Scrisoarea 25

19 Kislev, Manchester (Scrisoarea nr. 25 este trecută la numărul 12 în ediția din 1998.)

Aș fi foarte fericit dacă aș putea fi cu tine, dar ce poți face tu când timpul dictează? Dar există porunci care pot fi îndeplinite nu prin dictatul timpului, ci în ceea ce este mai presus de timp. Căci omul este limitat de timp și loc, dar atunci când se străduiește să fie în uniune cu Creatorul, trebuie să devină asemenea Lui, adică să fie mai presus de loc și mai presus de timp. După cum se știe, locul este vasul, adică dorința de a primi, iar «mai presus de loc» înseamnă că nu vrea ca toate eforturile sale să fie exclusiv pentru locul său, ci pentru locul Celui Binecuvântat, care este locul păcii. Aceasta înseamnă că toate eforturile sale trebuie să fie exclusiv în dăruire.

Cât despre «dincolo de timp», timpul aparține rațiunii. Căci rațiunea unei persoane îi spune întotdeauna că acum nu este încă momentul să accepte lucrarea Creatorului în numele Său și este suficientă pentru cei care înțeleg. Prin urmare, trebuie să mergem întotdeauna dincolo de timp și să nu spunem că zilele trecute au fost mai bune decât acestea sau ceva de genul acesta - este întotdeauna nevoie de o reînnoire a puterii, adică a fundațiilor pe care ne construim toată munca, până când suntem demni de o atingere constantă a Șechinah.

Și trebuie să urmezi întotdeauna două căi care se resping reciproc - în lipsă și în perfecțiune, ceea ce înseamnă în rugăciune și în laudă și mulțumire.

Citiți în cartea Zohar (Va Yishev, comentariu la Sulam, p. 12): «...și din acest motiv, corpul este zdrobit și sufletul este purificat. Și, prin urmare, Creatorul îi face pe cei drepți să îndure suferința și durerea în această lume și să devină puri de tot și să merite viața lumii viitoare. Referitor la aceasta, este scris: «Creatorul îi testează pe cei drepți», și asta este suficient. Și în paragraful 38 se spune că sufletul care apare când Luna este în descreștere, acest suflet dăunează corpului, și mai departe în comentariul la Sulam (paragraful 38, de la cuvântul «deși»). Cum se poate spune că sufletul va dăuna corpului? Și el explică faptul că răul adus sufletului provine dintr-o scădere a Binei, iar această reducere este preluată de Malchut, așa cum se spune: «O mamă își împrumută hainele fiicei sale», iar corpurile sunt, de asemenea, făcute potrivite pentru a primi Gadlut [o stare măreață]. «Căci acest rău pe care sufletele îl provoacă corpului este pentru corectarea corpului și pregătirea acestuia pentru primirea Luminii unei stări mărețe», spune el. cuvintele rămân.

Și pentru a înțelege acest lucru în timpul perioadei de semi-pregătire pentru a intra în palatul regelui, putem explica faptul că trupul în sine este perfect. Adică, nu simte nicio lipsă în sine, așa cum simte cineva dacă există o lipsă materială, atunci când nu stă degeaba în disperare. Sentimentul de lipsă trezește în persoană ingeniozitate și idei, iar omul nu disperă niciodată, și aceasta este tocmai în măsura sentimentului său de lipsă.

Adică, dacă ceea ce își dorește este superfluu, atunci nu există un astfel de sentiment de lipsă în surplus și el disperă ușor. Dar nu pentru că este atât de greu de obținut – pentru care se resemnează cu situația, disperă și spune că a făcut deja tot ce a putut și nu are nicio idee cum să obțină ceea ce își dorește, așa că nu se mai gândește la asta – ci pentru că ceea ce caută este superfluu, iar în surplus nu există un astfel de sentiment de lipsă ca în lucrurile necesare.

Într-adevăr, când vine vorba de necesități, o persoană nu se va împăca niciodată cu situația și va concepe întotdeauna idei și scheme pentru a realiza ceea ce are nevoie. Adică, întreaga forță motrice a unei persoane, care o împiedică să dispere și o ajută să găsească continuu noi puteri, este forța lipsei. Și aceasta depinde de magnitudinea lipsei, care se măsoară prin gradul de suferință. Nevoie mare înseamnă că, dacă nu realizează ceea ce își dorește, suferința sa va fi mare. Iar nevoie mică înseamnă că, dacă nu are ceea ce își dorește, nu suferă, dar dacă are, va fi într-o perfecțiune mai mare.

Și fiecare persoană este liberă să-și stabilească propriile limite a ceea ce este necesar și ceea ce este superfluu. După cum au spus înțelepții, dacă o persoană este obișnuită să trăiască în așa fel încât este necesar ca sclavul său să alerge înaintea lui, ar trebui să i se asigure acest lucru, așa cum a făcut Hillel, alergând înaintea lui și așa mai departe. [Se spune că bătrânul rabin Hillel a închiriat un cal pentru un om sărac dintr-o familie bună, pe care să-l călărească, și un sclav care să alerge înaintea lui. Într-o zi, nu a găsit un sclav care să alerge înaintea călărețului, așa că a alergat el însuși în fața lui timp de trei mile. (Ketubot 67) notă de traducere] Astfel, fiecare persoană poate decide ce este necesar pentru ea.

Și aceasta este esența problemei legate de daunele pe care sufletul le provoacă trupului. Ideea este că atunci când o persoană nu deține o astfel de categorie precum sufletul, corpul său este perfect, adică nu simte nevoia de purificare. Cu toate acestea, atunci când cineva se angajează în Tora și porunci, lumina din interiorul său îl întoarce pe celălalt la Sursă. Această lumină, sufletul, pe care îl înțelege, sfărâmă trupul. Trupul se sfărâmă atunci când își vede imperfecțiunea. Astfel, anterior, oamenii știau că trebuie să se angajeze în purificare pentru a atinge perfecțiunea, care, așa cum s-a spus mai sus, este un exces. Se poate dispera de exces și așa mai departe.

Apoi, când corpul este rupt, adică atunci când vede că se află într-o deficiență, adică atunci când vede deficiența celui mai înalt nivel, numită Bina, în supraveghere și management, și în cel care înțelege suficient, atunci se trezește în el forța motrice, care nu se va odihni până când cerurile nu vor avea milă de el și nu va fi considerat vrednic să primească fața Șechina.

Fie ca Creatorul să ne ajute să acceptăm povara împărăției cerurilor, mai presus de loc și mai presus de timp, pentru a ne contopi cu veșnicia Lui.

Prietenul tău Baruch Shalom Levi Așlag Fiul tatălui și învățătorului său Baal HaSulam