Scrisoarea 24

13 a lunii Heshvan 5727 (1967) din Manchester (Scrisoarea nr. 24 este numărul 5 în ediția din 1998.)

Cu respect pentru prietenul meu…

Ca răspuns la scrisoarea ta din 3 Heshvan, la prima ta întrebare despre nevoia ta de a fi vigilent în trezirea iubirii în inimile tovarășilor tăi și despre faptul că inima ta nu acceptă acest lucru ca fiind un lucru demn - consider tocmai acest lucru extrem de necesar pentru tine. Căci știi din textele tatălui și învățătorului meu că relația dintre o persoană și tovarășul său te învață cum să te comporți în relația dintre o persoană și Creator. Căci lumina superioară rămâne în pace perfectă, iar iubirea trebuie să fie trezită constant până când își dorește să fie iubirea uniunii noastre, a nunții noastre. Cu alte cuvinte, cerurile îți arată că în acest fel trebuie să trezești întotdeauna iubirea Creatorului, căci toată lumea așteaptă trezirea ta. Asta înseamnă că vezi că ai meritul să-ți iubești camarazii, conform viziunii tale, adică în conformitate cu ceea ce ți se arată din cer, crezi că tu ești cel care se trezește (deși, de fapt, nu este neapărat așa, pentru că dacă i-ai întreba pe camarazii tăi, nu mi-ar fi încă evident că ar fi de acord cu tine, adică ar împărtăși viziunea ta că doar tu te străduiești cu pasiune pentru ei și nu invers. Și destul despre asta...)

Și despre aceasta se spune: «Un judecător are doar ceea ce văd ochii lui.». Adică, atunci când judeci ceva, trebuie să judeci doar după ceea ce vezi. Prin urmare, în acest fel, cerurile îți arată că trebuie să trezești întotdeauna iubirea Creatorului și trebuie să o păzești mereu - ziua și noaptea, adică atât timpul pe care îl experimentezi ca «zi», cât și timpul pe care îl experimentezi ca «noapte», căci îi spunem Creatorului: «A Ta este ziua și a Ta este noaptea» [Psalmul 74:16], care înseamnă și «noapte», adică întunericul nopții vine tot de la Creator spre beneficiul omului. După cum este scris: «Zi de zi a prințului”o»El rostește cuvinte; noapte descoperă cunoștință în fiecare noapte” [Psalmul 19:3] (Citiți comentariul «Sulam», partea 1, paragraful 103, și vă va aduce pace sufletului.) Din aceasta rezultă că este de datoria voastră să treziți inimile tovarășilor voștri, astfel încât flacăra să se ridice de la sine, așa cum au scris înțelepții despre sintagma: «Când aprindeți lămpile…» [Bamidbar 8:2]. Și prin aceasta veți fi vrednici să treziți iubirea Creatorului asupra noastră.

În ceea ce privește a doua ta întrebare, aceea că trebuie să trezești întotdeauna inimile elevilor tăi, în timp ce aceștia, la rândul lor, chiar și după ce au câștigat importanța învățării, tot nu tratează lecțiile cu respectul cuvenit - acest lucru este, de asemenea, în avantajul tău. Judecă singur: Creatorul ți-a acordat apropierea Sa de mai multe ori, ceea ce înseamnă că ai simțit deja de mai multe ori că nu ai altă preocupare sau grijă în această lume decât să rămâi unit cu El, Cel Binecuvântat, pentru totdeauna, din moment ce ești nevrednic să-L slujești pe Rege chiar și în cea mai simplă muncă. La urma urmei, ai vreun avantaj față de colegii tăi? Totuși, aștepți ca Creatorul să te trezească la muncă, să fii inspirat de sus, și atunci vei începe să studiezi. Adică, așa cum trebuie să-i trezești pe discipoli, așa, spui tu, trebuie să te trezească și Creatorul, și dacă Creatorul îți dă o gustare, vei fi pregătit pentru muncă, în timp ce înainte de asta, ești incapabil de ea. Și astfel, din cer, îți arată cum și cu ce dispreț și umilință îi privești pe discipoli. Și asta e destul.

Cât despre a treia întrebare, despre împiedicarea navigării unei nave prin măsuri excepționale, acesta este obiceiul în lume: dacă există teama că un bebeluș va ieși afară singur noaptea, i se spune că afară este un urs și alte animale feroce. Pentru că altfel, bebelușul este incapabil să înțeleagă. Dacă i se spune adevărul - că nu este niciun leu sau urs afară, ci că este pur și simplu mai bine pentru ei să doarmă și, cel mai important, să stea înăuntru și să nu iasă din casă - atunci bebelușul este incapabil să accepte adevărul.

Așadar, să știți, fratele meu, că puțini oameni sunt capabili să audă adevărul, așa cum vedeți doar atât de mulți copii, să accepte calea adevărului și cuvintele adevărate ale tatălui și învățătorului meu. Și ce vă pot spune când vă aflați în creșa copiilor, impresionați de ei și îmi scrieți că sunt fericiți, râd și se distrează? La urma urmei, așa ar trebui să fie un copil - să fie vesel și vesel. Și este o regulă binecunoscută că nici plânsul, nici bucuria nu sunt luate în considerare, deoarece toate impresiile, experiențele și dorințele sale sunt doar despre lucruri fără valoare.

Și ești impresionat când vezi un bebeluș plângând în timpul rugăciunii și când este fericit și dansează - ești și tu impresionat. Și scrii că invidiezi felul în care râd și dansează copiii și ce vrei - să fii din nou bebeluș? Dar să știe, fratele meu, că pentru tine copilăria a trecut deja, căci înainte de a intra în clasa tatălui și profesorului meu, dansai ca ei. Și este de ajuns pentru cineva care înțelege...

Și fie ca Creatorul să fie ajutorul nostru și să ne izbăvească în bucurie și fericire.

Baruch Shalom Levi, fiul tatălui său și învățătorului Baal HaSulam