om care stă printre criminali care dezonorează și insultă opera Creatorului, printre care se numără și suzete cu limbă argintie care arată clar că nu are rost să lucrezi pentru Creator. Și totuși, există cineva acolo: poate că nu este chiar capabil să explice virtutea și esența operei, dar își poate ridica vocea. Adică, protestează, cel puțin cu un singur cuvânt, declarând că vorbele lor sunt neadevărate. Totuși, este bine că nu este de acord, chiar dacă rațiunea și puterea sa sunt slabe în comparație cu cele ale ticăloșilor. Și aceasta se numește Poarta Lacrimilor. Și se spune despre aceasta: bănuț cu bănuț, adăugat la total.