Scrisoarea 60

A 9-a zi a lunii Sivan 5722, din Anvers (Scrisoarea nr. 60 este trecută la numărul 30 în ediția din 1998.)

Cu sinceritate…

Ai primit rodul muncii tale. În aceste rânduri, îți dezvălui inima - ce lipsește și ce este din belșug. Fie ca dorința Creatorului să reușești în noul tău loc, iar «Ridică-te și urcă-te» (Devarim 18:8) ne învață că locația influențează, adică uneori se întâmplă ca o persoană să se ridice stând jos, adică «stai și nu face nimic...», așa cum au spus înțelepții: «Stai și nu păcătui - ca și cum ai împlini porunca», iar uneori o persoană se ridică cu o treaptă prin «ridică-te și fă».

Și descoperim că «ridică-te și urcă-te» semnifică actul de a te înălța prin «ridică-te și fă». Aceasta înseamnă că «a face» este mai important decât «a nu face», așa cum au spus înțelepții: «a face» are prioritate față de «a nu face», deoarece este în natura umană să tindă spre pace, în timp ce «a face» atunci când cineva trebuie să se «ridice» necesită un efort mai mare și, prin urmare, este mai important.

Însă, din punct de vedere moral, «să nu faci» este mai important, așa cum este explicat în Zohar. Adică, din punctul de vedere al «nigle» (Torei revelate), care este considerată partea externă a Torei. Începem cu exteriorul și, după îndeplinirea exteriorului, începem să intrăm în interior. Prin urmare, ordinea lucrării este astfel încât «să faci» este mai important, deoarece o persoană alege inițial doar odihna și, prin urmare, acolo unde trebuie să «se ridice» și să nu rămână într-o stare de «stai și nu face...» - aceasta este mai dificilă pentru ea, în timp ce tot ceea ce necesită un efort mai mare este mai important.»

Dar după ce s-a obișnuit cu munca, el ia în considerare doar profitul pe care l-a obținut, iar «nu face» indică faptul că plăcerea este revelată prin Tora și porunci; ideea este că se dezvăluie o recompensă și o plăcere imensă care nu pot fi obținute decât prin Gmar Tikkun, așa cum au spus înțelepții: «Viitorul porcului este să se întoarcă la Tora».

Dar să revenim la problemele noastre. Trebuie să știm că esența scopului omului în această lume este să găsească în Tora un gust dulce și dezirabil, căci numai atunci când omul gustă dulceața Torei se poate vedea pe sine ca singura persoană fericită din lume. Dar nu este așa și cu ceilalți oameni. Când îi privește, compasiunea se trezește în el - cum își petrec toate zilele în suferință, fără a experimenta niciodată gustul vieții, astfel încât merită să îndure suferința pe care o experimentează în această lume pentru plăcerile pe care le primesc în schimbul eforturilor lor. Și de ce sunt de acord să trăiască în astfel de condiții - ei înșiși nu știu și nu sunt în măsură să explice acest lucru. Dar adevărata explicație este că «nu trăiești după propria ta voință». Prin urmare, ei doresc să trăiască și «tot ce are un om, îl va da în schimb pentru sufletul său», în ciuda faptului că, conform calculului pe care îl face, merită să renunțe la întreaga această viață. Dar «nu trăiești după propria ta voință» nu-i permite să gândească astfel, iar persoana își dorește existența.

Dar trebuie să înțelegem de ce Creatorul a făcut ca forța vitală umană să fie o consecință a conștientizării, nu a plăcerii. Și acest lucru a fost făcut exclusiv pentru a-l corecta pe om - adică, pentru a-l face să vadă că lucrurile materiale nu merită să trăiască pentru ele, adică pentru a împiedica plăcerile materiale să-i aducă suficientă satisfacție pentru efortul pe care trebuie să-l depună pentru ele.

Și astfel, este posibil ca o persoană să-și îndrepte sufletul și să-și îndrepte toate aspirațiile exclusiv către Tora. Și dacă ar fi sigură din punct de vedere material, nu ar ajunge niciodată la concluzia că merită să treacă de la nevoile materiale la cele spirituale. Dar dacă nu ar fi reținut de gândul «trăiești împotriva voinței tale», și-ar pune capăt imediat vieții, pentru a nu experimenta suferința. Și constatăm că «trăiești împotriva voinței tale» este benefic pentru el, astfel încât nu evită suferința. La urma urmei, suferința facilitează îndreptarea păcatelor unei persoane; adică, suferința o obligă să-și îndrepte toate dorințele pasionale către Tora și porunci, meritând astfel vitalitatea Torei, așa cum este scris: «Căci ele sunt viața și longevitatea noastră» - adică, dorim longevitatea, nu pentru că «trăiești împotriva voinței tale», ci pentru că ele sunt viața noastră și ele sunt cu adevărat viață și, prin urmare, dorim o astfel de longevitate.

Și, din moment ce ai făcut acum «Ridică-te și urcă-te», adică ai intrat într-un loc nou, «și nu există nimic care să nu aibă un loc», de aceea trebuie să încerci să fii mereu în «ridică-te și acționează» și să nu fii leneș, ci să te ridici tot mai sus și să fii vrednic de încântarea strălucirii luminii Torei.

De la prietenul tău Baruch Shalom Halevi, fiul tatălui și învățătorului său Baal HaSulam